De la Cristofor Columb, la blogging

Data: 01/03/2008 | Categoria:

Expresia “eul meu in forma digitala”, cu care mi-am definit blogul, mi-a fost inspirata de celebrul jurnalist american Thomas Friedman, cel care a scris probabil cea mai revelatoare istorie a omenirii secolului XXI, Pamintul este plat. Nu, pamintul nu mai este rotund, cine crede asta se inseala. Pamintul era rotund in timpul lui Cristofor Columb, care s-a convins pe pielea lui ca daca pleci intr-o calatorie si o tii tot inainte, te vei intoarce de unde ai plecat.

Din 1492 încoace, adică de cînd Columb a legat Lumea Veche de Lumea Noua, pămîntul a început să se aplatizeze. Nu doar comunicăm la nivel global, ci ne şi uniformizăm standardele, principiile, viaţa. Am parcurs aces proces încet dar sigur: după etapa colonizarii, care a durat secole, a venit o alta, a companiilor multinaţionale dezvoltate la scară globală, iar în ultimele citeva decenii globalizarea a parcurs mai multe etape decît în anteriorii 500 de ani. Zece au fost factorii esenţiali de aplatizare, consideră jurnalistul de la The New York Times.

Primul a fost determinat de un eneviment petrecut pe 9 noiembrie 1989: caderea Zidului, odata cu care au cazut si o multime de granitecare ne umpleau mintile. Celo de-al doilea este raspindirea webului si inventia Netscape. Tim Berners Lee, care, la 6 august 1991, a creat world wide webul, a fost considerat de revista Time unul dintre cei mai importanti oameni ai secolului XX, insa citi dintre noi ii retinem numele celui care ne-a schimbat fundamental vietile si a dat o alta dimensiune istoriei lumii? Revolutia lui Lee a devenit insa vizibila la 9 august 1995, cind o mica firma din California, Netscape, a creat primul browser comercial cunoscut, care a dat sansa oamenilor sa navigheze in acest spatiu virtual imposibil de cuprins si de cucerit, pe care il numim conventional Internet.

Al treilea factor al aplatizarii poarta numele de Software: acele “sine electronice”, cum le numeste Friedman – html, http, Ajax – care face posibila transportarea datelor intre computerele din acelasi departament, apoi din aceeasi companie, iar mai tirziu din lumea intreaga.

Bloggingul reprezinta, alaturi de comunitatea “Open source” si Wikipedia, cel de-al patrulea factor de aplatizare a planetei. Atunci oamenii au dobindit constiinta ca webul sint ei insisi. Ca pot sa creeze un cintec, un fisier, un program, un blog, cum fac eu acum.

Stiati ca blogul meu a aparut la doar 7 secunde dupa ce, in alta parte a lumii virtuale, a fost creat un altul? Dar ca in doar 24 de ore lumea se va fi imbogatit cu inca 70.000 de bloguri?

Al cincilea factor de aplatizare poarta numele de Outsourcing, altfel spus, externalizarea. Firmele au inceput a exporta anumite servicii in alt loc de pe glob, unde munca e mai ieftina. A urmat revolutia Offshoring, care a fost posibila dupa 11 decembrie 2001, cind China a aderat la Organizatia mondiala a comertului. Managerii vizionari ai companiei din tarile puternic industrializate au vazut atunci China ca  o imensa piata pentru exporturi. Nu doar o piata pentru exportul de marfuri, ci chiar pentru exportul fabricilor lor, care puteau astfel folosi forta de munca ieftina si plati taxe mai mici.

Urmatoarele etape le enumar doar: lanturile de aprovizionare (care fac posibil, de exemplu, ca o companie ca Hewlett Packard sa vinda intr-o singura zi 400.000 de calculatoare prin cele 4000 de magazine din toata lumea), Internalizarea sau Insourcing-ul – prin care o firma de livrari ca UPC, de exemplu, iti creeaza si administreaza intregul tau lant global de aprovizionare – si In-formarea – adica sansa pe care Google, Yahoo si Msn ne-a dat-o, de a ne crea “propriul nostru lant de aprovizionare, unul al informatiilor”, cum spune Friedman.

Si, in fine, cel de-al zecelea factor de aplatizare: steroizii, care stau la baza digitalului, mobilului, care au facut posibila “revolutia eului mobil”, adica sansa de a comunica de oriunde, instantaneu, prin dispozitive wireless.

“Datorita steroizilor, acum motoarele si computerele pot comunica intre ele, oamenii pot vorbi cu oamenii, calculatoarele cu calculatoarele, si oamenii pot vorbi cu calculatoarele pe o distanta mare, mai repede, mai ieftin si mai usor ca oricind. Si, pe masura ce asa ceva s-a intimplat deja, tot mai multi oameni din tot mai multe locuri au inceput sa-si puna unul altuia aceleasi doua intrebari: Ma poti auzi acum? Putem colabora acum?”. Este ceea ce va intreb si eu pe voi, dragi prieteni de pe planeta noastra fosta rotunda, actualmente globalizata si aplatizata.

» Articol din categoria:

© 2008 Emilia Chiscop | Ziarul De Iasi