Lucrurile care sîntem

» Data: 01/03/2008 » Secţiunea: Farmecul lucrurilor simple

Un prieten cu nostalgia lucrurilor şi a locurilor văzute şi nevăzute m-a făcut să mă gîndesc la cît de mult „sîntem” lucrurile pe care le alegem să ne umple viaţa. În mai toate cărţile scriitorii îşi descriu personajele prin intermediul lucrurilor din jurul lor. Iau la întîmplare cîteva cărţi dragi mie. În Homo Faber, Walter, personajul lui Max Frisch îşi redescoperă fosta iubită, devenită –  printr-un absurd joc al hazardului – mama iubitei actuale, în fapt fiica sa, studiindu-i atent lucrurile. Locuinţa Hannei, arheolog – „activitatea mea? Vezi doar, lucrez cu cioburi. Adun trecutul lipindu-l cu clei”, după cum îl lămureşte ea – este „ca a unui savant: toţi pereţii sînt plini de cărţi, un birou plin de cioburi, cu etichete”, ce contrastează cu mobilele „foarte moderne”. Un alt scriitor elveţian, cu ascendenţă sefardă, Alain de Botton, spune în Essays in Love cum dragostea pentru Chloe se identifică şi cu fascinaţia faţă de lucrurile din viaţa ei, „sacrul ei interior”: „ceasul deşteptător, cutia de aspirine, ceasul de mînă şi cerceii de pe noptieră. (…)Într-un colţ era un aparat de radio galben, o reproducere după Matisse se rezema de un scaun, hainele pe care le purtase cu o seară înainte atîrnau în dulapul de după oglindă. Pe o comodă era un teanc de cărţi, alături de ele poşeta şi cheile, o sticlă de apă minerală şi Guppy elefantul”. Lucrurile care îi decorează camera lui Harry Haller, personajul celebrei cărţi a lui Hermann Hesse, Lupul de stepă, sînt „mărturii ale unei vieţi animate de un interes spiritual, dar totuşi irosite şi dezordonate”: desene, „ici şi colo chiar fotografii pe care le decupase din reviste şi pe care le schimba des” – „fotografia unei femei sau fete tinere şi drăguţe”, „un Buddha siamez”, apoi o reproducere după „Noaptea” lui Michelangelo, „un portret al lui Mahatma Ghandi” – şi cărţi „ răspîndite pretutindeni”.

Aşez cărţile la locul lor, pe rafturile din camera mea. Cartea lui Frisch stă alături de o cutie de pai, vopsită violet, în care-mi păstrez o parte dintre pandantive. Cărţile lui Hesse stau pe raftul cu CD-uri: ultimul de sus este „Parallel Dreams” albumul Loreenei McKennitt, următorul e un CD cu poze, apoi un album cu Smashing Pumpkins, celelalte nemaizărindu-se din spatele rolelor cu filme inscripţionate. Alain de Botton stă pe etajera de deasupra  locului cu sfeşnicul de alamă, opaiţul de ceramică, lumînarea de culoarea mierii, conurile de brad din cutiuţa de fibre vegetale şi beţele parfumate. Habar n-am ce înţelesuri ascund lucrurile astea despre mine, dar, uneori, am senzaţia, deşi singură le-am cumpărat, că ele m-au ales să le fiu decor.

(articol publicat in 24 FUN)

» Citiţi şi alte articole din secţiunea: Farmecul lucrurilor simple

Comentariile sunt dezactivate.

© 2008 Emilia Chiscop | Ziarul De Iasi