Ce aduc nou tinerii in politica?

Saptamina trecuta s-a consumat cea mai aprinsa sedinta a Consiliului Local din acest an. Subiectul care a inflamat atmosfera a fost cererea consilierului local Daniel Oajdea de infiintare a unei comisii care sa expertizeze calitatea lucrarilor de asfaltare pe care primarul Nichita le plateste unui consortiu destul de ciudat incropit in jurul fostei regii de intretinere a strazilor. Nu subiectul asfaltarilor ma intereseaza acum, ci persoana politica a tinarului Daniel Oajdea. El este, de departe, cel mai activ consilier local si, din cite am aflat, este hotarit sa joace un rol politic important in PD-L. Este un politician incisiv, energic, coerent si are un simt deosebit de a se plasa in mijlocul evenimentelor mediatizate de presa. Ii seamana putin lui Dan Carlan de acum vreo zece ani. Vi-l amintiti pe Dan Carlan umblind cu centrala de bloc in remorca tractorului, ca sa o vada tot orasul? La fel, Oajdea umbla acum cu rigla si cintarul ca sa masoare grosimea si calitatea asfaltului. Acum vreo doua saptamini, voia sa inchirieze un autobuz in care sa-i imbarce pe tonetarii ieseni si sa-i duca pina la Piatra Neamt, ca sa le arate cum a rezolvat primarul “Pinalti” problemele omologilor comercianti de acolo.

De partea cealalta, cumva sufocat de primarul Nichita, liderul tinerilor PSD, Catalin Ivan, da dovada uneori de pusee asemanatoare de incisivitate, asumindu-si insa, pe ansamblu, un rol secundar, cumva mai sters, chiar daca iesirile sale sint de natura sa-ti retina atentia. Daca nu ma insel – si o spun cu toata simpatia pentru un tinar care vrea sa parvina politic -, Catalin Ivan se doreste a fi un politician de culise mai mult decit unul de actiune fatisa. Este cumva mai aproape de Solcanu sau de Nichita decit de Victor Ponta.
In tabara liberalilor, tinerii nu se itesc din spatele seniorilor si nici nu au crescut in umbra acestora. Relu Fenechiu i-a luat locul lui Dumitru Oprea dupa ce l-a alungat de la conducere pe Adrian Mogos, dar nu a crescut la scoala celor doi, cita o fi fost. Cei trei corifei liberali, Relu Fenechiu, Cristian Adomnitei, Tudor Chiuariu, au crescut de capul lor in politica. Tupeisti, uneori obraznici, gata sa-si ia singe si sa se faca frati de cruce intre ei, capabili sa puna mina pe ceva ce nu le apartine fara sa-si puna multe intrebari, cei trei par crescuti politic la scoala de copii. De aici si curajul de a se lua la bataie cu Basescu, al carui comportament nu-i departe, de altfel, de al lor. Cum nu departe de comportamentul lor este si cel al lui Hrebenciuc.
Observindu-i de ceva vreme si dindu-mi seama ca au cele mai mari sanse sa reprezinte viitorul clasei politice de acum, ma intreb in ce masura acesti tineri aduc ceva nou si benefic in politica noastra? Sa generalizez cumva: vor aduce tinerii schimbarea in asa fel incit sa profesionalize clasa politica, sa o apropie de nivelul european? Daca nu, ce le lipseste, ce anume ii face sa calce pe urmele predecesorilor, fara nici un pic de originalitate?

5 comentarii la “Ce aduc nou tinerii in politica?”

  1. tudor chiuariu a scris:

