O situatie inedita la ziar

Ni s-a intimplat, si nu o data, sa primim replici acide de la cititori in urma publicarii unui articol. Dupa cum ati observat probabil, practica a devenit curenta dupa adoptarea forumului de discutii care insotesc aproape fiecare articol de pe editia web. Ratiunea care sta la baza publicarii unui text la ziar tine de interesul public al informatiei in cauza. Unii cititori acuza insa interese oculte. Uneori este o experienta utila sa le urmaresti scenariile. Descoperi moduri de a gindi care te lasa perplex. Alteori, putine din pacate, postarile lor sint realmente folositoare.

O intimplare petrecuta in urma cu doua zile ne-a pus insa intr-o situatie inedita. Aceea de a motiva de ce nu am publicat un articol. Este vorba de un text scris de domnul Florea Ioncioaia, un excelent jurnalist de opinie, cadru didactic la Departamentul de Jurnalism al Universitatii “Al.I. Cuza”, si un prieten al “Ziarului de Iasi”. Domnia sa, care are rubrica saptaminala la ziar, ne-a trimis spre tipar un articol critic la adresa domnului Daniel Condurache, cadru didactic la acelasi departament si un foarte cunoscut si apreciat mentor al tinerilor ziaristi. In urma cu mai multi ani a fost directorul cotidianului “Monitorul” si al “Opiniei Studentesti”.

Intre cei doi exista, din pacate, un conflict profesional adinc, cunoscut in mediile de profil, dar care nu a iesit la iveala pina acum. De-a lungul timpului, am sperat ca protagonistii vor cadea de acord asupra unui mod de lucru in comun.

Textul domnului Ioncioaia m-a intrigat si m-a mihnit. M-a intrigat deoarece eram curios sa aflu ce anume a dus la dezvaluirea brusca a incompatibilitatii dintre cei doi. M-a mihnit deoarece mi-am dat seama ca nu au reusit sa gaseasca impreuna o solutie de intelegere. Primul gest pe care l-am facut a fost sa-l sun pe domnul Ioncioaia si sa-l intreb daca tine mult la publicarea acelui articol. I-am spus ca sint intrigat si am impresia unui duel in cadrul “grupului”, cumva intre profesionisti aflati de aceeasi parte a baricadei. Din pacate pentru bunele mele intentii, mi-a raspuns ca tine la articol si ca nu-l considera pe domnul Condurache un membru al “grupului”. Trebuie sa spun ca apreciez multe din ideile domnului Ioncioaia. In ultima vreme m-am sfatuit cu domnia sa pe probleme legate de presa si mi-a fost de real ajutor, argumentele sale fiind foarte convingatoare si pertinente. Mi-a spus pe scurt ce reproseaza profesorului Condurache si mi-am dat seama ca articolul va duce la razboi.

Lectura textului m-a pus insa in incurcatura, deoarece aveam de-a face cu o abordare unilaterala. Am cerut o opinie de la cineva care cunoaste partea adversa. Este vorba de Alexandru Lazescu, un jurnalist care nu mai necesita vreo prezentare, si presedinte al “Ziarului de Iasi”. Domnia sa este prieten cu Daniel Condurache, dar si simpatizant al domnului Ioncioaia. Este si cadru didactic la Departamentul de Jurnalism. Asa cum banuiam, s-a aratat surprins de situatie si a considerat ca in anumite privinte critica din articol este nedreapta.

Pentru cei care nu stiu, trebuie sa spun ca intre mine si Alexandru Lazescu, ca si functii in staff-ul ziarului, nu sint raporturi de subordonare. Colaboram si intretinem o relatie profesionala care a fost benefica pentru amindoi de-a lungul timpului. I-am spus toate acestea domnului Ioncioaia, care s-a aratat de acord cu propunerea mea de a renunta la publicarea textului in “Ziarul de Iasi”. Mi-a spus ca intelege, pe de o parte, colaborarea cu domnul Lazescu, iar pe de alta parte relatia de amicitie dintre cei doi. A spus totusi ca se gindeste sa publice articolul in alta parte. I-am dat asigurari ca a doua zi ma voi intilni atit cu Alexandu Lazescu cit si cu alti colegi sa discut despre subiect si despre cum putem avea o abordare jurnalistica a acestuia.

Consider ca, in principiu, cind un ziarist are un interes privat intr-o disputa, este bine sa evite sa foloseasca spatiul editorial destinat opiniilor pentru a-si sustine pozitia. Cred ca este bine sa faca un pas in spate, sa ceara o relatare neutra din partea colegilor. Nu cred ca este bine sa fii in acelasi timp arbitru si jucator. Ii apreciez, de aceea, pe colaboratorii de la Institutul “A.D. Xenopol”, care nu au uzitat de dreptul la opinie in paginile gazetei in disputa pe care o au cu directorul institutiei, domnul Alexandru Zub. Au organizat conferinte de presa, au dat comunicate, ca niste angajati ai Institutului implicati in conflict, si nu ca ziaristi. Iar presa a scris despre neintelegerile de acolo prezentind, simultan, opiniile tuturor partilor opozante, nu ale uneia singure. Aceasta atitudine mi se pare a fi cel putin cavalereasca, pentru a nu spune deontologica.

A doua zi dimineata, domnul Ioncioaia a acuzat pe forumul ziarului faptul ca a fost cenzurat si a spus ca renunta la colaborarea cu redactia. Nu m-a sunat in prealabil si de aceea reactia sa m-a surprins si mi s-a parut neconforma cu discutia de cu o seara inainte. Mai mult, m-a surprins acuza principala adusa lui Alexandru Lazescu, in conditiile in care decizia mi-a apartinut. Atitudinea domniei sale mi s-a parut pripita si nedrepta. Cu atit mai mult, nepotrivita unui profesor de etica si deontologie. I-am raspuns ca, in opinia mea, nu cred ca avem de-a face cu un act de cenzura. De altfel, cred ca cenzura tine esential de insusirile unui stat totalitar, ceea ce nu este cazul Romaniei, care are o piata libera a presei. Cred, de asemenea, ca editorul uni ziar poate si trebuie sa faca o selectie, atit a articolelor de news, cit si a celor de opinie. Aceasta face diferenta dintre ziare. Criteriile selectiei trebuie sa fie insa de buna credinta, clare, sincere si sa urmareasca interesul public si intr-o masura mult mai mica pe cel al ziarului. Ma indoiesc, de exemplu, ca in prestigiosul “The Times” veti citi un atac unilateral la adresa proprietarului Rupert Murdoch. Acelasi ziar va scrie insa despre conflictul dintre voracele Murdoch si lacomul John Malone, insa cu prezentarea ambelor pozitii, daca interesul cititorului o va cere.

Relatia cu colaboratorii trebuie sa fie, de asemenea, transparenta si cordiala. Daca ceri unui specialist o rubrica despre arhitectura, ar fi impropriu sa-ti trimita spre publicare texte de politica. Cei care scriu la ziar, inclusiv domnul Ioncioaia, stiu ca tinem in mod deosebit la aceste principii.

De-a lungul anilor, abia de-au fost citeva texte de opinie nepublicate, iar de fiecare data am discutat amical cu autorul. In cazul de fata am incercat acelasi lucru. Motivul a fost dorinta de a nu prezenta unilateral conflictul de la Departamentul de Jurnalism. Mai cred ca domnul Ioncioaia are toata indreptatirea sa lupte pentru cauza domniei sale. De va fi cazul, ziarul va relata conflictul, neutru, de pe “front”. Dar nu va participa la lupte.

P.S. Domnul Ioncioaia a reusit sa invinga totusi “cenzura”. A postat articolul in cauza pe site-ul ziarului, pe forumul anexat articolului domniei sale de luni. Inca o data se dovedeste ca un ziarist adevarat intra in casa pe geam, cind nu poate intra pe usa.

