Ieri a murit bunul meu prieten Franz.
Nu stiu de ce a murit. L-am gasit intins, sub nuc, unde-i placea sa stea tolanit vara. Nu parea sa fi suferit cind a murit. Imi doresc sa cred ca a murit de batrinete, ca a facut un infarct, asa cum mi-a sugerat un medic veterinar.
A fost un ciine inteligent, foarte afectuos (chiar posesiv), poate un pic incapatinat. Un prieten si un companion de care imi e imposibil sa ma despart.
Imi amintesc o faza: asta toamna stringeam frunzele uscate ce cazusera pe linga nuc si apoi le dadeam foc. Franz a realizat la un moment dat ca patul lui confortabil din frunze se subtiaza. Si atunci s-a asezat in fata mea, in dreptul greblei, si m-a privit, latrind scurt. Apoi s-a asezat cu fundul pe frunze, continuind sa ma priveasca insistent. Am inteles ce dorea sa-mi spuna, si nu m-am mai atins de frunzele lui. Daca as fi stiut ca are vreun interes cu frunzele alea, nici nu m-as fi atins de ele de la inceput.

Si-am sa va mai povestesc ceva despre el: Franz avea nevoie de subaltern. Desi avea caracteristici de brac german cu par sirmos, eu si Manuela il luasem pe Franz de pe strada (mai precis din curtea unei institutii publice din Tudor). Franz era, de fapt, maidanez in suflet (banuiesc ca a fost abandonat, la un moment dat, de stapinul sau, ori poate s-a pierdut). Iar in curtea aia, Franz era seful gastii de maidanezi.
L-am adus in 2004 in curtea mea, si o vreme a stat singur. Apoi, intr-o buna zi, si-a adus un subaltern – un catel alb, care nu-i iesea din vorba. N-am avut incotro si l-am acceptat si pe Banel.
Relatia dintre ei era pentru mine foarte amuzanta. Franz, de obicei, statea in cusca, ori tolanit pe sub vreun copac, iar subalternul, Banel, era intr-o continua patrulare. Cind Banel incepea sa latre ca bezmeticu’ fiindca pe strada trecea, de exemplu, un biciclist, Franz mai intii evalua situatia, cu ochii mijiti: “Oare in cazul de fata, este necesar si-un latrat din partea sefului, adica din partea mea?” Si latra, daca treaba era groasa, ori il lasa numai pe Banel, daca situatia era mai “subtirica”. In nomenclatorul functiilor pe care le poate indeplini un ciine, Banel s-ar fi incadrat perfect la rubrica “Asistent de Ciine de Curte” (ACC).
Acum Banel a ramas singur. Eu si Banel am ramas singuri.