Polirom, cartea pe care a pariat Silviu Lupescu

» Data: 01/03/2008 » Secţiunea: Portrete

Data publicarii: 16/05/2005

E deopotriva pretuit si urit. Editorul cu fler, care adulmeca piata si ataca acolo unde concurenta se asteapta mai putin, cel care a facut din Polirom o editura de prim rang, Gallimard-ul Romaniei, e pentru altii, un dur om de afaceri care refuza fara sa clipeasca un autor a carui carte, fie ea geniala, nu trece, in ochii sai, testul pietei. Ce inseamna pentru Silviu Lupescu “bun de tipar”, multi editori si-ar dori, probabil, sa stie. Intre colectiile editurii pe care a infiintat-o acum 10 ani convietuiesc confortabil comentariile politice si romanul politist, studiile despre comunism si lucrarile de sfaturi practice, horoscopul si cartile academice despre feminism. A publicat deopotriva autori celebri si anonimi, scriitori fara trecut, carora el le-a intuit insa un viitor, in ciuda faptului ca altii nu le acorda nici acum vreo sansa. “Daca nu-l avem pe Carturescu, inventam Carturesti”, isi defineste el arma cu care a batut adversarul sau de rasa, Humanitas-ul. Al carui director, Gabriel Liiceanu, nu ezita sa spuna, glumind, ca daca ar ajunge sef la “Polirom” l-ar da afara pe Lupescu.

silviu-lupescu-in-birou_2.JPG

“M-am ?ntrebat deseori daca mai exista si altceva, pentru Silviu Lupescu, ?n afara de Polirom”, spune Ovidiu Simonca, fost director de promovare al editurii, acum redactor-sef adjunct la “Observator cultural”, care crede ca “Silviu Lupescu a reusit sa fie cel mai bun editor al Rom?niei”: “?n 2000 a dat lovitura cu scrisorile dintre Veronica Micle si Mihai Eminescu, public?nd volumul «Dulcea mea Doamna/ Eminul meu iubit». ?n 2002, a dat lovitura aduc?nd-o la Polirom pe excelenta editoare de carte straina Denisa Comanescu. ?n 2004, a rupt gura t?rgului lans?nd colectia de tineri prozatori rom?ni, care a ajuns la peste 20 de carti, dar a surprins placut si prin publicarea unei carti extrem de personala si de profunda despre “epoca de aur”: «O lume disparuta» de Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici si Ioan Stanomir”.

Care este «reteta de succes» a lui Silviu Lupescu? Intre vocatie de editor si munca pe brinci, intemeietorul Poliromului alege al doilea raspuns. “O iei pe un anume drum si te trezesti ca altceva nu mai stii sa faci”. Inainte de a o apuca pe calea Poliromului, Silviu Lupescu a mers insa pe drumul Tehnoton. La fabrica de elita a «epocii de aur», tinarul inginer electronist, care cochetase in studentie cu jurnalistica – ajungind redactor sef-adjunct la Opinia Studenteasca – a proiectat prin anii ’80 primul radio-casetofon stereo made in Romania. “E vorba de modelul RC2342 , produs la Tirgu-Mures”, isi aminteste Liviu Sufaru, azi director la Tehnoton, fost coleg, pe atunci “tinar si fara experienta”, cu Silviu Lupescu, cel care, dupa ce a preluat

atelierul de proiectare al fabricii, “l-a reorganizat, cerind de la oameni termene clare, impunind un control mai riguros”. Experienta de atunci l-a ajutat apoi in munca de editor, pe care a inceput-o la doi ani de la revolutie, dupa ce, neputind tine ritmul concurentei, electronica romaneasca a cazut brusc.”Cindva am fost inginer”, isi aminteste acum Silviu Lupescu, ce si-a pastrat din acea vreme dorinta de a merge totul “ceas”. “Vad lumea ca pe un mecanism in care fiecare componenta ar trebui sa functioneze la modul ideal. Sau ca o carte fara greseala. Ar trebui sa stiu ca aceasta lume nu exista si nu va exista vreodata, ca un mecanism se mai gripeaza uneori”.

