Marile conspiraţii din spatele articolelor mele

» Data: 01/03/2008 » Secţiunea: Farmecul lucrurilor simple

Se spune că primul sărut, prima iubire şi primul text publicat nu se uită niciodată. Habar n-am de ce se spune aşa. Primul sărut l-am simţit doar ud, vorba lui Rain Man, eroul de poveste jucat de Dustin Hoffman. Prima iubire s-a volatilizat în recreaţia mare. Iar despre primul text nu-mi amintesc decît că a fost o amărîtă de ştire de coloană, mică şi gheboasă, îngrămădită în pagina 2 stînga sus. Dar un lucru e clar. Prima mea ştire a fost atît de insignifiantă, încît nimeni, dar absolut nimeni, nu s-a gîndit o clipă măcar că în spatele ei s-ar afla vreun joc de interese ori vreo conspiraţie, cum avea să mi se spună la zeci dearticole după aceea.

Dar toate la timpul lor. Şi, iată, a venit, în sfîrşit, vremea să dezvălui “marile conspiraţii” din spatele articolelor mele. Am fost, ani la rînd, “unealta” naivă şi neştiutoare a masonilor şi rosacrucienilor, trilobiţilor şi klingonienilor. Mereu se afla cineva în spate şi era de la sine înţeles că ideea nu putea să-mi aparţină mie. “Tu eşti un reporter nevinovat şi neexperimentat, e-he-hei… multe nu le ştii….”, îmi ziceau sfătos.

Cînd îndrăzneam să mă iau de clanurile de la Universitatea “Al.I. Cuza”, era “limpede ca lumina zilei” că făceam jocul celor de la buticurile particulare. Cînd scriam despre aceştia din urmă, în spate se aflau, după caz, fie veninoşii de la “Cuza”, care se temeau de concurenţa privată, fie vreo aripă duşmănoasă chiar din sînul instituţiei despre care tocmai relatasem. Am fost, pe rînd, “unealta” intereselor Bisericii ortodoxe cînd amrelatat despre iezuiţii care îşi făceau biserică pe terenul campusului din Tîrguşor, dar şi a“sectanţilor” cînd articolul din ziar îi atingea pe ortodocşi. Aşa e de cînd lumea. În spatele fiecărui lucru trebuie să se afle ceva misterios, nu doar zîmbetul Monalisei ascunde ceva. Degeaba încercam să explic că dosarele nepotismului de la “Ziarul de Iaşi” s-au născut acum vreo opt ani şi ceva, cînd, asistînd din întîmplare la o conversaţie de două minute dintre un cercetător şi un laborant de la Universitate, am constatat că persoanele aduse în discuţie, deşi diferite, aveau nume de familie identice. Cînd am întrebat dacă e mîna hazardului sau glasul sîngelui, cercetătorul a pălit uşor, iar atunci în mintea mea s-a auzit un click, după care luni de zile am săpat la rădăcina arborilor genealogici de la Biologie, am căutat cu lupa nucleele familiale de la Fizică, am alergat după rubedeniile campioane de la Sport, şi aşa mai departe. Cu fiecare articol scris, se inventa despre mine o nouă biografie. Dar de cele mai multe ori, în spatele articolelor importante stau explicaţii simple, mult prea simple pentru a fi crezute. De cîte ori mă gîndesc la asta, îmi vine în minte chipul unei colege din anii de şcoală: era aşa de mititică, încît deseori ajungeaţinta cruzimii copiilor din propria-i clasă. Iar ea, cu glas stins şi uşor peltic, se apăra repetînd o propoziţie scurtă, al cărei sens cred că pe atunci nu prea îl înţelegea: esenţele tari se ţin în sticle mici.

(articol publicat in albumul aniversar al “Ziarului de Iasi”)

» Citiţi şi alte articole din secţiunea: Farmecul lucrurilor simple

Comentariile sunt dezactivate.

© 2008 Emilia Chiscop | Ziarul De Iasi