29 comentarii la “O situatie inedita la ziar”

  1. George Toma » Genii cu acces la internet a scris:

    […] acuză editorul ziarului de cenzură (explicaţia nepublicării articolului e pe blogul lui Toni Hriţac, redactor şef Ziarul de Iaşi – sunt perfect de acord) şi pe domnul Condurache de câteva […]

  2. florin zamfirescu a scris:

    cunosc foarte bine istoria “grupului” la care se face referire. un pic de dreptate are si florea, in ceea ce priveste faptul ca daniel vorbeste despre jurnalism fara a fi publicat un rand in presa (lasam deoparte “pulsurile” pe care le trimitea la viata studenteasca in anii ’70). insa a deveni asta principalul repros la adresa lui daniel mi se pare o nedreptate, daca nu o ticalosie. daniel nu a insemnat ceva in presa pentru talent scriitoricesc intr-ale jurnalisticii, ci pentru ca are “instinct”, simte daca cineva are sau nu talent gazetaresc. asta i-a permis sa fie liderul informal al grupului “opinia studenteasca” din 1984-1989, unde era destui tineri cu personalitate care l-ar fi “demascat” pe daniel daca nu ar fi avut ceva care ii tinea pe toti la un loc. de altfel, si florea a facut parte din acel grup, in vreme ce andi lazescu avea aceeasi eterna calitate de prieten al lui daniel.
    faptul ca daniel are “nas” in adulmecarea talentelor de presa nu a fost neaparat o calitate pentru a fonda o scoala de jurnalism la iasi. se stie ca, in afara de cateva varfuri formate la sectia iasiota de jurnalism, ceilalti absolventi sunt inutilizabili intr-o redactie obisnuita (cu scriitori de reportaje nu se poate face o redactie pentru un ziar de informatii generale). in acelasi timp, daniel a pus o piatra de temelie unei scoli care, peste cativa ani, nu ma indoiesc, va incepe sa produca absolventi cu adevarat remarcabili pentru breasla. nu cred ca vreun “cadru didactic” de la litere ar fi putut fi mai bun decat daniel la acest capitol, cum nici nu cred ca iasul scoate pe piata absolventi de jurnalism mai slabi decat cei din bucuresti. dar astea sunt vremurile, o scoala se face nu numai cu magistri ci si cu discipoli. or, aici e problema. suntem in situatia descrisa de maiorescu, de “forma fara fond”, pentru ca nimeni nu a pus la incubator profesori de jurnalism in vremea comunismului, numai buni de a forma in seculul XXI un colectiv entuziast la sectia de profil a universitatii iesene.
    florea utilizeaza un termen inadecvat vorbind despre daniel ca ar fi un produs al “imposturii academice” in chestiunea de care vorbim. florea stie prea bine ca daniel nu este un mos biela-manivela de la politehnica, nemultumit de conditia sa de doctor inginer, cu veleitati de “ziarist”. florea stie ca daniel chiar respira si traieste din presa, ca are placerea de a citi un text, chiar daca nu stie sa-l desfaca in parti componente, pentru a-l analiza si a-l indruma pe jurnalist sa-l rescrie. poate de asta majoritatea postarilor sunt chiar patimase de partea lui daniel, pentru ca tinerii care i-au fost studenti (probabil) au simtit empatie in relatia cu daniel.
    toni vorbeste despre o relatie tensionata intre daniel si florea ca posibila explicatie la scandalul pornit. asa o fi, dar, dincolo de asta, sunt lucruri care nu se spun in public, mai ales ca nu au relevanta publica. in fapt, cu ce schimba acest scandl realitatea prezenta? daniel ramane profesor de jurnalism (si de mecanica teoretica), ba chiar iese un pic victimizat din aceasta poveste, florea a facut public ceea ce “a tinut in el” multi ani, ziarul de iasi ramane fara un colaborator onest, iar lucrurile merg mai departe. in dulcele stil balcanic.

  3. Florea Ioncioaia a scris:

    Draga Toni,

    Ne stim de atitia ani si mi se pare ca am rezonat adesea. Eu, unul, am lucrat excelent cu tine, de fiecare data.
    Sint de aceea un pic uimit de versiunea ta. Mai ales ca si tu te miri de scenariile conspirationiste din jurul afacerii.
    Nu vreau sa reproduc discutia de duminica seara. Nici nu mi se pare esential. Era zece seara, eu ma aflam pe strada după o zi foarte plina, nu mai stiu exact ce ti-am spus. Urma sa te consulti cu Andi, dar imi amintesc totusi ca ti-am precizat ca nu renunt la articol şi ca in cazul in care nu va fi publicat nu voi mai scrie la ziar . Nu contest neaparat decizia voastra, o pot intelege, dar ar fi bine sa intelegi si tu decizia mea.
    N-am spus nicaieri ca este vorba de cenzura. Daca imi amintesc bine am spus peste tot ca articolul a fost refuzat. Ceea ce este perfect real. Daca tu nu numesti aceasta cenzura, foarte bine. Poate ca nu este. Nici nu este important. Poate ca este un cuvint prea tare mai ales in lumea noastra care crede inca in forta magica a cuvintelor. Totusi, nu cred ca cenzura este proprie doar statelor totalitare. Sint forme si mijloace diferite, de la o societate la alta. Eu cred ca finalemnte peste tot este vorba de fapt de limita rezonablia a interventiei editorului in textele sau in continutul editorial in asa fel incit sa fie prezervata libertatea de expresie, in caree amindoi credem. S-ar parea, din ce spui, ca aceasta interventie nu are nici un fel de limite. Nu sint deloc de acord cu tine. Daca ar fi asa, de libertatea de expresie s-ar bucura numai editorul, dar nu si cel care scrie, autorul.
    In cazul de fata, eu cred ca tu, ca editor, ai dreptul sa refuzi articolul unui colaborator sau jurnalist in functie de doua criterii principale : 1. daca textul incalca flagrant politica editoriala a ziarului ; 2. daca se prezinta fapte neprobate, nerezonabil demonstrate sau insultatoare.
    Era vreuna din situatii aici ? Nu este oare politica ziarului de a apara interesul public ? Nu ti se pare ca un caz in care sint implicati bani publici este de interes public ? Reamintesc ca nu este vorba doar de o impostura morala, ca in cazul pe larg analizat de ziar al dlui S. Antohi, un om infinit mai respectabil si serios. D. Condurache isi aroga calitati pe care nu le avea, pe baza unei competente nedemonstrate prin nimic. Despre aceste lucru vorbim. El a condus fraudulos un departatement al unei universitati publice timp de trei ani. Pe de alta parte, dl. Condurache putea foarte daca se simtea lezat sa scrie si el un text in replica. Se face aceasta peste tot. In plus textul meu, era departe de a fi un pamflet.
    Regret ca tu privesti aceasta ca pe o cauza privata. Eu n-am nici un conflict privat cu dl. Condurache. Iti reamintesc ca am fost de partea lui adesea. Cind redactia Opinei studentesi s-a revoltat contra sa, in 1991, si apoi, in alte contexte, eu am incercat ca gasesc o cale de intelegere.
    Tu il stii bine de altfel pe dl. Condurache. Aminteste-ti cum a plecat de la Monitorul in 1997, unde era director pus de patronul de atunci al ziarului, S. O. Vintu.
    De aceea, iti spun ca mi se pare ca gresesti fundamental daca tu consideri gestul meu drept o lupta privata. Eu cred ca este evident ca avem un caz de interes public, o cauza comuna, deci. Dl. Condurache nu este propriu-zis coleg cu mine. El ocupa ilegimit o pozitie prin care capuseaza departamentul unde eu sint conferentiar. Este o problema pe care ziarul trebuie s-o trateze. Nu este un conflict intre doua persoane aici.
    Nu vi se pare totusi curios ca nimeni nu pune in discutie faptele prezentate de mine acolo, dar toata lumea se leaga de context sau de persoana mea. Sa admitem ca sint nebun, orb, furios, interesat. Totusi n-ar trebui sa prezentam si sa discutam faptele ?
    Contextul alegerilor de la departament este aici secundar. Razbunare ? Dl. Condurache n-are drept de vot. El doar şi-a patrimonializat departamentul, cu unii dintre asistenti si preparatori cu tot. Iti reamintesc ca am incercat toate caile posibile de a avea o discutie cu dl. Condurache, inclusiv calea, pentru mine nu tocmai comoda (sint om de scris, nu agent electoral) a alegerilor. De ce nu m-au ales totusi cei sase (am primit votul conferentiarilor din departament), care compun « blocului electoral Condurache », respectiv, oamenii angajati de el, peste capul nostru, platiti de el direct sau indirect ? Nimeni n-a fost capabil sa enunte un singur motiv factual. Stii foarte bine ca nu ma omor dupa functii, am mai avut discutia asta, dar ce altceva puteam face. Dl. Condurache conduce departamentul din umbra sau arogindu-si o calitate pe care nu o are, respectiv aceea de coordonator. Toate deciziile se iau de el, fara nici o consultare cu nimeni.
    Este vorba, draga Toni, de un caz de privatizare ascunsa. Mi se pare ca este mai mult decit interesul jurnalistului aici. Pot da detalii, cu acte, oricui si oricind.
    Am apelat de aceea la ultima arma pe care o posed : scrisul si publicitatea acestuia, Imi cer scuze daca ti-am generat probleme.

