Slum dogs versus hot dogs

» Data: 26/02/2009 » Secţiunea: Note cotidiene, filme si carti, Portrete

slumdog_millionaire24

Participarea la Oscarurile din acest an a filmului “Slumdog millionaire” este, intr-un fel, marea revansa a cinematografiei indiene. Dupa ce au facut ocolul lumii melodramele si telenovelele din seria “Lantul amintirilor”, care au prins puternic la o larga categorie de public din nefericita noastra tara comunista (de fapt, as spune ca epoca filmelor indiene a precedat epoca manelelor), iata acum o mostra de film indian de calitate.

De acord, unii spun ca avem de-a face cu un film britanic, dar, de fapt, e o coproductie (cu un director englez, Danny Boyle, si unul indian, Loveleen Tandan) in care actorii sint indieni, muzica e indiana, locul actiunii este India, lumea pe care o zugraveste e India. Asadar, avem de-a face cu un film britanic?

“Slumdog millionaire” este, cred, unul din cele mai bune filme de la Gala Oscarurilor din acest an, care se dovedeste la o prima privire (caci nu am vazut toate productiile cotate cu mari sanse) mult superioara celei din ultimii doi ani. Avem o gala cu filme din spectre diverse si interesante, de la “Milk” la “The duchess”, de la “The Reader”la “The curious case of Benjamin Button”, de la “Burn after reading” ( comedia timpitica a fratilor Cohen) la “Slumdog millionaire” – filme bine jucate, majoritatea incitante, spre deosebire de anul trecut cind etichetele care se potriveau Galei erau “bloody and boring”. Revenind la “Slumdog”, intruneste foarte multe din calitatile unui film de succes de casa, dar fara a cadea in kitsch, in superficial. Principala calitate este ritmul: imaginile se succed alert, pe o muzica plina de vitalitate, actiunea curge in secvente a caror logica nu e cronologica, ceea ce te tine mereu in priza.

Firul logic al actiunii este succesiunea intrebarilor la care are de raspuns Jamal Malik, un tinar sarac din mahalele Mumbaiului, la concursul de televiziune “Vrei sa fii milionar?”, acelasi cu cel prezentat in Romania de Virgil Iantu. Jamal raspunde, fapt absolut incredibil, la toate intrebarile, iar la finalul emisiunii e arestat sub suspiciunea ca a trisat – un abuz, fireste, dar in India e posibil orice. Explicatiile date anchetatorilor conduc la ideea ca fiecare intrebare are raspunsul intr-o drama personala, intr-o suferinta.

Asadar, potul cel mare cistigat de “ciinele comunitar” Jamal, fost copil al strazii, este intr-un fel revansa pe care viata i-o da pentru ca, in ciuda faptului ca ii era mult mai usor sa fie de partea baietilor rai – ca fratele sau, care intra in retele dubioase pentru a supravietui – el a ales drumul cel mai greu, adica sa fie bun. Filmul mai are o poveste –cautarea sufletului pereche, caci Jamal se inscrie la concurs nu ca sa devina milionar , ci in speranta ca iubita lui il va vedea si il va cauta. Important e ca autorii filmului au reusit sa nu fie patetici, sa nu dea impresia de telenovela, sa nu stirbeasca din credibilitate. Inocenta din ochii lui Jamal, magistral jucat de actorul Dev Patel (un anonim pentru lumea noastra de hot-dogs) te face sa il crezi suta la suta, ca pe orice adolescent care e in stare sa rastoarne muntii pentru o clipa de iubire. Toate aceste povesti pe care ni le spune “Slumdog millionaire” se contopesc in povestea mare, despre India cea saraca, India mahalalelor, tara in care oamenii s-au obisnuit sa piarda, nu sa cistige. Tara in care a cistiga inseamna a trisa.

(articol publicat in 24Fun)

» Citiţi şi alte articole din secţiunea: Note cotidiene, filme si carti, Portrete

6 comentarii la “Slum dogs versus hot dogs”

  1. Alex Palade a scris:

    Am scris si eu un post pe blog referitor la “slumdog millionaire”, asa ca ideea dvs. mi se pare buna, la fel si comparatia cu sezonul trecut de oscar. Atata doar, mi-as fi dorit poate un grad mai inalt de incisivitate in scriere, si iarasi ca o parere strict personala, m-as astepta totusi de la un sef de departament de ziar sa abordeze teme mai importante si mai stringente pt ieseni si nu numai. Cultura noastra de exemplu e prea jos si cred ca ar trebui ca problemele sa fie tratate mai direct si mai ofensiv. Numai bine si un eventual raspuns il astept pe blogul meu sau pe mail.
    P.S. Si mie imi displac filmele ‘bloody and boring’, dar mai tare imi displace, de exemplu, ca Teatrul National Iasi sta sub schele de ani de zile. Luati taurul de coarne!

  2. Zorroescu a scris:

    La problema, stimabile, la problema ! Ar fi o greseala sa ne afundam in “noroaiele intelectuale” din ultima “capitala a culturii” din Romania !

  3. Emilia a scris:

    Va multumesc pentru mesaj si ma bucur sa am oaspeti pe blog! Nu mi se pare nedemn pentru un jurnalist, fie el reporter, sef de departament sau redactor sef, sa scrie despre filme:) Blogurile sint un spatiu de exprimare public-privat (desi pare o asociere paradoxala de termeni) in care scriem despre lucrurile care ne umplu, intr-un fel sau altul, viata si pe care am dori sa le impartasim si celorlalti. Nu putem scrie doar cu incrincenare si doar despre institutiile care nu merg sau despre cladirile in schele. Ar fi prea trist. Si prea repetitiv:)

  4. Gusty a scris:

    Nustiu de ce se lauda asa de mult acest film, are o poveste atat de anosta previzibila si surprinzator ii si “SF”prin desfasurare incat nu-ti trezeste nici un dram empatie privitorului singurul lucru care sa spunem ca sunt cat de cat bine surprinse is cele ce surprind strada dar mi se pare prea putin reale ….insa mult prea putin pentru a lua 8 premii sau cate a luat Jenant mod de decernare a “distinciilor” doar pe baze politice

  5. AlinaT a scris:

    “Slumdog millionaire” reprezinta, intr-adevar, cinematografia americana de larg consum si este un film de Oscar, asa cum ne-am obisnuit cu el, in sensul ca reuneste toate cliseele penibile, toate retetele si imaginile lipsite de originalitate, toate intorsaturile fortate si previzibile care sa duca la un happy end pe placul unui cinefil usor de multumit: “dragostea invinge totul”, “femeile si banii sunt cauzele tuturor problemelor”, “cei slabi pot deveni puternici”, politistii care intai te tortureaza apoi se dovedesc intelegatori etc. Va contrazic spunand ca filmul cade exact in kitsch si superficial iar influenta telenovelelor de Bollywood se simte cu prisosinta. (Parerile diferite se bazeaza, cu siguranta, pe culturi cinematografice diferite.)
    Iar ca sa spui ca filmul fratilor Cohen este “timpitel” inseamna sa nu fi vazut niciun alt film de-al lor si sa nu intelegi umorul negru specific ce a facut din acesti regizori americani unii dintre cei mai apreciati in lume.

  6. BOgdan Alecsandru a scris:

    Asa ca noutate pentru tine…filmul e britanic! Facut in India!

© 2009 Emilia Chiscop | Ziarul De Iasi