A intrecut, pe rind, toate editurile mari

In 1996, la un an de la infiintare, Polirom devenise editura nr. 1 a Iasului. Imbinind “strategia de fuga” – adica publicarea unor carti (ca cele scolare si a celor din colectia Plural) care sa asigure vinzarea rapida si dezvoltarea resurselor – cu publicarea unor nume cu ecou, ca Andrei Marino, Vladimir Tismaneanu, Sorin Antohi, editura si-a cistigat repede dreptul la cuvint si in Bucuresti. Cu doar citeva carti publicate, Poliromul devenise

vizibila intre cele 3500 de edituri existente acum zece ani in Romania. Editura de provincie, care a inceput de la zero, cu trei-patru calculatoare si citiva oameni entuziasti dar fara prea mare experienta – in frunte cu un fost jurnalist, apoi inginer la Tehnoton si editor, doi ani, la “Institutul European”, unde coordonase colectia “Eseuri de ieri si de azi”, a intrecut, pe rind, editurile puternice ale momentului. Nemira, RAO, All, Universul, Teora, pina si Humanitas sint astazi mai jos in clasamentul national al editurilor intocmit de Camera de Comert a Romaniei. “Daca nu ma ?nsel, e vorba de prima editura cu proiect cultural amplu ce porneste de la zero, fara a fi mostenit nici un fel de infrastructura…prepostcomunista. Poliromul a refacut experienta celui care, aruncat ?n apa, n-a avut alte posibilitati: ori sa se ?nece, ori sa devina campion mondial la ?not! Echipa Polirom ar trebui convocata de urgenta la lotul olimpic!”, spune unul dintre prietenii de suflet ai editurii, timisoreanul Mircea Mihaies .

“Nu mai puteai merge pe «tunuri» gen Sandra Brown”

Nici Silviu Lupescu nu credea atunci cit de departe va ajunge peste zece ani. De la 15 titluri, cite a publicat in primul an, a ajuns in 2004 la peste 450, de citeva ori mai multe decit Humanitas-ul. Cresterea s-a facut treptat, de la an la an. “Trebuia planificata dezvoltarea si o anumita strategie. Nu mai puteai merge pe «tunuri» gen Sandra Brown”, explica Silviu Lupescu. Dezvoltarea insemna o rotatie mare a

titlurilor si resurselor. Alaturi de colectia “Plural” – din care face parte prima carte Polirom, Pentru Europa, de Adrian Marino – si de cartile scolare, din cel de-al doilea an a aparut

colectia “Collegium”. Cele 11 sectiuni ale sale, coordonate de specialisti recunoscuti in domeniul lor – printre care Stefan Afloroaiei (sectiunea Filosofie), Adrian Neculau (Psihologie), Mihai Coman (Media), Cristina Coman (Relatii publice), Dan Pavel (Stiinte Politice) – i-au dat Poliromului o aura academica. Era editura care publica autorii tineri care promiteau sa aduca un “suflu nou” in cercetarea romaneasca. I s-au adaugat, din 1998, colectiile “Historia” (coordonata de Mihai-Razvan Ungureanu) si “Document”, unde s-au publicat carti cu priza la public, ca Teroarea comunista in Romania a lui Dennis Deletant sau Banalitatea raului, a lui Marius Oprea. Incepind cu 2000,

“Duplex” a devenit colectia dialogurilor pe temele fierbinti ale

dezbaterilor publice. “Daca te uiti la cartile Polirom, ?ti vei putea face o imagine despre ce a ?nsemnat viata culturala ?n ultimul deceniu, cu toate accentele polemice ce au ?nsotit-o. Vei descoperi carti despre disputa nationalisti-antinationalisti, vei vedea ce lupte cr?ncene s-au dat dupa articolele lui Tony Judt – polemica fiind str?nsa ?n paginile volumului Rom?nia: la fundul gramezii, vei vedea tensiunea ideilor si propunerile de reformare a Rom?niei din volumele de interviuri realizate de Sorin Antohi cu Adrian Marino, Mihai Sora si Alexandru Zub, din cartile de convorbiri ale lui Mircea Mihaies si Vladimir Tismaneanu”, comenteaza Ovidiu Simonca.

