Europa mea libera

» Data: 27/12/2008 » Secţiunea: Farmecul lucrurilor simple

Primele mele amintiri cu Radio Europa Libera se leaga de Beatlesi, nu de emisiunile potrivnice regimului Ceausescu. Eram eleva, descoperisem muzica, o colega de clasa, Oana, vecina de bloc cu mine, era lider absolut in materie de trupe si de stiluri. Se asculta la petrecerile facute acasa The Rolling Stones, The Beatles, Paul McCartney, Queen, Rod Stewart, aparuse Madona cu “Material girl” si “La isla bonita”, Sandra cu “Maria Magdalena”, erau in voga si Modern Talking etc. O amestecatura de muzici asalta gusturile noastre inca neformate, necizelate. Practic, ascultam si imbratisam aproape tot ce urechile noastre prindeau pe benzile de magnetofon ale parintilor sau la cite un radio-cas mono.

Oana detinea privilegiul de a avea o matusa in Germania Federala, la Bonn. Cind am fost la Bonn, cu vreo cinci ani in urma, mi s-a parut un oras mult mai putin impresionant decit arata el in imaginatia mea, ca un paradis al bomboanelor, al casetelor cu trupe straine si al jeansilor primiti de Oana in vacante, al cartilor de joc cu secvente din kamasutra pe care le-am descoperit impreuna, accidental, in dormitorul parintilor ei, unde ne faceam intr-o zi temele. Bonn-ul, unde locuia matusa Oanei, casatorita cu un neamt intilnit parca pe litoral, era pentru mine capitalismul, lumea interzisa, in forma concreta. Imaginea acestei lumi s-a intregit apoi cu Europa Libera. Neavind casete cu The Beatles si Queen ii ascultam la radio. Selectam banda atent pe unde ultra-scurte, la un aparat vechi, marca “Gloria”. Asa ca “disidenta” mea (luati asta, va rog, ca o auto-ironie) s-a redus la auditii cu muzica occidentala. Vorba vine «auditii», caci calitatea sunetului era ingrozitoare. Postul era bruiat de Securitate, astfel ca in fundal era permanent un fisiit care iti punea serios rabdarea la incercare. Cind am inceput sa ascult emisiunile muzicale pe postul dusmanos regimului, am inteles intr-un sfirsit, de unde provenea fisiitul ce razbatea de ani buni din bucatarie, unde tatal meu se refugia aproape seara de seara, singur, (pe intuneric sau la o lampa cu gaz cind Ceausescu facea economie si ne lasa in bezna in plina epoca de aur) in timp ce mama statea cu noi, ca sa se asigure ca nu aflam ce se petrece si nu le vom da de gol pe la scoala “marea lor tradare”…

Acum pare totul desprins dintr-un scenariu kafkian, de care mi-am amintit insa in detaliu vazind filmul lui Alexandru Solomon, “Cold waves”. Un documentar care te tine cu sufletul la gura, ca un thriller. Eroii lui sint ziaristii postului de radio interzis al copilariei mele. Printre ei, fostul director Nestor Rates, ultimul mohican, supravietuitorul; inaintea sa, trei sefi ai sectiei rom=nesti, Noel Bernard, Mihail Cismarescu si Vlad Georgescu, murisera de tineri, rapusi de boli la baza carora s-au aflat, se pare, armele biologice ale Securitatii lui Ceausescu. Anii de final de regim, cei mai dificili pentru noi, au fost, cu siguranta, si pentru Europa Libera cei mai grei. Sint anii in care eu am inceput a asculta, printre bruiaje, The Beatles..

(articol publicat in Iasi 24 Fun)

P.S. Postarea acestui articol pe blog se leaga de intilnirea mea neasteptata cu Oana, astazi, 27 dec 2008. Oana e acum functionar UE, la Bruxelles. In scurta noastra revedere mi-a aratat o fotografie cu matusa ei din Germania, personajul care pentru mine reprezenta in copilarie expresia capitalismului in forma concreta:)

» Citiţi şi alte articole din secţiunea: Farmecul lucrurilor simple

2 comentarii la “Europa mea libera”

  1. Lucius a scris:

    Am 45 ani.
    Pina in dec. 1989 si eu adoram radio Free Europe.
    Normal, simbolul libertatii din Vest.
    Numai ca intre 17 si 20 dec. 1989 RFE a transmis continuu (cu “verificare din trei surse” !) minciuna ca la TM au murit… 60.000 oameni. Pentru a scoate pe romani din case in bataia armelor gastii Iliescu-Brucan. Asta inseamna pt. mine complicitate le asasinarea a 1200 romani.

  2. SagradaFamilia a scris:

    Undele erau scurte, NU ultra-scurte. Ca si spunea ca postul poate fi ascultat in benzile de 19, 25, 31 metri si parca mai erau.
    Cind, in al doilea razboi, americanii si rusii s-au inteles asupra zonelor de influenta, s-a stabilit sa nu patrunda unii in borsul celorlalti. ASA a FOST !!!!!!!! Cica emitea din Munchen: CICA.

© 2008 Emilia Chiscop | Ziarul De Iasi