In vizita la Muzeul Unirii

» Data: 10/03/2010 » Secţiunea: Uncategorized

Stiam ca “Iasul turistic” e la pamint, ca majoritatea obiectivelor turistice sint in schele, ca muzeele functioneaza dupa reguli invechite, “de muzeu”. Dar nu aveam o dimensiune exacta a acestei “drame a capitalei culturii” pina cind un prieten nu a vizitat orasul. “Cite zile imi trebuie sa vizitez orasul?” – m-a intrebat. “O zi cred ca e de ajuns”, i-am spus. De fapt , o dimineata a fost suficient . Am pornit  impreuna in “pelerinajul turistic” de la Palat. Am intrat in hol. De fapt atit am reusit sa vedem. “Acestea sint exponatele”, ne-a aratat portarul inspre niste cutii mari. Palatul fiind in reparatii, totul este strins, impachetat si depozitat. “Mergeti la Muzeul Unirii, acela e proaspat renovat si aveti ce vedea”, ne-a indrumat el. “Bingo”, mi-am spus in gind, abia asteptind sa ajungem la mindria muzeelor iesene, palatul lui Cuza. In drumul nostru am oprit la “Trei Ierarhi”, unde nu am putut intra, caci e in reparatii, si la Mitropolie, de asemenea in constructie. Teatrul l-am admirat doar in desenul de pe prelata care mascheaza schelele. La palatul printului Cuza ne-a intimpinat o doamna la intrare si ne-a spus ca trebuie sa ne incaltam in papuci speciali, sa nu murdarim covoarele. Asa am avut sansa de a vedea cel mai pretios “exponat” de la Muzeul Unirii: un dispozitiv  de care nici Cotroceniul nu dispune: introduci cite un picior in dispozitiv si automat vei fi incaltat intr-un papuc din folie de plastic. Cu picioarele impachetate precum niste chees-burgeri am pornit sa vizitam muzeul. Am urcat scarile de capul nostru, fara vreun insotitor. E inutil sa mai spun ca eram singurii vizitatori.  Probabil ca nu mai venise nimeni de mult, intrucit doamnele muzeografe se uitau la noi de parca le deranjam. Erau multe doamne muzeografe. Stateau si vorbeau intre ele in dreptul usilor. Unde intrai, dadeai de alte doamne muzeografe care susoteau intre ele. Nu pareau ca susotesc despre vreo conferinta stiintifica. Mai trageau cu ochiul la noi din cind in cind, dar cam aceasta a fost singura atentie de care am beneficiat din partea lor. Ne-am uitat singuri la rochiile Doamnei Elena Cuza – una din ele era confectionata de Casa Cristina Nichita – ne-am uitat la bijuterii, la mobilier, si am plecat. Memoria nu a pastrat multe dintre acestea. As fi retinut mai multe daca un ghid profesionist ne-ar fi introdus in atmosfera epocii lui Cuza, tesind o poveste palpitanta. Dar iarna nu-i ca vara, Romania nu e Franta, iar Muzeul Unirii nu e Versailles.  Drept urmare, singurele exponate de la Palatul lui Cuza care imi sint vii in minte sint aparatul ultramodern de facut papuci si invechitele doamne muzeografe.

» Citiţi şi alte articole din secţiunea: Uncategorized

12 comentarii la “In vizita la Muzeul Unirii”

  1. alecu trusso a scris:

    salut,

    fa un text mai mare din subiectul asta, adica un articol de ziar, nu doar o nota pe blog. Ar mai fi putut vedea santierul palas (e o perspectiva buna de pe una din cladirile din jur) ca simbol al crizei romanesti si, bineinteles, Iulius Mall, unde isi putea lua toale la reduceri. Chiar, ce-ar fi Iasul fara Iulius Mall? Ironic, nu?
    Nu cred ca avem nevoie de un tur cultural la Iasi in momentul acesta, n-avem bani de asfaltari si de caldura, ne mai trebuie si mofturi de astea. Cred ca o afacere destul de misto (cel putin cateva luni merge sigur) ar fi un tur al vilelor politicienilor. Iei un autobuz decapotat, un ghid cu mult umor si incepi turul (cu caracter unic la nivel mondial, de altfel). Vila lui Nichita din Copou, tragi autobuzul pe alee, oamenii fac poze, spui cum a construit-o, peripetii, i-au intrat furnicile in pereti etc. Apoi, vila lui Fenechiu, din Bucium, suprafata, facilitati, apoi enumerarea tuturor potentatilor de la stat care au vile in acelasi complex. Dimensiuni, surse de finantare etc. Continui apoi cu vila lui Solcanu, ranch, 8 ingrijitori si bucatarese, cum s-a tras apa, gazul, cum s-a asfaltat, valoarea constructiei, detalii urbanistice etc. Merge apoi vila lui Simirad si cu a vecinilor politicieni. Gaz, asfalt, terenuri de tenis, jacuzzi etc. Sa nu uiti sub nicio forma vila cu piscina a lui Carlan, pe Bucium, prima pe dreapta.
    I-as spune “Turul tranzitiei romanesti” si ar fi ca un curs de istorie recenta. Fiecare casa are o poveste fascinanta, chiar ar fi educativ si pentru generatiile mai tinere. Casele au crame, tablouri, carti rare, indeplinesc toate standardele culturale si de entertainment. Ar fi un succes nebun si ar inlocui, provizoriu, vreo 10 ani, turul muzeelor aflate in reparatii.