Generatia fara nostalgii

La baza numarului mare de titluri si colectii a stat insa o buna

cunoastere a pietei, a acelui “orizont de asteptare”, care, bine

exploatat, iti asigura succesul, dupa cum crede directorul editurii:

“Mai intii s-a mers pe «recuperari», pe literatura interzisa pina in ’89. Cu timpul, s-a creat un alt public, pe masura ce a venit o generatie fara nostalgii”. Generatia «fara nostalgii» a inghitit pina in prezent peste 300 de tilturi din “Biblioteca Polirom”, a doua nastere a editurii – cum a fost considerata relansarea colectiei sub coordonarea Denisei Comanescu. “O editura, ca orice societate comerciala, trebuie sa se adapteze rapid la cererea de piata”, explica Silviu Lupescu ce l-a determinat sa dezvolte componenta de fictiune: “Beletristica era putin reprezentata in librarii; in mod normal, 30-40% din oferta editoriala ar trebui sa fie carti de fictiune. Or, in acel moment, fictiunea in general, cea romaneasca in special, era ca si inexistenta”. In prezent, in “Biblioteca Polirom” apar doua titluri pe saptamina. La un loc, acestea reprezinta 35% din cifra de afaceri a editurii. “Colectia isi propune sa ofere carti din toate literaturile lumii, cu precadere din literaturile cele mai incitante in momentul de fata. Criteriul esential este calitatea literara si harul autorilor”, spune Denisa Comanescu. Celor care critica faptul ca selectia cartilor publicate face uneori rabat de la calitate, coordonatoarea le raspunde ca “Biblioteca Polirom nu se adreseaza doar unui public avizat, ci unui public mai larg, caruia i se propun, prin traduceri ce se vor fara cusur, “versiuni de marca”: “E un proiect panoramic, in care incape orice tip de fictiune, in care incap toate stilurile si subgenurile”.

“Un al n-lea simt pentru pulsul schimbarilor”

Silviu Lupescu isi caracterizeaza editura drept una de diversitate. “A fost o politica de bresa: publicul e fragmentat, totdeauna gasesti posibilitatea sa te orientezi spre o anumita categorie de cititori. Noi am descoperit un public dornic de carti socio-umane, academice – domenii spre care nu se orientasera alte edituri. Apoi am atacat frontal la literatura de fictiune, pe principiul concurentei”, defineste directorul Poliromului strategia editurii. “Silviu Lupescu supune judecatii critice a cititorilor tot ce este «viu» ?ntr-o cultura si anticipeaza gustul public”, spune Ovidiu Simonca. “E un excelent manager, care are un al n-lea simt pentru pulsul schimbarilor din domeniul pietei de carte si se adapteaza in mare viteza”, il caracterizeaza si Denisa Comanescu. La aceasta se adauga un management bazat pe

