Fata in fata cu politetea Primei Doamne Carter

» Data: 20/09/2009 » Secţiunea: Uncategorized

Giorgiana Ilie (Esquire Romania), Emilia Chiscop (Ziarul de Iasi), Rosalynn Carter, Vlad Mixich (Hotnews) si Razvan Vintilescu (Catavencu) - bursieri Carter, la Atlanta, 16 sep. 2009

Giorgiana Ilie (Esquire Romania), Emilia Chiscop (Ziarul de Iasi), Rosalynn Carter, Vlad Mixich (Hotnews) si Razvan Vintilescu (Catavencu) - bursieri Carter, la Atlanta, 16 sept. 2009

Nu  imi place sa ma prefac: Da, mi-a facut placere si ma voi lauda chiar acum cu cele trei zile petrecute la intilnirea anuala a bursierilor Carter pentru jurnalism pe sanatate mintala de la Atlanta, Georgia. A fost o intilnire speciala, intrucit in acest an, Centrul Prezidential Carter a totalizat 100 de bursieri.

Programul de Sanatate Mintala este unul din numeroasele programe in serviciul umanitatii desfasurate de aceasta fundatie celebra a fostului presedinte american Jimmy Carter, considerat un presedinte slab, poate mult prea naiv pentru jungla relatiilor internationale, si apreciat in America mai cu seama pentru realizarile de dupa finalizarea mandatului.

Iar aceste realizari, care i-au adus un premiu Nobel pentru pace, se leaga de activitatea Centrului Carter, care desfasoara activitati in multe state din lume, avind drept scop intarirea democratiilor din Asia, America Latina si Africa, medierea conflictelor, interventii in prevenirea diverselor boli ale saraciei din America Latina si Africa, diminuarea stigmatizarii persoanelor cu afectiuni mintale in intreaga lume.

L-am cunoscut la Carter Center pe Jimmy Carter. Am asistat si anul trecut, si anul acesta, la Conferintele sale, organizate ca seri de conversatii cu publicul. Va implini 85 de ani la 1 octombrie, dar are o mobilitate a mintii si o rapiditate in exprimare remarcabile. Oamenii din sala pun intrebari pe care le trimit prin biletele, iar batrinul Jimmie raspunde imediat, in fraze elaborate, bine gindite. Am crezut anul trecut ca intrebarile sint “aranjate”, dar nu e asa: vreo citiva jurnalisti au trimis biletele si mi-au spus ca le-au fost citite. Una din intrebarile din acest an, care a fost si subiect de stire la CNN, a fost despre presedintele Obama, atacat in Congresul american de republicanul Joe Wilson:

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=qA4W70E6krk&feature=fvst[/youtube]

Programul de sanatate mintala este coordonat de fosta Prima Doamna a Americii, Rosalynn Carter, iar bursele pentru jurnalisti ii poarta numele. Are 82 de ani si da dovada de o vioiciune rara, si de o perseverenta la fel de rara. Si anul trecut, si anul acesta, a fost prezenta fara intrerupere, timp de 12-13 ore pe zi, in toate cele trei zile ale conferintei, alaturi de noi, bursierii, de membrii Task Force si Advisory Board, cele doua organisme coordonatoare ale programului.

Trebuie spus ca membrii acestor doua consilii sint alesi pe sprinceana: printre ei, prof.dr. Lawrence Kutner, co-director Harvard Medical School Center for Mental Health and Media, Joel Slack,directorul si fondatorul organizatiei Respect International (care militeaza pentru drepturile si demnitatea persoanelor cu problemel de sanatate mintala), Paul Fink, profesor de psihiatrie la Temple University School of Medicine, Key Redfield Jamison – profesor de psihiatrie la Johns Hopkins University , Bob Meyers- presedinte ale National Press Foundation, Ellen Mickiewicz – profesor de politici publice la Duke University, jurnalisti reputati, autori de carti, ca John Head, Bill Lichtenstein etc.

Evenimentul din acest an l-a avut ca invitat special pe Erhard Busek,coordonator al Pactului de Stabilitate, fost vice-cancelar al Austriei, fost vice-primar al Vienei, fost ministru al Educatiei. A tinut un discurs captivant, vorbind foarte realist si critic despre problemele sistemului de sanatate mintala din Austria, pe care l-a catalogat prea spitalizat, unde stigma e puternica, unde mai sint multe de facut in domeniul serviciilor comunitare. Ma gindeam ce diferenta intre atitudinea sa critica si cea a autoritatilor romane si directorilor de spitale psihiatrice de la noi, care au atita auto-suficienta, care se declara incintati de bietul sistem romanesc…

A fost prezent si un reputat jurnalist de la Washington Post, Steve Luxenberg, care si-a prezentat cartea sa, “Annie’s Ghosts”, avind ca tema experienta unei persoane cu tulburari psihice.

Programul evenimentului este an de an planificat la secunda.  Pauzele dureaza doar 15 minute, asa cum scrie in agenda, ziua de lucru incepe la 8 dimineata si se termina la 8.30 si chiar la 8.45 seara. In prima zi sint conferinte despre sanatate mintala si probleme asociate domeniului, sustinute de profesionisti renumiti, in ziua a doua sustin proiectele bursierii care intra in program, iar in ultima zi sustin rapoartele asupra proiectelor bursierii care ies din program. Debutantii isi prezinta proiectele in plen timp de 20 de minute, iar finalistii isi prezinta raportul ( cu alte cuvinte spun ce au facut pe timpul bursei)  in grupuri de lucru programate simultan, timp de o ora, in prezenta unui membru al Task Force si Advisory Board.

Grupul meu de lucru l-a avut ca moderator pe Lawrence Kutner. A asistat si Rosalynn Carter, ceea ce, recunosc, mi-a sporit emotiile.

Dupa audierea in grupurile de lucru, moderatorii tuturor grupurilor tin un speech in plen in care expun opinia despre ce a facut fiecare bursier in parte. Evident, tendinta este de a se face aprecieri pozitive. Fiecare este laudat pentru ceea ce a facut, se vede partea plina a paharului. Dar se putea citi printre rinduri gradul de satisfactie  asupra activitatii unuia sau altuia dintre noi.

Evident, nu am  alte probe decit interpretarea mea, prin ea insasi subiectiva, ca proiectul meu , ca si ale altor jurnalisti desigur, a fost apreciat la Carter Center. Dar pot sa spun fara ipocrizie ce bine te poti simti cind un profesor de la Harvard spune in plen ca ai facut o munca remarcabila, ca ai scris mai mult decit ti-ai propus cind ai cistigat bursa si iti sugereaza sa scrii o carte. Si ce magulit te simti cind doamna Rosalynn Carter iti spune la final “You did a great work! I’ll miss you!”.  Fireste, esti constient ca asta inseamna marketing,  politete, protocol prezidential, pragmatism american. Dar cu toate acestea te simti al naibii de bine si nu poti sa iti refuzi o astfel de placere. Fara ipocrizie.

» Citiţi şi alte articole din secţiunea: Uncategorized

2 comentarii la “Fata in fata cu politetea Primei Doamne Carter”

  1. Doina a scris:

    Va felicit calduros!! Nu e cazul sa fiti modesta. Cu persoane ca domnia voastra poate se mai schimba ceva si in lumea asta in sensul umanizarii.

  2. Leo a scris:

    Felicitari, Emilia!
    Subscriu la ceea ce a spus Doina.
    Este primul articol despre ceva frumos si optimist pe care il citesc dupa cateva ore de “frunzarit” online ziarele romanesti de undeva din strainatate.

© 2009 Emilia Chiscop | Ziarul De Iasi