Poveste dintr-un Boeing 777

» Data: 25/08/2010 » Secţiunea: Jurnal american



In Boeingul 777 care avea sa ma duca din Londra la Cleveland, noua mea resedinta temporara, timpul se scurge lent. Dupa turbulentele atmosferice care au intirziat decolarea cu mai bine de o ora, echipajul pregateste marea traversare a Atlanticului. Bauturile alcoolice au un rol esential in aceasta pregatire. Macar sa treci peste apa cu voie buna, daca tot avionul zboara precum mixerul de bucatarie, iar stomacul freamata ca maioneza. Would you like something to drink? Intrebarea stewardezelor are raspunsuri variate: gin and sparkling water, wine, sparkling wine, whiskey, one vodka and a coke, please, two vodka and a coke, please again, one scotch, so on. Oamenii devin mai curajosi, ochii devin mai stralucitori, discutiile se aprind, lumea incepe a conversa. Colega mea de zbor este o americanca de 21 de ani, blonda, ochi albastri, slaba, cu un outlook european. Jeansi strimti pe gambe si glezne, sandale cu platforme si zeci de barete inchise la calcii cu un fermoar delicat. Bea dintr-un foc doua ginuri si apa tonica. Vine din Polonia, unde a trait timp de doi ani, in Silezia, muncind la o companie a tatalui ei, care are acolo o sucursala. Frumoasa Polonia, frumoase calatoriile, si la Paris, si la Venetia, Praga, doamne ce oras, how exciting…Iar acum trebuie sa se intoarca in Texas, a big shit. ~mi spune ca nu se mai simte americanca, s-a schimbat. Fascinatia americancelor pentru Europa, care pentru ele sugereaza probabil stil, patina, atmosfera, poezie, ma amuza din nou. Texana blonda din Boeing chiar e nostalgica dupa Europa. Iar cu ginul devine chiar mai mult decit atit. Dar asta e, s-a certat cu iubitul vietii sale (abia are 21 de ani, dar, ma rog), doamne ce frumos a fost pina s-au mutat impreuna, cind totul s-a dovedit a mess, asa ca trebuie sa se intoarca acasa, macar pentru un timp. Sociabila peste masura, blonda texana ii saluta pe vecinii de pe rindul din spate. Erau doi domni, unul din ei, de vreo 50 de ani, extrem de dornic de conversatie, un calator prin lume prin natura meseriei  – imi aminteste de eroul jucat de George Clooney in Up in the Air. Nevorbit si pustiit din cauza vietii care il poarta mereu pe drumuri – recent fusese la Hong Kong, acum la Chicago, mai inainte avusese treaba la Londra, apoi se va intoarce iar acolo etc – Paul ne luase deja la intrebari inainte de decolare si ne povestise agenda. Celalalt domn, mai tinar, tot texan, venea de la Paris – prima vacanta in Europa. Discutiile texanei cu domnii se incing, one more gin please, cheers. Blonda texana sta mereu cu gitul sucit spre bancheta din spate, iar la un moment dat, nemairabdind acest supliciu, ne roaga frumos sa schimbam locurile cu domnii, adica eu si colega mea rom=nca sa mergem in spate, iar ei sa vina linga ea, in fata. “Doar daca ne cintati un cintec”, spune colega mea de master, iar texanul incepe un soul din toti rarunchii. Aplauze, facem in cele din urma schimbul. Doar ca intre timp, ginul si vinul, si toate celelate licori le-au lenevit limbile, iar conversatia se stinge incet. In avion e din nou liniste, s-au scurs deja mai bine de sapte ore. Texana doarme in bratele domnilor, visind probabil la epopeea poloneza pina cind un gol de aer ii duce intr-o secunda ginul din cap in stomac, stomacul in git, iar de aici….Please, I have to go to the toilet, please, please, I’m in a big hurry. Bye, have a nice day.

(Articol publicat in Iasi 24 Fun)

» Citiţi şi alte articole din secţiunea: Jurnal american

2 comentarii la “Poveste dintr-un Boeing 777”

  1. Anonymous a scris:

    :))) …americanii ăştia!

  2. ny a scris:

    wow, ce tare e articolul….big deal….
    mi-a placut faza cu schimbatul locurilor: aia a cerut si vine romanca noastra si zice: daca ne cantati un cantec…..
    faceam de astea cand eram mici….
    si ce incantata esti de un banal zbor transatlantic….
    bravo, esti tare….

© 2010 Emilia Chiscop | Ziarul De Iasi