planificare stricta, munca epuizanta, control riguros. “O cifra de afaceri de 4 milioane de euro si un brand puternic nu sint obiective comod de atins, uneori e nevoie sa fii autoritar. Cine nu rezista solicitarilor, mai devreme sau mai tirziu trebuie sa plece. Din acest punct de vedere, am renumele unui om dificil, cer multora mai mult decit pot da”, spune Silviu Lupescu, asumindu-si unul dintre lucrurile care i se reproseaza, poate, cel mai des: stilul autoritar sI ritmul uneori extenuant, pe care l-a impus echipei sale – motiv pentru care, in timp, unii oameni de baza au parasit Poliromul. “Problema dificila cu care se confrunta domnul Silviu Lupescu e ca, spre deosebire de o fabrica sau o firma obisnuita, lucreaza cu multe personalitati: angajatii sai au diverse proiecte, doctorate, carti de scris…Conflictele exista de fapt intre proiectele personale ale oamenilor si obiectivele firmei, care nu le mai lasa timp pentru altceva”, spune scriitorul Florin Lazarescu, fost director de promovare, care a parasit recent editura cu care, adauga el, a avut timp de patru ani o relatie de “dragoste pasionala”, care s-a transformat intr-o prietenie solida, vrea el sa creada. “Judecind insa lucrurile la rece, Silviu Lupescu e un sef care face treaba asa cum trebuie. A reusit sa faca din Polirom o echipa care functioneaza foarte bine, un sistem care are generatoare de rezerva tot timpul, astfel incit plecarea cuiva sa nu determine o criza”, adauga Florin Lazarescu.

Un Hollywood al pietei de carte

Cum a reusit Polirom sa devanseze celelalte edituri si sa faca si dintr-o lucrare academica un “best-seller”, intr-o tara ca Romania, unde cartea e inca un produs de lux? “Ce inseamna nevandabil?”, replica Silviu Lupescu: “Trebuie sa dai atentie celui mai mic detaliu, pina la virgula. Sa nu mergi pe improvizatii, sa mai arunci un ochi si la ce se intimpla in afara tarii. Sa fii atent pina si la felul in care este expusa cartea pe raft, in librarii. Sa distribui cartile in cit mai multe localitati, si in Carei, si in Slobozia. Totul este marketing si promovare”. Tocmai aceasta este insa si una dintre criticile ce i se aduc Poliromului: ca marketingul si promovarea ar fi asigurat dezvoltarea puternica a editurii, in timp ce Humanitas-ul ar fi preferat un ritm mai lent, in schimbul unei selectii mai riguroase a titlurilor. Cu alte cuvinte, daca Polirom ar fi un Hollywood al pietei de carte, Humanitas ar nazui sa ramina o casa de productie europeana mai selectiva. “In vreme ce Gabriel Liiceanu lucreaza Evropeneste fiecare aparitie, punct?nd select, cu calcul infinit si exces de premeditare, Silviu Lupescu a venit cu maniera navalnic americana: nici o zi fara c?teva titluri, nu conteaza c?nd, ce, c?t si cui vinzi, totul e sa provoci piata, sa n-o lasi sa atipeasca, sa-i extinzi capacitatea de absorbire. Aici a lucrat ametitor Poliromul”, spune cunoscutul critic literar Dan C. Mihailescu. Politica lui Silviu Lupescu e una “foarte ?ndrazneata, pentru ca mizeaza pe obtinerea calitatii prin hazardul cantitatii. Pariurile se fac aici pe mari calupuri de autori, cu speranta ca ?n cele din urma se vor alege citiva dintre ei. Gustul meu merge mai degraba catre selectii riguroase si standarde de la bun ?nceput ?nalte”, spune Gabriel Liiceanu. Considerind ca Polirom “mai are si rateuri inerente unei edituri”, Ovidiu Simonca spune in acelasi timp ca “marele merit al lui Silviu Lupescu este ca nu cultiva coteria ?n cultura rom?na, nu are refuzuri inexplicabile si nu este arondat vreunui «grup de prestigiu». La Polirom au publicat si Horia-Roman Patapievici, si Nicolae Manolescu, si Matei Calinescu, si Sorin Antohi, si Adrian Marino, si Dan C. Mihailescu, si Gabriel Andreescu, si Cristian Badilita, si Norman Manea, si Liviu Antonesei, si Bogdan Suceava, si Gabriela Adamesteanu, si Mariana Codrut, si Mihaela Miroiu”. Pe de alta parte, crede Ovidiu Simonca, poate ca “?n loc de Silviu Brucan, ar fi fost mai bine, pentru Polirom, sa-l publice pe Tom Gallagher”, “poate ca si Emil Brumaru trebuia sa fie inclus ?n reusita colectie de antologie de poezie, unde au aparut Dorin Tudoran, Gellu Naum, Serban Foarta”, poate ca Silviu Lupescu “trebuia sa fie mai exigent cu Nicolae Breban, care e prea prolix”. “Uneori, Silviu Lupescu a pus prea multa patima ?n apararea unor carti Polirom, consider?nd ca unele critici si rezerve exprimate chiar si de subsemnatul ?nseamna un atac asupra editurii”, incheie Ovidiu Simonca, tinind sa spuna ca, departe de a-i aduce reprosuri lui Silviu Lupescu, e convins ca, intr-o relatie de prietenie, asa cum crede ca a avut cu directorul Polirom, “sinceritatea si directetea s?nt mai importante dec?t tacerea subalterna”.