  2. laur r. a scris:

    din pacate va dau dreptate. De la o vreme nu ma simt deloc confortabil cind vine cineva din strainatate si trebuie sa ii prezint orasul (si il cunosc bine si ii stiu si istoria). Nu ca nu as avea ce arata sau ce spune, sunt, slava Domnului, destul de multe monumente, insa totul arata jalnic. Vrei sa mergi la Cetatuia sau Galata? Iti strici masina, iar acolo nu te intampina nimeni. Bisericile din centru sunt in schele. Teatrul la fel. Nu exista indicatoare turistice, un oficiu de indrumare etc. Muzeele sunt, in multe cazuri, doar adaposturi pt. diversi angajati. Merita vazute casele memoriale, desi pentru un necunoscator sunt greu de gasit. Totul porneste de la proasta administrare. Pacat!

  3. miki a scris:

    cand am citit titlul blogului m-am gandit ca va fi ceva plictisitor. Si cand colo, ce sa vezi, am avut dreptate.

  4. Baidac Laur a scris:

    Ati ratat cea mai mare atractie a Muzeului Unirii: cei doi caini comunitari din gradina. Eu cred ca cei de la muzeu s-au gandit ca arata prea occidental gradina si lipsea acel element de autenticitate. Sau poate si-au zis ca francezii, nemtii care viziteaza sunt plictisiti de muzee impecabile!?

  5. EGO a scris:

    Din pacate asa este, nu ai unde duce pe cineva care ar vrea sa vada orasul. Eu recomand Cetatuia.
    Personal, in ianuarie 2010, a trebuit sa umplu 2 ore pana la avion pentru niste staini si am optat pentru Cetatuia. Drumul din Bl. Poitie pana la manastire are ceva gropi pe la inceput, in limite rezonabile, dar mai ales era dezapezit in contitiile in care mai erau drumuri inzapezite prin cartiere. La manastire am solicitat ajutor si dupa 3 minute un preot s-a ocupat de noi mai bine de o ora in care ne-a prezentat biserica, cramele si casa domneasca. Pentru acest serviciu nu se solicita in mod direct bani, doar ca la sfirsitul traseului este un afis ce sugereaza o donatie de 5 lei.
    Si un amanunt: in viata mea nu mi-a fost atit de frig, am inghetat de frig cumplit pentru ca nu eram imbracat pentru tempertaturile care erau atunci (cu multe grade minus), tot traseul vizitei nefiind incalzit. In schimb, pentru vizitatorii mei, scandinavi fiind, nu a fost nici o problema!

    Numai bine.

  6. unapezi a scris:

    E bine ca mai sunt muzee si ca se renoveaza. Alte incep sa dispara:http://www.youtube.com/watch?v=qUZBYvhHMMU

  7. Laura a scris:

    Imi aduc aminte cu amaraciune de “noaptea muzeelor deschise” de la Iasi de anul trecut . Atunci am aflat (stand la o coada destul de mare pentru a putea intra si vizita ) de la o doamna in varsta f cocheta (cred ca era o persoana din administratia muzeului —am vazut-o ulterior intr-un reportaj) ca trebuie sa platim intrarea . Desi pe afisele care au circulat inaintea acestei zile si prin presa se scria ca intrarea e libera. Suma era modica – nu aceasta m-a deranjat . Ci explicatia primita : ” au inteles gresit cei care au editat acele materiale….noi una am spus si ei alta au scris….” Intrarea a fost libera doar pentru studenti si pensionari. Si, desi se promitea ghid la o ora , ni s-a spus ca trebuie sa platim 25 lei (parca asa imi amintesc-daca gresesc suma, imi cer scuze) ca sa avem parte de acesta. Pana la urma am renuntat ….ni s-a parut totul cusut cu ata alba … Desi ne puteam permite, nu am mai dorit sa intram ….atitudinea si dezinteresul celor de la muzeu pentru o astfel de manifestare (care ar trebui sa atraga publicul si nu sa il indeparteze cu tot felul de minciuni) mi-au adus aminte de epoca ceausista. La iesirea din curte, ne-am uitat la afisier : gratuitatea de care se mentiona pe afis pana cu 24 ore inainte era acum acoperita cu pasta corectoare iar doamna de care am facut vorbire dadea foarte zambitoare un interviu pentru un post de televiziune local.

