A murit Franz

Ieri a murit bunul meu prieten Franz.

Nu stiu de ce a murit. L-am gasit intins, sub nuc, unde-i placea sa stea tolanit vara. Nu parea sa fi suferit cind a murit. Imi doresc sa cred ca a murit de batrinete, ca a facut un infarct, asa cum mi-a sugerat un medic veterinar.

A fost un ciine inteligent, foarte afectuos (chiar posesiv), poate un pic incapatinat. Un prieten si un companion de care imi e imposibil sa ma despart.

Imi amintesc o faza: asta toamna stringeam frunzele uscate ce cazusera pe linga nuc si apoi le dadeam foc. Franz a realizat la un moment dat ca patul lui  confortabil din frunze se subtiaza. Si atunci s-a asezat in fata mea, in dreptul greblei, si m-a privit, latrind scurt. Apoi s-a asezat cu fundul pe frunze, continuind sa ma priveasca insistent. Am inteles ce dorea sa-mi spuna, si nu m-am mai atins de frunzele lui. Daca as fi stiut ca are vreun interes cu frunzele alea, nici nu m-as fi atins de ele de la inceput.

franz01.jpg

Si-am sa va mai povestesc ceva despre el: Franz avea nevoie de subaltern. Desi avea caracteristici de brac german cu par sirmos, eu si Manuela il luasem pe Franz de pe strada (mai precis din curtea unei institutii publice din Tudor). Franz era, de fapt, maidanez in suflet (banuiesc ca a fost abandonat, la un moment dat, de stapinul sau, ori poate s-a pierdut). Iar in curtea aia, Franz era seful gastii de maidanezi.

 L-am adus in 2004 in curtea mea, si o vreme a stat singur. Apoi, intr-o buna zi, si-a adus un subaltern – un catel alb, care nu-i iesea din vorba. N-am avut incotro si l-am acceptat si pe Banel.

Relatia dintre ei era pentru mine foarte amuzanta. Franz, de obicei, statea in cusca, ori tolanit pe sub vreun copac, iar subalternul, Banel, era intr-o continua patrulare. Cind Banel incepea sa latre ca bezmeticu’ fiindca pe strada trecea, de exemplu, un biciclist, Franz mai intii evalua situatia, cu ochii mijiti: “Oare in cazul de fata, este necesar si-un latrat din partea sefului, adica din partea mea?” Si latra, daca treaba era groasa,  ori il lasa numai pe Banel, daca situatia era mai “subtirica”. In nomenclatorul functiilor pe care le poate indeplini un ciine, Banel s-ar fi incadrat perfect la rubrica “Asistent de Ciine de Curte” (ACC).

Acum Banel a ramas singur. Eu si Banel am ramas singuri.

9 comentarii la “A murit Franz”

  1. octavia a scris:

    sunt suflete de neinlocuit, fiinte cu care petrecei momente unice, care nu-ti aduc decat bucurie. niciodata nu am inteles de ce tocmai ele sunt atat de napastuite. probabil asa e sa fie in lume.
    imi pare rau…

  2. bolt a scris:

    Sa se odihneasca in pace..

  3. admin a scris:

    Poate o fi fost napastuit in prima parte a vietii lui, dar cit a trait in curtea mea, i-a fost bine. A fost iubit si n-a avut parte de lipsuri. A fost liber sa faca ce vrea. Macar asta ma multumeste – faptul ca a avut parte de o viata de pensionar linistita.

  4. justme a scris:

    sa se odihneasca in pace….sunt sigur ca acum e in raiul animalelor jucandu-se cu alti ingerasi…un link cu un poem emotionant:

    http://www.indigo.org/rainbowbridge_ver2.html

  5. Ionut a scris:

    Pe 29 Mai 2008,a murit si catelul meu iubit.Un Caniche negru care a trait cu mine 16 ani.A murit cu adevarat de inima,ma asteptat sa vin de la munca si a murit in bratele mele in 10 minute de cand am venit acasa.Am ajuns cu el la cabinet dar nu a reusit sa mai faca ceva pentru el.Si acuma il pling si imia duc aminte de el.Sunt suflete curate si cred ca a fost fericit in ultimele clipe ale lui.Oricum putini sunt cei ca tine care iau un maidanez in curte,si asta face sa cresti in ochii mei mult.Sa auzim de bine.

  6. octavia a scris:

    ma refeream la animale, in general. sunt convinsa ca la tine a dus-o de minune. numai bine!

  7. Lilla a scris:

    sorry…important e ca a fost un pensionar fericit si linistit. 🙂

  8. booghie a scris:

    Imi pare rau…

  9. gabi a scris:

    Lucky catelul meu european (vagabond) 🙂 a murit in bratele prietenului meu cand a implinit 5 luni (26 octombrie). l-am gasit cand avea vre-o 3 saptamani si nu m-am mai putut dezlipi de el. era bolnav dar prin dragostea si grija nostra l-am facut cat de cat bine. in schimb am intarziat o saptamana sa-i facem un ultim vaccin si asta a fost tot. a prins un virus si s-a imbolnavit. s-a chinuit 3 zile. medicul nu a mai putut face nimic. a murit in bratele prietenului care s-a chinuit si sa-l resusciteze. am plans dupa el 2 luni. acum in locul unde l-am inmormantat am gasit o cusca cu o catea si 10 pui. deja am ales unul dintre ei si cand implineste 6 saptamani (sambata viitoare) il luam acasa. o sa-l cheme LUK 🙂