Fiecare dintre cei care comenteaza politica editoriala de la Polirom are argumentele sale si nu acum se va sti cine a avut dreptate. Cert este ca mica editura de provincie de acum 10 ani a devenit o editura nationala, cu o cota de 10-12% din piata de carte si o cifra de afaceri ce o plaseaza in rind cu o firma de succes. Puse una linga alta, cartile editate de Polirom ar pava drumul de la Iasi la Timisoara, oras in care editura si-a deschis o a doua filiala, dupa cea bucuresteana. Silviu Lupescu spune insa ca nu se va opri aici. Viseaza la o piata cit China si la un ocol al pamintului in carti. (Emilia CHISCOP)

Nu se teme de provocari

Ultimul proiect de succes al editurii Polirom, apreciat la superlativ de o parte a criticilor, contestat de o alta parte a lor, l-a reprezentat “Voteaza literatura tinara”. Colectia “Ego. Proza” a fost lansata in vara anului 2004, prin aceasta Polirom anuntindu-si scopul de a propune cititorilor cit mai multi scriitori romani tineri. “Sint multe nume deja impuse: Lucian Dan Teodorovici, Radu Pavel Gheo, Dan Lungu. Pentru acesta din urma, deja am vindut copyright-ul unei edituri franceze foarte selecte, Jacqueline Chambon”, spune Silviu Lupescu. Demararea proiectului a avut la baza si un studiu de piata,

sustine directorul Polirom, studiu care a aratat ca doar 2% din cartile aparute la Polirom reprezentau literatura romaneasca. Pe de alta parte, si in Occident, exista in acest moment un reviriment al autorilor nationali. Unele voci considera insa ca proiectul “literatura tinara” nu ar avea totdeauna acoperire in planul calitatii editoriale, succesul datorindu-se sustinerii in planul promovarii. Criticii proiectului invoca lipsa de mesaj a unor autori care s-ar remarca mai mult prin vulgaritate decit prin ceea ce au cu adevarat de spus. “Este cea mai rudimentara judecata critica pe care am putut-o auzi vreodata”, le raspunde Silviu Lupescu, adaugind ca va promova in continuare autorii tineri, din rindul carora are convingerea ca se vor cerne marii autori de miine.

Ultimele provovari carora Silviu Lupescu nu le-a rezistat sint “Suplimentul de cultura”, realizat in colaborare cu “Ziarul de Iasi” si Editura “Cartea romaneasca”, a carei administrare a preluat-o recent de la Uniunea Scriitorilor.