  4. gica de la ratp a scris:

    Domnilor de la ziarul din bucsinescu :cine este dl.asta daniil conachi? o fi omul lu’foen ,care pregateste la iasi pe bani publici ,viitori zombi pentru stapanul lui de la Irealitatea-vencu de la Bucale? dl.oprea cu aspiratii la primarie ce are de spus in chestiune, ca doar facultatea de ziaristi nu functioneaza in parcare la Mall si nici in parcul Copou.Oare de ce masonul in cauza , a fost ejectat fara nici o retinere de la alegerile pentru rector de la Univ. Asachi? tocmai ,datorita caracterului sau infect cu miresme acroleinice. Ar fi multe de spus despre acest impostor al ziaristicii iesene,un infatuat care crede ca daca ia bani de la parcul din Roman,si a primit premiul VIP pentru culoare ,de la mascariciul lu’brancu e si mare boier ( cum ii place sa i se spuna) al elitei moldave.Un singur lucru pot spune: felicitari ,dle ioncioaia pentru devoalarea perversitatii acestui individ si continuati ,pana cand ,mister conachi va parasi universitatea Cuza si sa se duca la el la Marcel ,mecanic sef la salamuri; are fata.

  5. don a scris:

    Felicitari domnului Florea Ioncioaia pentru articol. este adevarat ce spune. restul sunt pareri ale unor apropiati care sunt mai mult decat subiective.

  6. Sergiu Ungureanu a scris:

    Toni,
    Sunt desprins de viata si de realitatile Iasilor. Insa citesc in continuare ziarul la care am scris.
    Discutia asta m-a prins si nu pot sa nu scriu. Am a comunica, de altfel, chestiuni simple:
    Dl Florea Ioncioaia este indreptatit in judecata sa. Argumentele sunt postate un pic mai sus, chiar de domnia sa. Nu inteleg insa CUM ai cedat tu propriei constiinte si de ce ai transformat o realitate, cea descrisa de Dl. Ioncioaia, intr-o disputa intre somitati didactice.
    De ce ar conta stelele universitare de pe umarul cuiva, Toni?
    De ce mai mult decat adevarul?

  7. lorelai a scris:

    Mereu m-am intrebat ce rost are facultatea asta? Oare un master nu ar rezolva problema spinosa. Daca omul e politehnist, vezi CTP-ul, istoric, activist, ce-o mai fi, dar e munte de talent, la ce bun o facultate, sa invete sa scrie? Apoi ma gadeam ca avand talentul..sau poate vita ce merge udata, poti fi un practicant excelent daca mai ai si background-ul teorii jurnalismului. Asta evident ca sa te ridici deasupra unei conversatii minimale, la o discutie de-o maslina cu cei din breasla ta. In rest, nu sta nimeni sa vada ce stii tu despre era Marconi si Gutenberg.
    M-am intrebat apoi cu ce voi ramane eu dupa ce termin- voi ajunge asemeni colegilor care vand inghetata la toneta, maritata, cu copil prin Italia si menajera pe deasupra (intr-un an de 80 de studenti au termiant 40 si 16 au devenit jurnalisti- practicanti sau profesori pe stindardul jurnalismului). Probabil, in mod cert….asta daca as fi dat crezare valorilor absolute de teorie concretizate la cursurile de gen. Am ajuns si ales sa devin jurnalist practicant..la un ziar. Cum? Invatand ce n-am invatat la teorie, sa tin pixul in mana si degetele pe tastaura.
    Unde? La Opinia Stuenteasca, la TVR Iasi, la Radio Nord Est, la Cuzanet. Ce sunt acestea? Sunt textele nescrise ale lui Daniel Condurache. Ce suntem noi- dovada clara a valorii inoculate de el..politehnistul pe care il luati in deradere.
    Mereu ati avut un dinte impotriva domnului Condurache, de pe vremea cand erati chiar cenzor la Opinia Stdenteasca, frustrarile s-au acumulat mai apoi la Monitorul, alaturi de amicul Popa si evident, in timp, fata de studentii care il admirau pe Condurache. Stim asta, am simtit-o cu totii de la dumneavoastra si de la amicul prieten, ce-I drept la el a fost mai pe fata. Ce sa zic, dumneavoastra muscati in sange, el doar latra la luna.

    Domnul Popa, hm, ma faceti sa rad domnule profesor! Si daca tot ati amintit de prietenul de catanie Dorin Popa, poetul, jurnalistul, teoreticianul si practicianul Dorin Popa, m-am intrebat mereu, de cand am absolvit aceasta facultate si pana in prezent, de ce nu este concediat acest profesor.
    Cine este Dorin Popa, un om care face accident pe trecerea de pietoni, soldat cu victime, un om care merge anual la control psihiatric, un om care a scos doua carti de jurnalism- “Istoria Mass-Media” si “Text jurnalistic”, carti pe care isi posteaza semnatura fara a recunoaste ca sunt concepute prin “copy-paste”, carti in pofida carora nu preda la ore nimic…pentru ca deh..exista mirobolantele documente jurnalistice. Cursuri despre soarele de afara, psihozele domniei sale si alte nazdravanii de genul. Marturisesc ca cel mai interesant curs al domniei sale..din anul I..fireste, ca in anul al II-lea nu mai mergea nimeni la seminarii (cursul fiind sustinut pe vremuri de regretata doamna de adevarata valoare, discreta Vanda Condurache- coincidenta as zice nu?!) a fost despre marii duhovnici ai Romaniei. Evident era un curs in zi de vara, cu soare si magnolii, ca in “orasul culturii”, cand mai ieseam in pauze si ne postam intr-o poza cu domnia sa, Dorin Popa- “caci cine e mai tare, Isaac Newton sau Dorin Popa?”- cum bine zicea intr-o poezia sub semnatura domniei sale- care evident, ulterior, ne asasina cu mail-uri (cum ii sta bine unui comunicator) in care erau poze cu flori, printre flori, despre iubire si flori, ale domniei sale cu diverse…las puncte, puncte.
    Acest Dorin Popa, formator de jurnalisti in anul I, cel mai important an, nu vine decat sa disturga tot ce e bun, sau tot ce ar fi putut fi bun intr-un copil care abia deschide ochii inspre meseria asta..care e atat de frumoasa dar, si atat de dura! Din pacate e foarte greu sa mai ramai deontolog practicant in interiorul ei. Cursuri intresante despre deontologie, in realitate… doar teorii. Oricata coloana vertebrala ai avea, deontologia o poti practica doar in cercul ales de tine (sau de altii). Odata iesit in afara cam mori cu principii cu tot. Din pacate nu exista presa libera nicaieri in lume…dar asta stiti nu?
    Revenind la acest Dorin Popa, evident unul dintre singurii votanti (doamna Popovici – care nu stie scurtaturi in Quark si altele- si evident dumneavoastra, care in sprijinul certitudinii demnitatii si-a valorii, v-ati votat)- v-as mai spune cateva lectii jurnalistice de acum celebre printre noi care am ros bancile din E-uri. La un curs, respectabilul domn porfesor a fost inregistrat de un coleg. Urma examenul, iar omului poate ii era lene sa noteze. La finalul celor doua ore de “balarii” indrugate, profesorul observa lipsa de respect a studentului. Il suna si spune ca-l da in judecata pentru intregistrare. In ziua examneului il muta in prima banca si ii da subiect diferit fata de cei 60 de studenti. De ce? Pentru ca domnia sa stie foarte bine ca nu preda nimic, absolut nimic. (studentul oricum nu a mai continuat facultatea, a renuntat in detrimentul informaticii, treaba lui). Ce preda domnul Popa? Sa va spun eu: ce numar de telefon ai, in ce zodie esti, ridica-te in picioare si zi-mi numarul de telefon, ce face mama, ce face tata? Era curios…sa zicem..odata..de doua ori….dar nu la fiecare curs. Ce facea domnul Popa apoi? Suna studentele….asa-i, le suna, dovada ca e insurat cu o studenta eminenta…Alinutza-“doi ani intr-un an”. M-a sunat si pe mine dar asta e o alta problema. M-a si amenintat ca nu o sa trec examenul. Eh, l-am trecut, cu nota mare. Poate a fost milostiv, cum zic Sfintii Parinti, la gura carora se adapa. Repet, ce cauta acest Dorin Popa in universitate?
    M-am intrebat mereu ce va leaga…pareti diferiti, si in metoda didactica si in concepte. Acum am ajuns la concluzia lui Caragiale: “prostul fudul si prostul ticalos”.

