» Data: 09/02/2010 » Secţiunea: Pledoarie pentru sanatatea mintii: "You are never done before you are dead"
Cei care l-au intilnit vineri, 5 februarie, pe scriitorul John Head, la spitalul Socola, au putut fi martorii unei impartasiri. Autor al unei carti despre propria sa confruntare cu depresia, carte premiata in SUA pentru rolul sau in primul rind social, John Head, fost jurnalist, a vorbit oamenilor despre cum a convietuit cu boala. Prezenta la Socola a lui John Head, pe care personal l-am cunoscut la Atlanta, la Centrul Carter, la intilnirea anuala a jurnalistilor bursieri pe sanatate mintala, i se datoreaza directorului medical al Spitalului de Psihiatrie dr. Serban Turliuc. Evenimentul a avut si sprijinul lui Gabriel Mardarasevici, fondatorul firmei Radix.
Este neobisnuit pentru cei mai multi dintre noi sa luam parte la un eveniment ca cel de vineri. Majoritatea manifestarilor din spatiul nostru mioritic trebuie sa aiba ori aspectul festivismului de carton, ori ipocrizia ceremoniilor cu mare pompa. Sau macar sa fie niste monologuri in care invitatul desarta in sala, ca intr-o galeata, cifre si date. Se intimpla mai rar sa fim martori la o intilnire in care un om ni se prezinta simplu si armonios pentru a impartasi din experienta sa, in speranta ca aceasta comunicare ii va ajuta pe altii, macar cu un cuvint bun, cu un zimbet si cu putina incredere.
Multi oameni care se confrunta cu depresia clinica sau cu alte tulburari mintale duc lipsa de aceste lucruri aparent banale: cuvintul bun, zimbetul si increderea. Se trezesc dintr-o data damnati, nevoiti sa ascunda suferinta, izolati si singuri. Stigmatizarea asociata afectiunilor psihice e mult prea puternica pentru ca cineva sa riste demascarea. Oamenii acestia nu primesc ajutor de nicaieri pentru sufletul lor. Sistemul psihiatric de la noi se bazeaza aproape exclusiv pe spitalizare si medicatie. Nu exista acele echipe terapeutice, ca in alte state din Occident, in care fiecare om ar trebui ajutat in paralel de psihiatru, psiholog, asistent social, avocat – care sa il ajute fiecare sa treaca peste suferinta, sa isi pastreze locul social, sa isi apere drepturile la nevoie. La noi, oamenii sint nevoiti sa orbecaie singuri, iar calea pe care o gasesc nu e totdeauna cea potrivita.
In orice caz, cu totii, fie ca suferim sau nu, avem nevoie de un cuvint bun, de zimbet si de speranta. Avem nevoie sa exersam mai des impartasirea a ceea ce simtim si traim, sa invatam sa ne deschidem mai mult. Evenimentul de vineri a oferit aceasta oportunitate zecilor de oameni care au fost in biblioteca Spitalului Socola.
In acelasi timp, faptul ca institutii invitate la eveniment, ca Directia pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului, organizatii caritabile si comunitare ale Arhiepiscopiei Iasilor, spitalelele iesene, Facultatea de Psihologie de la “Cuza” nu si-au trimis reprezentantii la acest eveniment desfasurat in premiera la Iasi, arata ceva cu care ne-am obisnuit deja: lipsa de interes si de spirit de implicare al celor care au tocmai rolul de a sluji sau de a forma oamenii aflati in suferinta.
Insa cei prezenti au plecat imbogatiti cu ceva din aceasta impartasire. Iar faptul ca la sfirsitul intilnirii o profesoara a marturisit in public ca ani buni s-a luptat cu depresia a demonstrat, cum si John Head a spus, ca evenimentul a meritat. Nu a fost in zadar.
» Citiţi şi alte articole din secţiunea: Pledoarie pentru sanatatea mintii: "You are never done before you are dead"
12/02/2010 la 13:14
Draga doamna Emilia,
Ce m-a facut sa va caut a fost o intimplare…intimplatoare.Horoscopul zilei m-a impresionat nominind exact activitatea mea de azi si descriind “la subiect” ci nu pe “bijbiite”prezicerile astrale.Va felicit din toata inima!In legatura cu articolul de mai sus aveti mare dreptate despre realitatea din Romania.Rominul ori e nebun ori i-si duce povara starii de depresie pina se intimpla cava rau cu el si ceilalti comenteaza cu lejeritate despre aceasta stare foarte periculoasa.Locuiesc la Roma si cu sinceritate va scriu ca aici realitatea despre subiectul depresie este tratata cu destula atentie.Am colege care merg regular la psiholog si vorbesc despre acest subiect foarte deschis fara sa fie considerate..”nebune”.Draga doamna,la noi(sint si voi fi mereu o romanca,chiar daca acum locuesc la Roma) mai intii o mare parte din medici trebuie sa consulte psihologii dat fiind faptul ca se intimpla atitea drame nejustificate in spitale.Una care i-mi vine chiar acum in minte si care m-a socat atunci cind s-a intimplat a fost cu acel dr care i-a taiat organul genital saracului pacient.Pai acel dr dupa parerea mea avea mare nevoie la timpul potrivit de un psiholog.Mai decurind acel tinar….Dumnezeu sa-l ierte,care si-a omorit colegul si a fugit cu armele din unitate.Nenorociri se intimpla peste tot dar cert este ca la noi chiar lipseste total aceasta asistenta psihologica.Va salut cu drag si de azi inainte am sa mai trag cu ochiul la previziunile d-tra cu mare placere.Valentina.
23/02/2010 la 12:18
Draga Emilia, ma bucur ca te-am vizitat pe blog.
De obicei, eram centrata pe blog-ul lui Cip. Explicabil.
Mi-a placut sa citesc ceva foarte interesant pentru mine, caci acum sint psihoterapeut.
Dar subiectul e unul de mare interes, aproape general! Un om care a reusit sa-si infrunte demonii (poate e demonetizata expresia) e un Om.
Te face si pe tine Om. Macar de a-l asculta, e un lucru mare.
Oamenii astia au o retorica fenomenala, te transforma utilizand-o.
Imi pare rau ca am scapat ocazia.
Sa ne vedem cu bine, mai trec pe la tine. Pe blog.
Dana