De ce iubim masinile
Friday, 20 November 2009Cind m-am urcat in masina lui, am remarcat imediat ca avea volanul strimb. Mi s-a parut stupid si ciudat in acelasi timp – avea o masina absolut impecabila, dar volanul facea nota discordanta. L-am intrebat despre asta si mi-a dat un raspuns lung si incredibil.
“Stiai ca 30% dintre americani fac cadouri de Valentine’s Day propriei masini? Lucruri de astea, stupide, la fel de ridicole ca si cele pe care altii le daruiesc iubitelor umane – in cazul masinilor, presuri noi de plus ori oglinzi retrovizoare nichelate.
Sint genul de sofer care a reusit sa-si creeze o relatie cu propria masina. Nu mai sintem in vremea in care relatia era una continuu isterica. Atunci cind toata lumea avea Dacii, ele isi luau suturi si injuraturi fiindca nu porneau ori aveau jigloarele infundate. De-un timp, ne-am dedulcit la masini cu adevarat bune – desigur, unii dintre noi sint atacati de panica atunci cind chiar una dintre aceste masini minunate, fie ea germana ori japoneza, nu mai merge. Dar asta e o panica pornita din viscere, necontrolabila si idioata. O persoana de genul asta isi va iubi masina doar ca pe un zeu pagin, pe care nu-l poate intelege in totalitate si pe care-l venereaza atita vreme cit ii este favorabil.
Dar mai sintem si altii, noi, cei care nu intram in moarte clinica atunci cind masina nu binevoieste sa se urneasca intr-o zi. O privim cu ingaduinta cu care iti privesti nevasta ce ti-a ars snitelul intr-o zi ori ti-a ….”.
Ii zic: “Frate, ai luat-o razna total? Zi de ce-i volanul strimb”.
“Ok, scuze. Desi ce ti-am spus pina acum are legatura.
Eram intr-o asemenea relatie cu masina mea. Iar, intr-o zi, un nebun la volanul unui be-em-ve abuzat a intrat in mine. Impactul a fost devastator – eu am supravietuit, dar masina mea iubita era varza. Prima oara m-am gindit sa procedez cu ea asa cum am facut cu cei citiva ciini credinciosi ce mi-au raposat – am vrut s-o ingrop in curte. Au aparut niste mici probleme: mai intii ca nu aveam o curte atit de mare, plus ca groapa ar fi trebuit sapata c-un excavator! Dar apoi am realizat greseala majora pe care o faceam – de ce ii ingropam noi pe cei dragi? fiindca la un moment dat incep sa putrezeasca si apoi put rau de tot. Ori cu masina nu era cazul. Pe Franz, ciinele meu iubit, n-am putut sa-l repar cind l-am gasit fara suflare intr-o dimineata de ianuarie, sub nucul din spatele casei. Dar masina puteam s-o duc la un service!
Mecanicul mi-a zis:
- Domnu’, da’i dauna totala! De ce vreti s-o mai reparati? Va trebui sa schimbam 85% din componente, daca nu chiar 90%.
- Fratioare, i-am spus eu, n-am sa inventez vreun motiv greu de crezut – am sa-ti spun pur si simplu adevarul. Am tinut la masina asta si nu vreau s-o abandonez ca un idiot la vreun cimitir de masini. Mi-a salvat viata. Nu ma intereseaza cit o sa coste reparatia. Cind eram mai strimtorat, aveam o pisica la care tineam, iar intr-o zi s-a imbolnavit rau de tot. Doctorul mi-a spus ca nu poate sa-mi spuna ce are, dar ar putea sa faca niste teste complicate, sa descopere cauza. S-a uitat la hainele mele modeste, s-a uitat la pisica mea, care nici macar nu era de rasa, si m-a intrebat daca vreau cu adevarat sa fac asta. «O sa va coste 20 de milioane si nici macar nu pot sa va garantez ca voi descoperi cauza». I-am raspuns: – Daca moare, as vrea sa stiu macar de ce.
Testele insa n-au depistat cauza suferintei pisicii, iar in scurt timp a murit. Dar n-am regretat nici o secunda c-am cheltuit banii aia.
Acum, insa, stam in fata unei masinarii. Tin la ea aproape la fel de mult cit am tinut la mita aia, iar diferenta e ca masinaria poate fi reparata.
- O data ca n-o sa va coste doar 20 de milioane, zise mecanicul, Iar a doua – asa-i ca veterinarul era Steculescu? Ca si soacra-mea a avut un ciuaua care…
- Nea Ilie, nu-mi mai povesti, ca nu suport povesti triste cu animale. Hai mai bine sa-ti zic ce m-am gindit: desfacem masina asta bucata cu bucata si vedem ce se poate refolosi si ce nu.
Mecanicilor le place enorm sa povesteasca si sa fie ascultati in tacere, au aceasta putere pe care si-o pot exercita doar in cimpul muncii. Ii pot povesti unui profesor universitar de la Facultatea de Filozofie despre filozofie, iar profesorul nu va cuteza sa-l intrerupa ori sa-l contrazica, de teama ca gestul sau sa nu-l ofenseze pe mecanic, iar asta sa se rasfringa cumva in reparatia masinii. Stiam lucrul asta, dar aproape ca nu-mi pasa – masina mea era decedata iar acum nu faceam altceva decit prelevare de organe.
Si ne-am apucat de dezmembrat… “.
- Fratioare, nu esti mecanic, asa ca o sa te intrerup. Baaaai, ne apropiem deja de vama cu ungurii, si tu inca nu mi-ai spus de ce ai volanul strimb! Desi parca incep sa ghicesc…
“Ok, ok!… Asadar, am dezmembrat ce-am dezmembrat, iar gramada cu piese inutilizabile era de vreo citeva ori mai mare decit cealalta. A trebuit sa cumpar inclusiv un sasiu nou, dar asta-i treaba.
Stiu ce ti-ai inchipuit – ca volanul era si el una dintre piesele deformate de accident. Gresit, my friend, volanul era intact. Numai ca, in vreme ce tot se frasuiau in jurul masinii, la un moment dat, mesterii de la service au uitat ce piese lasasera pe sub masina si au coborit-o de pe elevator fix peste volan…”