  8. andreea a scris:

    Foarte urit domnilor din partea voastra. Atit de ingusta o fi mintea unora incit se cred buricul pamintului fara nici un motiv? Daca toata lumea vorbeste de fapte, as aprecia daca domnul Ioncioaia ar putea sa spuna, scurt si concis, citi jurnalisti formati de dumnealui ii cinstest numele mai departe. Cam asta ar trebui sa fie finalitatea unei scoli de jurnalism, nu? Cu siguranta, prima si cea mai mare isprava in lista realizarilor domniei sale ar fi aceasta degringolada stirnita din spatele tastaturii. Halal curaj. Singurul dumneavoastra argument etse prietenia pe care i-o poarta domnul Condurache lui SOV. Intr-adevar, in lumea eticii si deontologiei clocite intr-un birou, este interzis sa ai prieteni. Ceea ce nu reusiti sa-i invatati pe studentii dumneavoastra la facultate, reusiti acum. Si anume: asa ceva nu se face!!!

  9. Nicole a scris:

    Nu contenesc a ma minuna! Conferentiar decis sa faca “dreptate” cu orice pret in departamentul din care face parte! In cursa sa pentru “dreptate”, pune intr-o situatie destul de “sensibila” cotidianul la care colaboreaza ca “opinist”, aceea de a-i publica articolul prin care “arata cu degetul, spre deliciul opiniei publice, toate neregulile din departament”. In cazul de fata, “neregulile” poarta un singur chip, cel al d-ului Daniel Condurache! In momentul in care i se ia “dreptul la libera exprimare”, refuzindu-i-se publicarea articolului, a inceput sa-l posteze pe diferite bloguri, avind, pentru ca victimizarea sa fie perfecta, doi “asupratori”, d-ului Condurache alaturindu-i-se si ziarul care i-a incalcat dreptul de exprimare. Postind in rolul de victima absoluta, mimind grija pentru soarta departamentului, mindru totusi ca a scos la lumina un caz “grav” de “frauda academica”, sta acum mindru de isprava sa si savureaza circul stirnit! Mai intervine din cind in cind, adaugind elemente noi. Mi-a scapat ceva?
    Domnule Ioncioaia, sustineti ca asteptati o replica din partea celui pe care l-ati mizgilit in cearsaful de text. De ce am impresia ca stiti sigur ca nu o veti primi? Cum dumneavoastra ati subliniat, sinteti un om al scrisului. Domnul Condurache e un om al intuitiei si al vorbelor. Dumneavoastra aveti “calitatea” de a “nimici” prin cuvinte, atunci cind reusiti sa va “adunati”, pe toti cei care nu gindesc ca dumneavoastra, martori va sint fostii si actualii studenti. Domnul Condurache are flerul de-a descoperi talente, de-a cali personalitati. Dumneavoastra nu aveti tendinta de a ramine in memoria individuala decit prin “ala care punea stelute” (cinci era maximum de stelute pe seminar, daca imi aduc bine amine), “ala care nu permitea studentului sa-si dea cu parerea, intentia acestuia fiind retezata cu ‘ce parere de rahat, stimabile/stimata'”.
    Predati, pardon, monologati in fata studentilor “chestii” ce ar trebui sa se “intruneasca” intr-un obiect numit “etica si deontologie profesionala”, si totusi notiunea “dreptului de libera exprimare” va este la fel de vaga ca si forumistilor carora li se sterg mesajele in care injura, in momentul in care sint incoltiti si ramin fara argumente. Vorbiti de fapte, de dovezi! Unde? Cind? Ce? Cum?
    Sustineti ca ati indurat “calvarul Condurache” timp de trei ani de zile. Cit stoicism! Si totusi in tot acest timp, nu ati putut sa va adunati ca adepti in “cauza nobila” decit personaje mai mult decit suspecte!
    Nu stiu daca ati incercat sa va faceti o idee despre departament, iesind totusi din cabinetul din capat de culoar! Ati fi observat ca cei mai apreciati profesori sint cei care or nu fac parte din departament, deci implicit nu sint “profesori de jurnalism”, or cei care profeseaza si vin sa impartaseasca din experienta lor celor “in devenire”.
    Nu sinteti apreciat decit ca “om al scrisului’. La capitolul “metoda pedagogica”, picati cu gratie! Studentii nu va neaga inteligenta “tunelara”, dar nu va apreciaza nici ca om, nici ca profesor.
    Exista o problema, nu neg, dar mi-e ca nu i-ati descoperit sursa! Incercati o introspectie!
    Tineti cu dintii de titluri si titulaturi! De ce? Nu valoreaza nimic! Oamenii sint cei care conteaza! Iar din miinile dumneavoastra nu a iesit nici unul! Nu aveti puterea sa-i modelati! Pur si simplu nu stiti cum! Si totusi aceasta neputinta va face invidios si minios pe cei care au aceasta putere.

    Toata stima pentru Ioncioaia, omul literelor! Nimic pentru profesorul Ioncioaia!

  10. Katrine a scris:

    Zamfi are dreptate si poate la fel de mult fler ca si Mr. Conachi. Ioncioaia e un bun “in patratica lui”. Ce nu inteleg aproape toti universitarii romani este ca intuitia nu se preda la scoala. Si ca le place sau nu, scoala de presa de la “Monitorul” e o “inginerie” pe cinste. Intelectualul roman e un vesnic frustrat, parca cei din tara sint mai “slefuiti”, odata ajunsi afara sint jalnici… “Ziarul de Iasi” o fie el independent, dar e un bussines, Florea, asa ca se conduce dupa reguli proprii… Asa e in toata lumea civilizata, mai invatati si ce nu va place… Ocazia e buna, insa, sa mai afle si lumea de Daniel… Eu ii port o amintire placuta… Iar “Ziarul” e in continuare la inaltime; ca si Sergiu, sint rupta de realitatile iesene si romanesti de ceva ani, insa ma intorc mereu la el…

  11. marius a scris:

    http://ioncioaia.wordpress.com/2008/03/06/alte-reactii-la-un-geniu/#comments

  12. catalina mihai a scris:

    Postez aici un comentariu care mi-a fost sters de pe nou creatul blog al respectabilului domn Ioncioaia. In afara de faptul ca nu ii sustineam demersul si ca ii aminteam ca cei care nu sint de acord cu dumnealui, nu sint nici impotriva, ci doar nu au nimic in comun cu o entitate capabila de mirsavii, aduceam in atentia cititorilor un anumit moment….
    In urma cu citiva ani, dl. Ionciaoaia, si-a extins sferele inalte ale existentei in alte tari europene….a primit o bursa de studiu/cercetare si a plecat. Pentru ca tot pomeneste acum de nepotismul de la Jurnalistica, si il arata cu degetul, ii reamintesc dlui Ioncioaia ca in locul dumnealui a trimis-o la cursuri, pentru citeva luni, pe Alina Titei…..care n-are nimic in comun cu dinsul decit un certificat de casatorie si un copil…..