    Bună seara, văd că deocamdată subiectul, care e, în opinia mea, unul fundamental, nu a provocat pe nimeni, aşa că voi ridica eu mănuşa aruncată de dl. Toni Hriţac.
    Mai întâi, cred că ar trebui spus că noi, tinerii din PNL, am crescut singuri fiindcă am refuzat modelele celor pe care i-aţi amintit. Ce le lipsea şi cred că avem noi: eficienţa. Suntem curajoşi, aşa cum subliniaţi. Ne propunem obiective îndrăzneţe. Le urmărim cu îndărătnicie. Uneori reuşim, alteori nu. Suntem gata să o luăm de la capăt. Noi facem lucruri. Alţii doar clămpănesc fără rost la tv.
    Singurătatea de care vorbim a fost însă una fericită. Fiind la „şcoala de copii”, aşa cum spuneţi, n-am avut modele, dar am avut, din când în când, profesori. Fundaţia Friedrich Naumann, fundaţia partidului liberal german, într-o formă foarte consistentă mai ales după 1997, a pregătit, prin seminarii, prin editarea de cărţi, prin schimburi de experienţă, prin facilitarea de contacte, ceea ce a devenit noua generaţie de oameni politici din PNL. De la Bogdan Olteanu şi Cristian David, la Mihai Voicu şi Dan Motreanu, sau la Cristian Adomniţei şi Tudor Chiuariu, toţi datorăm acestei şcoli politice o pregătire care ne-a ajutat enorm şi pe care nu ştiu cum am fi dobândit-o altfel. E una dintre explicaţiile din spatele altor realităţi: diferenţa de anvergură între tinerii PNL şi tinerii celorlalte partide sau faptul că numai în PNL se poate vorbi de o „generaţie” compactă şi nu de câţiva tineri care au reuşit să răzbată în prim-planul politicii.
    Sunt multe afirmaţii care ar merita comentate în postarea dvs. (las la o parte apropierea de Băsescu şi de Hrebenciuc, care e doar o provocare fără potenţial).
    Vorbiţi de profesionalizarea clasei politice, prin apropierea ei de „nivelul european”.
    Vreau să vă spun că în cei trei ani şi mai bine de când sunt demnitar al statului român, am avut ocazia să cunosc mulţi politicieni europeni. La Consiliile de miniştri ai UE, în negocieri, la conferinţe, în vizite oficiale. N-am avut niciodată sentimentul că tinerii de care vorbiţi, „corifeii”, ar fi mai prejos. Ba dimpotrivă. Am cunoscut miniştri ai statelor membre UE care nu vorbeau nici o limbă străină, în timp ce noi vorbim (cel puţin) două. Alţii nu erau jurişti, deşi erau miniştri ai justiţiei (asta, pentru simţul comun politic românesc, e suprema dovadă de „neprofesionalism”). Am participat la întâlniri bilaterale, şi un observator fără referinţe istorice nu ar fi putut spune care sunt reprezentanţii statului membru vechi şi care ai celui proaspăt admis. I-am văzut în situaţii de criză, şi nu mi s-a părut că ar fi reacţionat mai bine, mai coerent, mai profesionist decât am făcut-o noi. Mai toţi erau surprinşi plăcut de reprezentanţii părţii române, pentru că diferenţa între ceea ce citeau în ziare şi realitate era mare. Ceea ce înseamnă că, un lucru cu care ne-am obişnuit, ne vindem mai prost decât am merita. În parte, şi din cauza acestui complex, nejustificat, că noi nu suntem „de nivel european”. Sigur că mai e mult până când vom avea o ambiţie cuprinzătoare, până când vom avea numai poziţii articulate, până când vom gândi strategic, pe termen lung. Uneori însă lucrurile se văd mai mici din cauza miopiei celor care le privesc.
    Iar noi, tinerii liberali, cum bine observaţi, nu avem (nici) acest complex. Într-un anumit sens, noi suntem prima generaţie politică europeană postbelică a României. Pentru că respirăm acelaşi aer la Bruxelles, la Londra sau la Roma, coborând fără tresăriri de pe scara avionului. Pentru că am citit despre construcţia europeană, am visat să fim cetăţeni europeni, am studiat în şcoli europene, am desăvârşit aderarea şi sunt sigur că vom face România un actor important în Uniune.
    În rest, e o problemă de perspectivă şi de perseverenţă. Suntem prea aproape de evenimente, pentru a le evalua corect şi definitiv. Iar ceea ce vedem e doar un început. Fiecare dintre noi poate transforma greşelile tinereţii în victoriile maturităţii.
    În încheiere, voi spune, pe urmele lui Octavian Paler: dacă atunci când eşti tânăr nu eşti „obraznic”, înseamnă de fapt că n-ai nimic de spus.
    PS Nu înţeleg ce înseamnă, în cazul meu, „capabili să pună mâna pe ceva ce le aparţine fără să-şi pună prea multe întrebări”. Aştept, în această privinţă, o clarificare pe care o consider necesară.

