All inclusive

» Data: 03/07/2008 » Secţiunea: Note cotidiene, filme si carti

cadru-film-2.jpgDupă „4 luni, trei săptămîni şi două zile”, al lui Cristian Mungiu, nu credeam că voi vedea aşa curînd un film cel puţin la fel de tulburător, care să atingă morala avorturilor.

E un scurt metraj. Se numeşte „All Inclusive” şi durează doar 12 minute şi 59 de secunde. (Uite-aşa, ca să nu fie 13). Timp suficient ca să te apuce angoasa şi să te gîndeşti la el mult mai mult după ce-l vezi.

Ideea filmului e pur şi simplu ucigătoare: dacă avorturile ar fi săvîrşite nu înainte de naştere, ci după? Dacă părinţii s-ar gîndi să „renunţe” la copiii lor nu în stadiul embrionar, ci la vîrsta de 5… 7… sau 10 ani? Mama să ia decizia împreună cu soţul, să meargă apoi la instituţia care „rezolvă problema” şi…. gata. Din trei, au mai rămas doar doi…

Iată cum sună sinopsisul: „Există un loc in lumea asta unde părinţii îşi duc copiii să fie omorîţi, fără ca nimeni să-i condamne.

Într-o dimineaţă obişnuită, un cuplu pleacă împreună cu copilul lor într-o croazieră”

Cînd vezi filmul fără să fii prevenit este ca şi cum ai primi o lovitură în moalele capului. Eşti convins că priveşti o familie care îşi duce copilul într-o tabără all inclusive. Replicile dintre soţi sînt banale. Analizînd retroactiv, discuţia dintre părinţi seamănă foarte bine cu dialogul dintre un „el” şi o „ea” înainte de o întrerupere de sarcină. Doar că micuţul nu e în burtică, ci doarme pe bancheta din spate. Copilul e predat de părinţi organizatorilor croazierei şi îşi petrece ultimele clipe jucîndu-se cu alţi copii ce vor avea aceeaşi soartă. Clownul conduce jocul. Copilul care pierde primeşte o pedeapsă şi o bombonică care îl adoarme. Pînă la urmă vor pierde toţi. Şi doar părinţii lor, care stau pe mal, ştiu că bombonica îi adoarme pentru totdeauna.

„La bordul vasului Aurora copiii sînt preluaţi de un clown şi de asistenta lui, o tînără de o frumuseţe stranie.Clownul îi ademeneşte cu giumbuşlucuri şi jocuri ciudate. Părinţii privesc pasiv de pe margine”.

La un moment dat, o mamă îi spune soţului că s-a răzgîndit în privinţa copilului, vrea să-l păstreze. „Încetează, iubi, m-am învoit de la servici pentru tine. Nu se poate”, îi spune el. Disperată, femeia strigă la asistentă.

„Prea tîrziu. Copiii fuseseră omorîţi. Tînăra frumoasă, asistenta clownului o liniştete pe mamă, în timp ce clownul aruncă în apă sacii cu cadavrele copiilor. Se lasă o seară obişnuită”.

„Liniştiţi-vă, doamnă! Nu se mai poate face nimic. O să vă obişuiţi. Aşa e prima oară…”

„Un cuplu se întoarce din croazieră aşa cum a plecat. Lipseşte doar copilul de care au decis să scape”.

Dialogul întregului film e răvăşitor prin banalitatea replicilor, invers proporţională cu gravitatea situaţiei. Nişte părinţi îşi duc la moarte fiul, iar cînd mama se răzgîndeşte, tatăl îi spune că nu se poate, doar s-a învoit pentru asta de la serviciu!!!! Iar asistenta o consolează – “aşa e prima oară…”. Aceste replici banale vorbesc genial despre felul cum oamenii comit crime cu seninătatea cu care ar merge să-şi extragă un dinte. Nu e vorba doar despre a ucide copii, ci şi despre crima de a răni, nu-i aşa?

Cred că dacă părinţii ar fi în stare să îşi închipuie, atunci cînd merg să întrerupă o sarcină, că îşi duc la moarte copilul, ca cei din “All inclusive”, clinicile de avorturi ar intra în declin. Aţi văzut cumva durere mai mare ca aceea a unui părinte care îşi îngroapă fiul?

În cele 12,59 minute, filmul e doldora de simboluri. Nimic nu e întîmplător. Numele vasului care îi duce pe copii spre moarte e Aurora, nume identic cu al celebrului vapor de croazieră la bordul căruia se îmbarcă familiile ce vor să renunţe la copii spre a fi duse într-un loc unde avortul este liberalizat.

cadru-film-1.jpg

Aşa cum spune şi sinopsisul, „există un loc în lumea asta unde părinţii îşi duc copiii să fie omorîţi, fără ca nimeni să-i condamne…”

P.S. Filmul va putea fi vizionat la Festivalul Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi, Mamaia, 14-20 iulie 2008. Scenariul All Inclusive este scris de un fost jurnalist ieşean extrem de talentat, Cătălin Chirilă, cîndva director la Opinia Studenţească, actualmente activist în televiziune, la B1 TV. Regizorul „All inclusive” e Adrian Chiscop, producător de televiziune freelancer, care şi-a propus să debuteze în cinematografie, dragostea lui dintîi.

2.jpg

Nu, nu e o coincidenţă de nume, e vărul meu. Eu, care mă laud că am iniţiat la ziar campanii anti-nepotisme, mă autodenunţ. Dar ar fi fost incorect să nu scriu despre filmul lui Adrian, din simplul motiv că mi-a plăcut prea mult, iar pînă acum nu m-am oprit să împărtăşesc lucrurile care mi-au plăcut. Postarea asta despre blog nu înseamnă nimic mai mult. Nu sînt nici membră în Consiliul Naţional al Cinematografiei, ca să îl ajut să cîştige fonduri, nici în juriul vreunei comisii. Deşi, dacă aş fi, şi aş avea de ales între el şi Sergiu Nicolaescu, aş paria pe calul cel nou. Dar, cum nu sînt decît un spectator neînsemnat, îmi propun doar să vă fac atenţi la cît de banal putem ucide şi cît de imposibil să reparăm.

» Citiţi şi alte articole din secţiunea: Note cotidiene, filme si carti

Comentariile sunt dezactivate.

© 2008 Emilia Chiscop | Ziarul De Iasi