    Concluzia nu se mai impune a fi scrisa.
    Inca o data, domnule Ioncioaia, multumesc pentru ca abia acum ati dat dovada de adevarat cenzor…Mi-ati sters comentariul de pe blogul dvs. Rusine!!! Nu doar pentru asta ci, mai ales, pentru lasitatea de a arunca, de la umbra calculatorului si a tastaturii, cu noroi in oameni.

  13. gabi a scris:

    Pacat ca a izbucnit acest conflict la universitatea ieseana, ar fi fost mai bine sa fie reglate conturile in particular.
    Ii cunosc pe ambii protagonisti, le-am fost studenta.
    Insa atunci cind a venit vremea sa-mi ales indrumatorul tezei de licenta, l-am ales pe profesorul Daniel Condurache. Si nu imi pare rau, este cadrul didactic de la care am avut cel mai mult de invatat.
    Pacat ca oamenii care acumuleaza frustrari nu-si dau seama ca fac rau si altora, dar isi fac si lor un deserviciu….

    Astept sa vad cum se va stinge acest “scandal”.

  14. lorelai a scris:

    Mi-a placut textul publicat pe iasicastiga.ro de colegul meu, Razvan Chiruta, si din acest motiv scriu si aceste rinduri. El se refera la “rivalitatea” pe care domnul Florea Ioncioaia (pina mai ieri si editorialist la Ziarul de Iasi), conferentiar la Departamentul de Jurnalistica al Facultatii de Litere (Universitatea “Al. I. Cuza”) a creat-o fata de fostul meu profesor Daniel Condurache. Spun ca a creat domnia sa rivalitatea deoarece ma indoiesc sincer ca ea “se prezinta” altfel decit intr-o forma unilaterala.

    Sint stupefiat atit de textul pe care domnul Ioncioaia l-ar fi vrut publicat in “Ziarul de Iasi”, cit si de argumentele pe care le-a tot adus in discutie pe diverse bloguri – ca Daniel Condurache nu are studii de jurnalism, ca nu a scris vreun text la viata lui, ca si-a asumat din umbra conducerea Departamentului de Jurnalism de la literele iesene…

    Domnule Ioncioaia, lucrul pe care l-am apreciat cu totii (fosti studenti ai acestui Departament) la profesorul Daniel Condurache a fost tocmai acela ca, dincolo de partea teoretica, ne-a invatat pe unii cam tot ce tine de partea practica. Nu am o mare consideratie fata de acei profesori de jurnalism care ar vrea sa scoata cercetatori in media din absolventi. In ciuda faptului ca ati lucrat ani de zile in presa, nimic din activitatea dumneavoastra de la catedra nu tradeaza asta. Ori v-ati camuflat foarte bine, ori ati uitat tot ce-ati practicat.

    Fie c-am avut multe sau putine stelute la disciplinele predate de Florea Ioncioaia (in primii mei ani de facultate am avut, daca nu ma insel, chiar nota 10), jurnalismul l-am invatat de la Daniel Condurache in redactia Opiniei studentesti. Ca tinar cu microbul absolut al radioului, daca nu ar fi fost profesorul Condurache n-as fi ajuns niciodata in presa scrisa. De aceea mare parte din ce-am reusit sa fac pina acum (inclusiv la Suplimentul de cultura) i se datoreaza.

    Ma revolta ca vine un profesor lipsit de orice carisma sa imi explice acum cine a fost si este profesorul meu. M-ar revolta sa nu apreciem implicarea lui Daniel Condurache in scoala de jurnalism ieseana, careia i-a oferit credibilitate si vizibilitate la nivel national. Din fericire, lipsa de apreciere se manifesta doar la citiva evident frustrati. Cum bine spunea Florin Zamfirescu pe blogul lui Toni Hritac, scoala ieseana de jurnalism nu este nici mai buna, dar in nici un caz mai proasta decit celelalte din tara.

    Iar daca scoala ieseana de jurnalism le-a oferit ceva in plus studentilor sai – acel ceva nu consta in marea de cunostintele teoretice astralizate de vreun Florea Ioncioaia, ci in sansa de a lucra direct intr-o redactie – indiferent daca e vorba de Opinia studenteasca, Radio Nord Est, Alma Mater sau Agentia de Presa Cuza Net. Aici ne sint acceptate toate gafele, iar acestea sint, evident, taxate. Asa am invatat toti – din marea noastra de gafe!

    De fapt, ce intelegem noi (cea mai mare parte a absolventilor scolii iesene de jurnalism) e ca un profesor de la care nu am ramas cu nimic sare “la gitul” profesorului care ne-a ajutat sa invatam mult. Si daca Daniel Condurache nu a scris la viata lui prea multe texte (fapt pe care nu stiu cum l-ar putea proba domnul Ioncioaia decit cu arhiva completa a vechii Opinii studentesti), asta nu il face un profesor mai putin valoros de jurnalism.

    Am avut patru ani in fata un alt profesor, megaloman de aceasta data, pentru care nu exista decit lumina scrisului sau, pentru care nu existau decit notitele pe marginea cartilor sale sau portretul facut de Constantin Ciopraga. Cu ce e mai bun un megaloman decit un profesor de jurnalism ce nu are o asa-zisa opera, dar cu un talent aproape inspaimintator de a-i face pe altii sa si-o scrie (mi-ar trebui citeva pagini de blog ca sa ii numesc numai pe cei care astazi lucreaza in presa centrala si se bucura de o mare apreciere)? Va rog sa meditati la asta, domnule Ioncioaia, si la “opera” pe care o lasati dumneavoastra in urma.

    De fapt, ma bucura textul dumneavoastra, nepublicat pe drept cuvint de Ziarul de Iasi. V-ati deconspirat.

    Semneaza un fost student care ar fi fost fericit sa ii fie asistent domnului Condurache si sa intre in rindul celor care au beneficiat de o fuziune mentala cu profesorul sau.

  15. student a scris:

    Îmi cer scuze dintru început celor care mă citesc ca voi folosi astăzi acest spaţiu de exprimare publică a opiniilor pentru a mă implica într-un conflict privat, care îi priveşte, din fericire, prea puţin. Scriu însă despre rivalitatea dintre cele două grupări care îşi dispută conducerea Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii “Al. I. Cuza” deoarece combatantii au început să se împroaşte cu noroi în public.

    Până la acest moment priveam scandalul doar prin prisma faptului că am studiat şi eu la acest departament şi i-am cunoscut bine pe cei de acolo. Cu unul dintre cadrele didactice, Alexandru Savitescu, sunt chiar prieten. Atunci când în Flacăra Iaşului a apărut un articol calomnios despre Alex, am sperat că e doar un accident justificat de interese de culise. Dar când am citit recent că şi Florea Ioncioaia, candidat la şefia departamentului, l-a atacat pe unul dintre mentorii mei, profesorul Daniel Condurache, am decis să nu mai stau deoparte.

    Domnule Ioncioaia, am primit mult mai multe cunoştinţe teoretice, ca student la Jurnalistică, de la inginerul Condurache decât de la filologul care zace în dumneavoastră. Am dobândit mult mai multe cunoştinţe practice, utile unui jurnalist, de la politehnistul Condurache decât de la publicistul vertical care vă autointitulaţi. În fine, am căpătat mult mai multe instrumente deontologice de la profesorul de mecanică Condurache decât de la profesorul de deontologie care vă pretindeţi.

