Jup

Poate ati suspinat un pic, atunci cind, in primul episod, fata l-a lasat pe baiat cu ochii in soare, ori poate ati lacrimat un pic la sfirsitul episodului doi. Sau poate nu.

Ei bine, episodul de azi ii va misca, in mod sigur, chiar si pe cei cu naturelul mai putin simtitor. Finalul este realmente dramatic – neasteptat si foarte dureros pentru orice persoana care stie a pretui o bautura buna…

La sugestia colegei mele de birou Ivona, as dori sa dezbatem urmatoarea problema: Oare ce-o fi fost la gura Patriarhului atunci cind s-a impiedicat pe scari si si-a rupt piciorul?

O fi zis de cele sfinte? O fi zis poate ceva de “partea intunecata a Fortei”?

Da’ oare l-o fi auzit vreun consilier cind a zis ce-a zis? S-o fi facut ca nu aude, poate? Ori o fi tusit, complice, ca sa nu auda si consilierii mai mici in rang, de la capatul coloanei, vorbele pline de obida ale sefului?

Iar daca a zis de cele sfinte, oare s-a autopedepsit ulterior cu un set, doua, de matanii? Da’ cum sa faci matanii cind esti cu piciorul in ghips?

Astea sint citeva intrebari care isi asteapta raspunsul (desigur, in limita decentei si a canoanelor bisericesti). Atentie celor slobozi la gura (sau la taste, dupa cum ar fi cazul acum): sintem in post, iara pedeapsa divina pentru vorbe necuviincioase va fi cu atit mai aspra.