  2. toni hritac a scris:

    Stimate domnule Chiuariu,
    Am sa detaliez expresia la care faceti referire pentru a nu crea confuzie in ceea ce va priveste. Am vrut sa fac trimitere la dezinvoltura cu care ati revendicat, obtinut si ocupat functii cheie in administratia locala si cea centrala. Cred ca atit dumneavoastra cit si unii colegi tineri din partid ati luat mai mult decit puteti duce, ati dat dovada de o anume lejeritate in ce priveste propriile competente. Intr-o buna masura, cred ca impasul politic in care va aflati acum, dumneavoastra si colegii amintiti, se datoreaza tocmai acestei grabe de a valorifica oportunitatile aparute, fara a pune in balanta experienta si priceperea reala in domeniu. Mai cred ca adversarii dumneavoastra au speculat aceste ambitii si au reusit sa va transforme in tinte si etichete ale partidului din care faceti parte. Personal nu cred ca, in masura in care exista coruptie in PNL, Tudor Chiuariu este un exponent al acesteia. Dar dosarul in care figurati si, mai mult, demisia dumneavoastra v-au asociat cu o asemenea imagine. Cum nu cred ca deputatul Relu Fenechiu este un “facator” de guverne. Dar i-a placut o asemenea imagine, s-a complacut in postura de om politic de mare anvergura, iar acum deconteaza, poate cu asupra de masura, consecintele greselilor politice sau de alta natura ale partidului. Sa spun altfel, ambitiile politice au fost dublate de un oarecare teribilism, bun intr-o anume masura in competitiile politice relaxate, dar usor de sanctionat la nivel mare. Daca ambitiile dumneavoastra ar fi fost insotite insa de o atenta evaluare a propriilor forte, v-ar fi fost usor sa evitati situatia destul de ingrata in care va aflati.
    Exista, asa cum lasati de inteles, si o parte buna a dezinvolturii amintite. Faptul ca nu tresariti la coborirea din avion in orice capitala a Europei este de apreciat. Din pacate, si nu ma refer la dumneavoastra, pentru multi tineri aceasta atitudine este un scop in sine, ceea ce e prea putin pentru un politician.

  3. Marius Danga a scris:

    Stimate Domnule Hritac,

    Subiectul acestui post nu poate decat sa-mi trezeasca interesul in conditiile in care, cu cateva zile in urma, aceeasi tema o dezbateam in blogosfera cu Nicu Pahomi (vezi:http://www.nicupahomi.blogspot.com/).

    Inteleg admiratia dvs. pt dl Oajdea. O pot interpreta ca admiratia creatorului pentru creatia sa? Eu cred ca in mare parte Daniel este ceea ce este azi datorita mass-media, datorita predispozitiei ei de a relata acea parte suculenta a unui subiect. Nu condamn asta. Astea sunt vremurile si inteleg ca la randul ei mass-media transmite ceea ce publicul vrea. Probelma e ca acest comportament naşte politicieni care, înainate de a vedea ce poate face ca un proiect oarecare sa iasă bine, în favoarea cetăţenilor, se gandeste ce poate face din acesl proiect astfel incat sa iasa pe sticla sau sa deschida ziarul.

    Va propun doua exemple recente:
    1. Sedinta extraordinara de CL: consilierul liberal Anghel Ficu strange semnaturile necesare, întocmeşte fundamentările necesare (cu toata opoziţia aparatului Primăriei) şi obţine singurele hotarări de CL din acest mandat al lui Nichita a căror iniţiator este un consilier din opoziţie. (Mai încercase o dată Marius Bojor cu cetăţenia amsadarorului UK). Oajdea mirosind ocazia ne propune să trecem pe ordinea de zi si propunerea cu asfaltul deşi era clar că nu trece abordând astfel subiectul. Dar nu conta că nu se poate rezolva problema, era o noua ocazie pentru ieşiri pe placul presei.

    2. Actualul scandal cu brand-ul “Copou”. În afară de agenţiile de ştiri online niciun ziar nu a preluat iniţiativa contructivă a aceluiaşi consilier liberal, Anghel Ficu, de a supune dezbaterii formularea contestaţiei la OSIM. S-au preluat în schimb replicile pe tonuri înalte cu primarul şi campania de strângere de semnături a PD-L-ului, asta deşi ea este nulă dpdv juridic şi fără efect asupra subiectului iniţial. La OSIM e deajuns o singură semnătură pe o contestatie beton. Şi de data asta nu a contat cum facem să îndreptăm lucrurile ci cum facem să ieşim pe sticlă.

    Încă văd figura dezamăgită a colegului Ficu de azi dimineaţă care mi-a spus: “Ai văzut Marius că am muncit degeaba la contestaţia aia. Când i-am spus “Ruşine” lui Nichita m-au preluat toţi … acum …”

    Am admirat, încă de pe vremea Monitorului, echipa de la Ziar şi cred că, de la anvergura dvs. pe plan local, aţi putea educa politicienii în a aborda subiectele aşa cum este corect şi bine.