    Daniel Condurache are multe păcate, sunt primul care o recunosc şi o afirm. Relaţiile noastre sunt tocmai de aceea reci. Dar de aici şi până la a pretinde ca este un impostor în ale jurnalisticii este o distanţă atit de mare încât nici măcar dumneavoastră n-ar fi trebuit să o parcurgeţi.

    Daniel Condurache este un profesionist al acestei bresle. Adevărat, unul care nu a scris multe texte la viaţa lui, dar calităţile editorului de la “Opinia studenţească” stă în cu totul altă parte: are nas pentru talente, are nas pentru subiecte, are nasul unui făcător de ziare şi nasul creatorului unei generaţii de tineri jurnalişti care, nu am nici o îndoială, va marca la maturitate presa românească.

    Domnule Ioncioaia, vă invit să privim chestiunea şi altfel, matematic. Faceţi dumneavoastră un calcul simplu: câţi foşti absolvenţi, activi în presă, ai departamentului pe care speraţi să-l conduceţi se revendică de la dumneavoastră şi câţi de la rivalul dumneavoastră? Câţi foşti studenţi, acum ziarişti, v-au dat dreptate dumneavoastră şi câţi au sărit să-l apere pe Daniel Condurache?

    Faptul că scrieţi articole de opinie în ziare locale nu vă face un bun profesor de jurnalism, domnule Florea Ioncioaia.

    Răzvan Chiruţă

    P.S.: Ţin să menţionez că nici de la prietenul dumneavoastră Dorin Popa nu am învăţat nimic. De fapt, de la el am învăţat chiar mai puţin decât de la dumneavoastră.

  16. George Onofrei a scris:

    De ce nu ma intereseaza ce spune domnul Ioncioaia… http://www.supliment.polirom.ro/george/DeCeNuMaIntereseazaOriceArSpuneDomnulIoncioaia.aspx

  17. badia a scris:

    Unul dintre semnele trecerii unor oameni de calitate pe la “Monitorul”+”Ziarul de Iasi” este chiar pozitia ziarului si a redactorului sef in acest caz. Iar faptul ca persoana care acuza implicit atitudinea corecta a ziarului in acest caz, este cea care preda “etica si deontologie profesionala” spune multe despre cum se amesteca notiunile, principiile si buna cuviinta in cazanul unui orgoliu de nemasurat. Si mai am ceva de adaugat: se tot vorbeste de faptul ca ziarul a fost al lui SOV; pai inseamna ca nu mai este si daca e asa, bravo oamenilor de acolo ca au scapat de el. Si, apropo de SOV: este interesant de aflat daca pe vremea respectiva dl Ioncioaia nu cumva batea coridoarele prin Bucsinescu.

  18. ileana a scris:

    Fascinant.
    E singurul cuvant care-mi vine in minte.
    E un cuvant care capata diverse intelesuri, in functie de contextul de care se leaga.
    Ale vorbe ar fi superflue.
    In paranteza fie spus, de multe ori m-am gandit ca mult mai bine (mi-)ar fi daca am sti mai putine despre toate astea si despre multe altele.
    Ca vorba aia, cui, sau qui, dilema deschisa, prodest?

  19. Dorin Popa a scris:

    Domnului Razvan CHIRUTA
    =================

    Stimate Domnule Razvan Chiruta,

    Oricum ar fi, ma bucur sa am vesti de la dvs. si sa stiu ca sunteti bine. Sunteti tanar si va doresc sa nu aflati niciodata ce simte un profesor cand un fost student marturiseste ca nu a invatat nimic de la el. Cu varsta, unele lucruri dor mai profund decat in tinerete. Regret si imi asum intreaga vina. Va tin minte foarte bine, inca din primele zile de scoala, ca pe un baiat rezervat, usor timid si foarte simpatic. De asemenea, imi amintesc ca v-am urmarit cu atentie evolutia, cel putin pe parcursul unui an, si am punctat de fiecare data, in clasa, la seminarii, de fata cu intreaga grupa, multe din progresele dvs. in a scrie texte jurnalistice. Incercam sa imi fac bine datoria.
    Asa cum va spuneam si in clasa, invat mereu de la studentii mei si primesc cu toata responsabilitatea lectia dvs. Sper sa-mi foloseasca pentru mai tinerii dvs. colegi.

    Cu prietenie si respect,

    conf.univ.dr. Dorin Popa,
    expert-evaluator CNCSIS si ARACIS

  20. observator a scris:

    Domnul Conf. dr. Ioncioaia a fost primit la Litere cu bratele deschise. I s-a oferit spatiul catedrei pentru a continua munca de cercetare si a fost realizata de urgenta conexiunea internet. Este adevarat ca e important pentru acreditare sa existe un numar de cadre didactice cu un anumit grad si cu activitate stiintifica. Citind textul scris de Domnul profesor pentru a fi publicat la “Ziarul de Iasi” mi-am amintit de raspunsul dat la rugamintea de a face publicitate institutiei in care lucreaza:
    “nu, ce face universitatea pentru mine”. Nu m-ar mira sa aflu ca spune la fel si despre tara. Este mereu nemultumit de tot si de toate. In aceste conditii , poate ca ar trebui sa se intoarca la Ziarul de Iasi, sa continua sa scrie ca si cum nu ar fi fost decit un dialog pe care ar fi trebuit sa-l initieze in spatiul catedrei, la masa de stejar si in urma caruia concluzia e ca toti avem de invatat, indiferent de pozitia pe care o avem in societate. Citind parerile fostilor studenti, sugerez Dlui profesor “de litere” sa citeasca despre modul in care George Calinescu isi pregatea cursurile si mai ales despre modul in care facea evaluarea.

  21. iulia popa a scris:

    Am urmarit si citit de mai multe ori mesajele postate aici. Nu fac parte din comunitatea academica, nu fac parte din colectivul redactional. Sunt doar o fosta studenta la Jurnalism. Am cochetat cateva luni cu presa. Tot ce pot sa spun e ca teoria din facultate nu m-a ajutat f. mult pentru presa. Nimeni nu m-a invatat cum sa-i conving pe oamenii de pe teren, “sursele” sa-mi dea dea informatiile de care aveam nevoie pentru text. In doar cateva luni a trebuit sa fiu sociabila, prietenoasa, lingusitoare sau amenintatoare, santajista, mincinoasa etc. Si nu ma refer la conferintele de presa care genereaza subiecte plate, fara viata, pentru toti jurnalistii redusi la subiecte de doi lei. Am invatat pe teren altceva. Ca trebuie sa-ti manipulezi sursele pentru a obtine exact ce vrei: informatia. Si in acest caz, al disputei create de cazul Ioncioaia vs Condurache, nu pot sa nu observ manipularea care are loc pe forum. Nu pt a obtine o informatie, ci pentru a crea un context favorabil comentariului scris de Constantin Hritac. In postura sa de redactor sef banuiesc ca are pretentia de a detine adevarul absolut in acest conflict. Si-a sustinut punctul de vedere, de fapt o reactie la demersul d/lui Ioncioaia de a face public, pe alte canale de informare decat Ziarul de Iasi, editorialul sau “cenzurat”. Cum are loc manipularea? Simplu. In fiecare zi dispar de pe forum mesajele pro-Ioncioaia (eu le citeam dimineata si pana dupa amiaza dispareau pur si simplu) si sunt mentinute si prezentate ca fiind singurele reactii obiective cele contra-Ioncioaia. Pentru cineva care isi reduce urmarirea conflictului doar din prisma mesajelor postate pe blogul Hritac concluzia nu ar fi decat una: ca Ioncioaia si-a tradat tocmai deontologia pe care o preda de la catedra. Si o data ce i-au fost subminate imaginea, profesionalismul, calitatile de jurnalist ce incredere se mai poate avea in cele sustinute de el in conflictul de la Jurnalism? Gresesc? Sau trebuie sa cred cioara care spune ca puiul ei e cel mai frumos din lume?