  8. ALina a scris:

    Va dau dreptate intr’u totul insa eu am avut alta sansa, poate doamnele de acolo erau mai binedispuse (si erau mai multi vizitatori), ni s-au mai explicat cateva lucruri si ni s-a raspuns la intrebari. Cat despre celelate obiective turistice/culturale/religioase… tare pacat! Oare cei care stau in fruntea orasului vor fi vre-odata interesati?!? E laudabila renovarea Muzeului Unirii dar dupa cat timp.. si de ce doar el? ca e mai mititel? 🙂
    DA… incei cu mentiunea ca ar trebui sa motivam oamenii sa mearga chiar si la Muzeul Unirii, sa prezentam intr-o varianta mai optimista “punctele” de atractie!

  9. Danut D Deleanu a scris:

    @ Da Iasul primarului Nechita este un muzeu prafuit in aer liber.Iasul autentic nu poate fi vizitat nici intr-o saptamana decat daca vrei sa bifezi niste obiective dintr-un ghid antic.Iasul modern cu obiective vechi si noi nu are un ghid un traseu turistic.Dar daca vrei..poti.Sala pasilor pierduti de la UAIC care mie i-mi place sa o numesc Capela Sabina este mai degraba cunoscuta turistilor japonezi care nu o rateaza.( Probabil mai bine documentati de agentiile Dniilor lor din Japonia.Personal am fost felicitat ca Iesean si co-proprietar al acestei ,comori-fresca Maestrului Sabin Balasa care intre timp si-a schimbat adresa Universului pe stanga cum glumea Dnia SA.Modest,iubit de Ieseni a ales Oltean fiind sa vesniceasca osemintele la Eternitatea Ieseana.Sevaletul Sau este cu o ultima lucrare donata la Muzeul literaturii Romane fosta Junimea locul de popas al prietenilor in eternitate M.Eminescu si hatrul I.Creanga.In cimitirul Eternitatea fiind ocazional inainte de trecerea in lumina,un copil intreba pe bunicul sau in fata monumentului si mormantului humulesteanului: Bunicule! De ce nu mai scrie nimeni povesti ca mosul Creanga?Iasul e plin de povesti unele scrise altele pictate altele zidite….Nu se descopera decat celor care-l iubesc sincer.Cate nopti in tinerete am petrecut cu prietenul trecut in lumina Arh.Paul Papastopol ce povestea despre un Iasi intrat in sange odata cu aerul respirat la Teiul lui Eminescu.Regenerarea puiului de tei din insusi trupul batranului tei este un miracol! Cati stiu? Pe cati mai intereseaza.Asa cum este mai usor sa dai foc la o biblioteca decat sa o citesti asa poti expedia Iasul intre doua avioane.Noi ceilalti indragostiti de Iasul celor sapte coline,orasul marilor iubiri oras inca plin de copii marturiile iubirii de oras de tara.Vila Sonet? Vila Sadoveanu? Unde esti copilarie cu Buciumul plin de struguri de fructe de parfumul muncii ingramadit toamna in camarile Iasului.DDD

  10. Pariuri a scris:

    Am vizitat si eu Muzeul de curand si chiar mi-a placut.

  11. gandacel a scris:

    Ca nu prea ai ce vizita in acest moment in Iasi datorita faptului ca mai toate sunt in reconstructie, consolidare etc, e adevarat.
    Dar … pe de alta parte, acest lucru ma bucura. Era mai rau sa fie lasate in paragina si sa dispara cu timpul, nu?
    In ce priveste faptul ca nu ati avut ghid … cred ca ar fi trebuit sa intrebati/(rugati pe) doamnele muzeografe sa va spuna ce e de facut. Poate era de platit o taxa suplimentara, nu stiu.

  12. Ghizi turistici Iaşi a scris:

    ce păcat ca ati văzut doar elementele perturbatoare. Muzeul este o perlă turistică cu obiecte deosebite care au aparţinut domnitorului. Mi-au plăcut până şi servieta domnitorului care era prevăzută cu cifru. Iar salonul de recreere al lui Alexandru Ioan Cuza ma intrigat să citesc despre el ,dar de data aceasta Alexandru Ioan Cuza -omul.

© 2010 Emilia Chiscop | Ziarul De Iasi