A readus in literatura romana scriitori romani celebri din strainatate

Silviu Lupescu este, intr-un fel, cel care i-a adus inapoi, in literatura romana, pe Matei Calinescu, Herta Muller, Norman Manea – poate, cei mai cunoscuti autori romani din strainatate. La zece ani de existenta, acestia spun, de altfel, ca ii datoreaza “intoarcerea” exclusiv lui Silviu Lupescu. “Cum i-am spus lui Silviu Lupescu, lui ?i datorez ?n cea mai mare parte ?ntoarcerea mea, de peste mari si tari, ?n Itaca literelor rom?nesti”, spune Matei Calinescu, autorul cartii Portretul lui M., una dintre cele mai bune productii ale colectiei “Egografii”. “Cred ca Polirom – adauga scriitorul – a stabilit un model plural ?n lumea editoriala rom?nesca: de diversitate si toleranta – ?n sensul ca publica volume de calitate, care reprezinta orientarile ideologice si estetice cele mai diferite; de receptivitate editoriala, mai ales fata de autorii tineri, care, prin forta lucrurilor, s?nt (?nca) necunoscuti”. La rindul sau, in opinia celebrului scriitor roman, Norman Manea, autorul Intoarcerii huliganului, “Polirom reprezinta o extraordinara realizare culturala cu care Rom?nia postcomunista se poate m?ndri. Creata prin energia si Inteligenta individuala, ?n conditiile grele ale tensionatei perioade de tranzitie spre o societate deschisa si democratica, editura ieseana poate sta, azi, alaturi de cele mai prestigioase edituri ale lumii”. “Polirom este casa care m-a primit”, spune Ion Vianu, emigrat prin anii ’80 si stabilit o vreme in Elvetia, care a publicat la Polirom Amintiri in dialog si Caietele lui Ozias. Pentru cel mai apreciat politolog roman din strainatate, Vladimir Tismaneanu, “colectiile Polirom, ca si curajul promovarii tinerilor intelectuali rom?ni, au contribuit la o atmosfera de reala efervescenta culturala”. Editura “Polirom” este considerata astazi drept cel mai spectaculos fenomen cultural romanesc de dupa 1989. Extinderea sa si prestigiul de care se bucura in tara si in strainatate, au facut sa fie comparata cu edituri europene prestigioase, ca Gallimard sau Knoph. Sorin Antohi spune ca “Polirom este dovada ca «spiritul capitalismului» se poate localiza si ?n Rom?nia”. Reputatul profesor britanic Dennis Deletant vede in Polirom “seriozitate stiintifica si deontologica”, editura care “a influentat piata de carte din Rom?nia prin publicarea unor opere ?ndraznete si incomode care interogheaza trecutul si a unora deschizatoare de drumuri”.

Interviu cu Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas, principalul “rival” al lui Silviu Lupescu

– Credeti ca Editura Polirom poate constitui un rival pentru Editura Humanitas?

– Sint doua lucruri de spus aici. Primul se refera la singuratatea fiecarui act de creatie si o editura adevarata este, dupa mintea mea, un act de creatie. Iar un om care face ceva care pina la el nu a existat, care asadar creeaza, nu are a se uita nici ?n stinga nici ?n dreapta, ci numai ?n el ?nsusi. ?n acest sens el nu are rivali, de vreme ce este halucinat numai de propriul lui proiect si face exact ceea ce-i spune ca are de facut privirea lui interioara.

Pe de alta parte, orice fapta de acest fel ticluita ?n tacere se varsa pe o piata culturala si acolo ea se ?ntilneste ?n mod fatal cu altele de aceeasi factura. Ele devin, obiectiv vorbind, rivale si atunci ar fi o ipocrizie sa afirmi ca Polirom si Humanitas nu sint rivale. Ne “batem” cu totii pe aceeasi piata culturala si nu are rost sa va mai spun cit de benefica este, pe lumea asta, concurenta. Ramine doar sa ne mai ?ntrebam cum anume te bati: te bati cu stil si cu zimbetul pe buze sau te bati mitocaneste si scrisnind din dinti? Or, Polirom, ?n cei zece ani de existenta, a fost pentru noi un rival cu stil. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca viata ne-a aruncat de citeva ori ?n aceeasi barca, un bun prilej de a afla ca ?n cultura sint mai multe lucrurile care te leaga decit cele care te despart. Daca taximetristii sint solidari, de ce nu le-ar reusi chestia asta, din cind ?n cind macar, si oamenilor de cultura?

– Cum apreciati politica editoriala a lui Silviu Lupescu?