  22. madalina jipa a scris:

    Iulia draga, cred ca nu o sa fii niciodata o jurnalista prea buna. dupa cat ma duce pe mine capul, un jurnalist bun nu afirma ceva transant decat cand e foarte sigur de acel lucru. tu doar ai o vaga banuiala despre ceva, dar o afirmi pe de-a dreptul. urmaresc si eu foarte atent acest blog si aceasta controversa. si, spre surprinderea mea si contrar celor spuse de tine, de aici nu a disparut niciodata nici o postare, pro sau contra cuiva, spre deosebire de forumul ziarului.
    Despre disputa ioncioaia vs condurache, nu-i cunosc pe nici unul din ei, dar inclin sa-i dau dreptate d-lui ioncioaia. o fi mare talent dl condurache in a depista oameni valorosi, in a lansa tinere sperante, dar vorbin de o catedra in sistemul unei institutii de stat, unde “patalamaua” chiar conteaza, desi pare un moft. ma aflu acum la o univ din germania si nu-mi imaginez absolut deloc aici ca cineva care nu indeplineste conditiile formale, oricit de “talentat” ar fi el, sa ocupe un post in universitate. vad ca multi studenti cu o experienta de doi-trei ani post facultate isi dau aici cu sirg cu parerea. d-lor, universitatea nu e nici sindicat, nici firma privata. un sef nu e ales pe criteriul “care place mai mult studentilor”, ci reprezinta administratia, chiar daca figura-stilul-etc lui plac sau nu multimii. ma surprinde ca nimeni nu a pus pina acum astfel problema.

  23. vasile a scris:

    Stimate Constantin Hritac zis Toni,

    ceea ce ai facut matale se cheama cenzura iar cei ce te cunosc stiu ca asta e un mai vechi obicei personal.
    sau poate ca ai intrat si tu in masonerie si te-ai facut coleg cu Condurache.

  24. ileana a scris:

    Draga Iulia, da, manipularea surselor intru manipularea receptorilor.
    Tehnica la fel de veche ca si cea mai veche meserie din lume.
    In calitate de receptor, marturisesc ca mi-e greu sa decelez adevarul de fabulatie, doar pe baza celor scrise aici. Daca mai adaug informatia si perceptia personala despre subiectii disputei, balanta se mai inclina intr-o parte. Intr-una una din ele.

  25. Razvan a scris:

    Mai copilasi, mai teoretici ori mai empirici in ale Jurnalismului, voi nu va dat seama ca, pe toti cei care comentam aici, subinginerul-manipulator Toni ne-a dus pe o zona secundara de dezbatere? Uitati-va putin cum e construit “blogul” acesta – fix peste noapte. Si nu o sa vedeti aici alte cugetari de-ale lui Toni (dintr-alea despre catei), cum nu se prea vad nici prin ziar. Scopul acestui “blog” e de a duce discutia intr-un alt spatiu, mai putin vizibil si in care sa se invirta mai mult “cunoscatorii”. E un mecanism simplist de deturnare a atentiei, in care baietii astia de la Ziarul se dau specialisti. De-aia sunt ei subingineri-jurnalisti, politehnisti-jurnalisti, contabili-jurnalisti sau, pe cea mai inalta treapta, asa cum e “strategul” Cezar Caluschi, fara nici o urma de studii, dar cu maculatura publicata in domeniul PR. Distractiv, nu? Acum, gata, mergeti la nani!

  26. ella a scris:

    Cum a fost cu gaina care a nascut pui vii December 26, 2007
    Posted by Simona Ionescu
    http://blogs.click.ro/simona_ionescu/2007/12/26/cum-a-fost-cu-gaina-care-a-nascut-pui-vii/
    L-am vazut aseara pe domnul Ion Cristoiu la ~Conferinta de presa~ a Dianei Munteanu. Spumos, cu umor, afisand o mina de necunoastere smechereasca, platosa dansului impotriva eventualelor agresivitati ale interlocutorilor. Era mult mai dur in urma cu 15 ani, pe vremea cand conducea Evenimentul zilei, dar nu-i lipsea nici atunci umorul. I-am fost adjuncta peste patru ani, alaturi de Dan Andronic, Mirel Curea, Eugenia Cristea, Gica Voicu, Sorin Tapai, Radu Tudor, Daniel Tomescu, cu totii facand un ziar ce a adus mari profituri patronilor Mihai Carciog si Cornel Nistorescu. Aseara, in emisiunea de pe Antena 2, a fost adusa din nou in discutie legenda gainii care a nascut pui vii! Ion Crisoiu n-a lamurit-o nici acum si, uite asa, o stire trasnita (un fonfleu, cum ii ziceam noi pe vremea Bulinei rosii) a devenit emblematica pentru ziarul care a schimbat fata presei romanesti. Fiindca alaturi de campanii de presa, de anchete serioase ce au cutremurat instiutiile statului din perioada 1992-1997, de dezvaluiri picante despre politicieni, acest cotidian promova si faptul divers senzational. De data asta, in emisiunea amintita se vorbea chiar de sase pui! Peste vreo inca 10 ani, probabil ca se va spune ca Evz a scris ca acea nefericita de gaina a nascut sase pui vii pe care i-a hranit cu lapte! De aceea, m-am hotarat sa va povestesc ce si cum a fost. Sa ramana undeva consemnata si demitizarea. Stirea a sosit de la un corespondent din Moldova, de la scoala de presa a lui Daniel Condurache, cel ce conducea Monitorul de Iasi. Reporterul relata ca intr-o comuna gaina unor tarani facuse doua oua fara coaja, in membrana carora se zareau puisorii, si ne asigura ca faptul e perfect real, certificat lui de medicul veterinar din localitate. Cam asa suna stirea, dar pentru acuratete se poate consulta colectia de ziare de la Biblioteca Nationala. S-a dezbatut intens subiectul in sedinta de sumar. Parea clar un fonfleu. Domnul Cristoiu s-a amuzat terbil si a decis sa publice stirea, spunandu-ne ca daca ea a starnit atata dezbatere intre noi, si cititorii o vor comenta aprins si vor rade ca si noi. Ca n-o fi nimeni nebun sa creada suta la suta stirile astea diverse! Cam asta era optica pentru stirea senzationalista, provenita fie din tara, fie preluata din presa straina. Cred ca tot maestrul Cristoiu i-a dat si titlu si a pus-o pe prima pagina. Efectul a fos devastator! Romanii au ras, s-au amuzat, n-au crezut-o, evident, insa confrati din presa au avut grija sa scrie zeci de editoriale si articole, impanate cu invective la adresa ziarului care vindea peste 600.000 de exemplare zilnic si mai ales la adresa lui Cristoiu. Ce mai, i se dusese buhul cu gaina asta! La o perioada de…, agasat de faptul ca e facut mincinos, maestrul i-a cerut lui Daniel Tomescu (el avea in subordine corespondentii Evz) sa-i ceara autorului stirii sa ia o declaratie medicului din sat sau altui specialist veterinar, care sa explice fenomenul. Mi-aduc aminte ca, vreme de vreo saptamana, zi de zi, domnul Cristoiu il intreba pe Daniel daca a venit textul de la corespondent. Si intr-o zi a venit. Cu tot cu numele medicului veterinar care explica anomalia si admitea ca e posibil sa se spuna despre o gaina ca a nascut pui vii. Nu pot sa va relatez exact declaratia, dar ea poate fi gasita tot in colectia ziarului. In mare, ideea specialistului era ca oul ramanea in interiorul gainii, in cloaca, si acolo se dezvolta embrionul pana ce era eliminat intr-o membrana gelatinoasa. Evident, un asemenea pui nu traia. El, insa, mititelu, a trait impreuna cu fratele sau, alt avorton, in memoria colectiva gratie lui Ion Cristoiu.