    Cât despre noua generaţie de tineri sunt puţin mirat că vă opriţi în a spune că tinerii ieşeni în politică sunt Oajdea, Ivan, Adomniţei şi Chiuariu. Dacă veţi vedea enumerarea încercată de dl Pahomi la el pe blog (şi tot a reuşi să-i rateze pe unii precum Vali Sălăvăstru sau Marius Bodea ..) veţi înţelege că, spre deosebire de celelalte partide, pentru PNL, promovarea de noi oameni politici este o strategie de partid (cel puţin în filială) şi nu o excepţie. Ne gândim la asta cu ocazia fiecăriu proiect pe care îl organizăm, fie că este Şcoala de Studii Liberale DA Sturdza, Gala Tinerelor Valori sau Centrul Liberal de Traning, pentru a enumera câteva dintre proiectele noastre de pregătire. Mi-ar fi şi mie foarte uşor să mă alătur celor mulţi şi să plâng faţă de calitatea slabă a oamenilor politici. Ar fi varianata cea mai uşoară. E greu să atragi în politică “şefi de promoţie” în condiţiile în care societatea “înjură” oamenii politici cu fiecare ocazie, în condiţiile în care societatea nu găseşte căile prin care să încurajeze elitele să facă politică. E ca şi cu antenele GSM de pe blocuri … dacă toată lumea spune că faci cancer dacă stai sub ele nimeni nu mai cumpără apartamentele alea; sunt ocolite mai rău decât blocurile cu bulină roşie.

    Cu stimă,
    Marius DANGĂ

  4. Catalin IVAN a scris:

    Toni,
    analiza este foarte realista desi greu de acceptat de toti cei pe care i-ai amintit. O analiza la rece ne arata insa ca lucrurile stau cam cum le-ai scris tu. Fireste ca sunt lucruri de “bucatarie interna” pe care nu aveai de unde sa le stii, insa, luat in ansamblu, caracterizarile sunt corecte.

  5. Liviu Bratescu a scris:

    Buna seara!
    Textul dumneavoastra readuce in discutie un subiect interesant si anume acela al implicarii tinerilor in politica. Fiind un om atent la cum au evoluat diferite subiecte aflate in atentia opiniei publice pot spune ca avem o adevarata istorie in acest sens. Dupa o revolutie considerata initial a tinerilor, s-a ajuns in doar citeva luni ca datorita opozitiei lor fata de emanatii revolutiei, ei sa fie prezentati drept adversarii noului regim. Asa a fost posibil un fenomen precum Piata Univeristatii care a adus un grav prejudiciu de imagine Romaniei. Cind dupa astfel de evenimente, multi tineri au preferat sa plece masiv in straintate, au fost ” acuzaţi” că nu-i interesează ce se întâmplă in România. O dată cu trecerea anilor tot mai mulţi tineri au început să se implice în politică. Nici atunci nu a fost însă bine. De data asta tinerii au fost acuzati de lipsa de proiecte, de lipsa de profesionalism sau pentru dorinta de a parveni. Sa fiu bineinteles apartenenta la o categorie fie ea şi generaţională nu presupune în mod automat anumite calităţi dar aş fi vrut să văd că în analiza performanţei tinerilor care şi-au asumat diferite responsabilităţi se folosesc aceleaşi criterii ca în cazul acelor liderilor politici cu ” experienţă”. Fără a arăta cu degetul pe cineva, nu pot să nu remarc lipsa de sinceritate din discursurile celor care care vorbesc despre necesitatea schimbării clasei politice româneşti dar au manifestat o atitudine cel puţin de neincredere daca nu de ostilitate incă de la inceputul mandatului acelor tineri pe care P.N.L. i-a promovat. Puţini au fost cei care i-au intrebat ce vor sa faca pentru domeniul pe care si l-au asumat, toata lumea stiind din start ca nu se vor descurca pe motiv ca sunt prea tineri. Nu cred in scenarii dar nu pot sa nu remarc mediatizarea acelor tineri care ” ţipă” mai tare in timp ce aceia care sunt ceva mai linistiti dar sunt la fel de activi, nu trec deloc in paginile intii ale ziarelor sau in topul stirilor difuzate de televiziuni. Inteleg faptul ca liderii partidelor adverse liberalilor sunt nemultumiti pentru ca acestia isi promoveaza tinerii dar, nu cred ca incapacitatea celor dintii in a selecta si promova ” noua generatie” e un motiv solid pentru a vorbi de esecul unei generatii politice, asa cum se incearca a se acredia uneori.
    Cu respect ,
    Liviu Bratescu