– O apreciez ca pe politica editoriala a lui Silviu Lupescu. E o politica – cum sa-i spun? – “democrata” ?n cultura: toata lumea are dreptul sa publice de vreme ce toata lumea e libera sa scrie. ?n acest sens, managerial vorbind, ea este foarte ?ndrazneata, pentru ca mizeaza pe obtinerea calitatii prin hazardul cantitatii. Pariurile se fac aici pe mari calupuri de autori, cu speranta ca ?n cele din urma se vor alege citiva dintre ei. Gustul meu merge mai degraba catre selectii riguroase si standarde de la bun ?nceput ?nalte. A calcula cu excelenta nu te poate face, desigur, foarte “popular”. Dimpotriva, asta ?ndeparteaza, dar pe cei care cred cu adevarat ?n isprava lor, ?i si provoaca. Nu ma ?ndoiesc ca prin generozitatea deschiderii ei, politica editoriala a Poliromului stirneste o reala afectiune ?n rindurile scriitorilor rom?ni. Si ea o merita din plin.

– Ce ati schimba daca ati fi directorul Editurii Polirom?

– L-as da afara pe dl Lupescu si as ?nfiinta Editura Humanitas. Ceea ce din fericire nu se poate. Am fi, cum se zice, cu totii mai saraci.

– Dincolo de presupusa concurenta pe piata a editorilor de carte, care sint relatiile dvs. personale cu Silviu Lupescu?

– Pesemne ca nu atit de bune pe cit ar putea ele fi. Ne vedem rar, sintem amindoi membri ?n boardul AER si, cum ?mpartasim aceleasi valori politice si culturale, cred ca am facut citeva lucruri bune ?mpreuna. Ne completam destul de bine, pentru ca impulsivitatilor mele si unei directitati lipsite de harul diplomatiei le prinde bine pedala levantina si flexibilitatea dlui Lupescu. Ne ciondanim uneori pe tema criticilor literari care ar urma sa faca parte din juriile premiilor AER, dar avem amindoi, sper, ?nca destule resurse de inteligenta pentru a depasi orice divergenta de moment. E ?n Silviu Lupescu un melanj de modestie si tresariri de orgoliu care mi-l face extrem de simpatic. Adevarul este ca nu am apucat sa ne cunoastem mai deloc unul pe altul. Duc dorul unei cafele baute ?n tête-à-tête, la ceas de tihna, ?ntr-un Iasi legendar. Nu ma ?ndoiesc ca dl Lupescu ar descoperi ?n mine un alt personaj decit cel care, croit de spatiul public, crede ca as fi. Si poate ca interviul dvs. va constitui, cine stie?, vorba filmului Casablanca, “?nceputul unei frumoase prietenii”. Oricum va fi fiind, eu ?l ?mbratisez pentru cei zece ani de pus umarul la recivilizarea tarisoarei noastre.

Emilia CHISCOP

» Citiţi şi alte articole din secţiunea: Portrete

2 comentarii la “Polirom, cartea pe care a pariat Silviu Lupescu”

  1. Paun Marian a scris:

    Buna ziua, ma numesc Paun Marian, student, 22 ani, pasionat de stiinta precum astrofizica, astronomie, genetica, si in special de arta poetica. Am cateva manuscrise in versuri si proza si am batut la toate usile sa pot publica si eu o carte, desigur, cu investitiile de rigoare, si m-au respins toti pentru ca nu sunt debutant. As dori sa stiu daca editura dumneavoastra ma poate ajuta sa public, sa devin un scriitor, lucru pe care mi-l doresc din tot sufletul.

  2. maria iasi a scris:

    Cu regret spun, se cam vde ca multe lucruri de aici nu sunt scrise in cunostinta de “cauza culturala”. Andrei Marino este de fapt ADRIAN MARINO – unul; dintre cei mai mari ai domeniului romanesc!! Data la care descopar ac lucruri este departata , dar niciodata nu este tarziu sa adaugam la cultura generala, dra Chiscop.

© 2008 Emilia Chiscop | Ziarul De Iasi