    19. simona ionescu – December 27, 2007
    @Soferul
    Nici eu nu imi amintesc numele lui. Era fie din Iasi, Bacau sau Vaslui. Il stie bine Daniel Condurache, poate isi amintesc si ceilalti corespondenti din zona pe care-i aveam in anii aceia: Liviu Avram, Claudiu Tarziu, Catalin Mihuleac…Iti dai seama ca noua nu ne-a recunoscut niciodata ca ne-a mintit! Uite, insa ca fonfleul lui a facut istorie! Macar ca pe noi, o redactie intreaga, ne-a urmarit peste tot batjocura colegilor de breasla. Apropo de asta, sa-ti dau un exemplu, pe care oricare dintre voi il puteti verifica pe Google! Cu un alt ziarist care a inventat o stire, dar care a si recunoscut asta. Iata despre ce e vorba. Prin 2005, eram la Libertatea, iar corespondentul de Sibiu imi trimite un text despre o familie care, pasionata de net, si-a botezat nou-nascutul ”Yahoo”. Ziaristul isi sustinea textul cu poza unei femei si cu o copie de pe certificatul de nastere! In afara ca imi era corespondent de vreo 5 ani, ce mai era sa verific?! Am dat drumul stirii in ziar, iar a doua zi a preluat-o media interna si internationala. Jurnalistii din strainatate imi cereau mai multe amanunte. Dupa cateva zile, insa, aveam sa constat ca totul fusese o inventie, ca ziaristul falsificase certificatul de nastere al propriului copil ca sa-si sustina povestea. Nici nu mai stiu la cate agentii de presa si radiouri am dat declaratii cu privire la acest subiect. Corespondentul a recunoscut facatura, a fost concediat, dar stirea cu bebelusul Yahoo de Romania a facut inconjurul lumii; e postata pe o sumedenie de bloguri si a ramas in memoria multora.
    Uite, cum m-ai facut sa va mai spun o poveste din viata mea de ziarist!

    23. Andrei HOISIE – March 17, 2008
    Gaina cu pui vii
    a fost “gaselnita” de presa a marelui ziarist si om de Universitate Daniel Condurache, mentorul scolii de presa iesene,
    seful subredactiei de atunci a EVZ de la Iasi.
    Este drept, Daniel Condurache nu a mai semnat un text in nume propriu de la celebrele sale ode la adresa tovarasului Ceausescu, din anii’70.
    De aceea, “puii vii” s-au nascut din pana inspirata a altui om de presa exemplar – Catalin MIHULEAC, tot de la Iasi.
    Noi, iesenii, avem aceasta emblema jurnalistica – “puii vii”,
    pe care o purtam cu mindrie si evlavie. de la CONDURACHE si MIHULEAC.

    24. Andrei S. – March 17, 2008
    Text cenzurat de Alexandru LAZESCU, membru GDS, membru CA al TVR si director al Ziarului de Iasi, la data de 3 martie 2008.
    Pe 4 martie 2008, acelasi text a fost cenzurat si de Patronul ziarului FLACARA IASULUI, dl. Viorel Roman, interdictie care a dus la demisia directorului acestui ziar, dl. Rares NEAMTU

    Florea IONCIOAIA/Manualul bunului român

    Un geniu al zilelor noastre – Daniel Condurache
    …………………………………..

    25. foststudent – March 17, 2008
    un baron local care nu activeaza in politica ci doar in mediul universitar si in presa – Daniel Condurache, baron local in Iasi, Roman si Bucuresti
    F. Zamfirescu spune:
    martie 9, 2008 la 3:25 pm

    boieru a fost o sluga a securitatii lui ceausescu. a ramas o sluga a celor putini din vechiul regim care il au la mana cu dosare. dar in parsivenia lui a inteles ca, pentru a putea controla ceva in tara asta trebuie sa-ti creezi o retea de slugi. si asta a facut. a facut o retea de slugi din 70% din jurnalistii pe care i-a promovat si i-a cultivat la Jurnalistica proprie de la Univ. “Al. I.Cuza” : Opinia stud., Newsleter, Cuzanet, radio Nord_EST, departamentul media, care tine de Rectoratul lui Oprea..
    iar chestia asta cu formatul jurnalistilor ca ar fi meritul lui e total fals. este meritul unei universitati, a unei echipe de profesori (Alexandru Calinescu, Remus Zastroiu, Stelian Dumistracel, Florea Ioncioaia, Maria Carpov, Stefan Prutianu, Tiberiu Brailean, C.Pricop, Dorin Popa, Virgil Cutitaru, Ovidiu Simonca, Silviu Lupescu, C. Dafinoiu, Adrian Neculau, Alexandru Zub, Gabriel Badarau s.a.) si nu in ultimul rand a materiei prime. ca daca ii dam lui boieru (Condurache) doi analfabeti, sigur nu ii desteapta. el a fost doar profitorul acestei fabrici de jurnalisti, arogandu-si meritele si strangand cascaval la greu. e doar un profitor, un fel de baron local care nu activeaza in politica ci doar in mediul universitar si in presa.

    Un fost student mazilit de Condurache,
    pt. ca nu am dorit sa prestez pe Mosia lui- Opinia studenteasca

  27. Iosca a scris:

    Domnilor,
    In incercarea de a privi lucuruile cu oarecare obiectivitate(efemer tel, nu-i asa?) disputa dintre cei doi onorabili ai jurnalismului Iesean isi da pe fata natura provinciala, tulbure si profund echivoca. Mai mult,are si un aer insitent de déja-vu obosit(or).
    De cite ori nu am citit in presa despre revarsarile de umoare ale unui onorabil intelectual iasiot? Oare nu sint destul de multe lucruri de facut in acest oras in afara interminabilelor rafuieli fratricide?
    Ca fost student la Cuza, ba chiar la Litere, imi aduc destul de bine aminte de personajele implicate in conflict. Cu calitatile si defectele lor, ambii au,dupa mine, partea lor de contributie la crearea unei vieti ziaristice in plina ebulitie. Nu intru in detalii, ca unul ar fi mai mult teoretician in timp ce altul un intuitiv iluminat, etc. Desi dl Condurache mi s-a parut mai aproape de asteptarile unui tinar ziarist in formare, sint constient ca disciplina mai arida a cursurilor academice contribuie la o rigoare a gindirii deloc de neglijat. Mai ales ca noi, ca niste buni latini ce sintem, explodam afectiv la orice impuls, lasind deoparte toate invatamintele stufoase si frumos sunatoare tocite – eventual predate – in aulele universitare….a se vedea cazul de fata.

    Pacat de rufele spalate in public, ar fi fost poate mai bine ca ipohondriile personale sa ramina in spatiul privat. Prin aceasta prisma, il inteleg si pe dl Ioncioaia, dar si decizia de a nu se publica articolul, perfect justificata, in spiritul decentei jurnalistice.
    Inca o data, oameni cu calitati reale au pierdut ocazia de a-si tine gura inchisa si de a-si sufleca minecile, ocupindu-se cu ce stiu ei mai bine.
    Deh, metehne sint, combatanti se gasesc…

  28. eu a scris:

    toni esti cel mai tare !

  29. luca a scris:

    @ella

    Ellla face copy/paste de pe multe alte forumuri si bloguri, in incercarea de a-l discredita pe Daniel Condurache. In ce priveste faptul ca Viorel Roman ar fi cenzurat textul la Flacara Iasului, informatia este complet falsa. Textul nu a fost publicat datorita deciziei redactorului sef Dan Postolea, desi directorul de mucava Rares Neamtu l-a propus pentru publicare, ca avea interese alaturi de gunoaiele cu ziar din Sararie (bzi). Viorel Roman a aflat abia a doua zi ce presiuni a facut Rares Neamtu pentru publicarea textului lui Ioncioaia, adus la redactie prin bunavointa unui avorton al presei iesene, pe nume Lucian Postu. Rares Neamtu si-a dat demisia de la Flacara iasului pentru ca nu mai putea sa-si deconteze nici macar o agrafa, deoarece nu mai avea acces la bani. Pur si simplu era un director doar cu numele, ca in rest nu mai putea lua nici o decizie.