“Stiti unde se arunca uleiul din tigaie dupa o friptura facuta acasa ? Chiar daca nu facem foarte des friptura, cand o facem, aruncam uleiul folosit in chiuveta, nu-i asa? Aceasta e una dintre cele mai mari greseli pe care le putem face. De ce o facem? Pur si simplu pentru ca nu e nimeni care sa ne explice cum se face corect. Cel mai bun lucru pe care il putem face este sa asteptam sa se raceasca si sa il punem in sticle de plastic, sau de sticla, sa punem dopuri la sticle si sa le aruncam la gunoi. UN LITRU DE ULEI FACE APROXIMATIV UN MILION DE LITRI DE APA NON POTABILA, CANTITATE SUFICIENTA PENTRU O PERSOANA PENTRU 14 ANI..”

Eforie Sud doi elevi din Ciortesti mor inecati in mare. Aveau 13 si 14 ani…Adrian si Mirel…Vinovat: neglijenta, nepasarea. Personajul anchetat: profesoara care a semnat pentru ei, Elisabeta Mincior.

Miercuri:

Soseaua Iasi-Letcani. Un BMW intra intr-un Logan. 3 morti…Mugurel Fedeles 30 de ani, Narcisa Fedeles, 28 de ani Ion Dominte 40 de ani. Vinovat:  viteza. Personajul anchetat: soferul BMW, care scapa.

Vineri:

Iasi-Scanteia. Trecerea de cale ferata. Semnalizata. Un microbuz Iasi-Scanteia este luat in plin de un tren. 13 morti. Vinovat: neatentia sau poate doar nepasarea si teribilismul. Anchetat: soferul microbuzului, care  scapa. In momentul in care scriu acest post el este la spital…

Vineri, ora 17.00…saptamana 9-14 august…Iasi…..18 morti…Si maine e Sfanta Maria Mare….

Dumnezeu sa-i ierte pe morti si pe cei vii, deopotriva….

Iasi-Scanteia

Iasi_Letcani

Lucreaza la ziar inca de cand s-a infiintat aceasta redactie, nu cea cunoscuta in prezent drept  Ziarul, ci cea care s-a numit ani buni Monitorul. I-au trecut prin mana toti sefii, toti reporterii, tot personalul care s-a perindat pe holurile ziarului inca din 1991.

Tanti Aritina pleaca luni in concediu. Are 41 de ani de munca si este prima data cand isi ia 2 saptamani de concediu. “Nu mi-am luat pana acum pentur ca aveam nevoie de bani. Si cand lucram in confectii stateam mai mereu pe la serviciu. Eu am fost sufletul acelui colectiv asa cum sunt sufletul celui de la ziar. Iar sufletul sta langa om”, mi-a spus ea.

Anul acesta trebuie sa isi ia 75 de zile de concediu. Nu ii mai merge, legea e lege si trebuie respectata.

Tanti Aritina mai are doi ani si opt luni pana la pensie. Nu ii surade ideea.

Se poarta si la Iasi. Libraria Avant-Garde. 7 artisti

Mi-a placut raspunsul domnului Apostol, director Salubris:

“Ciini sint peste tot, pentru ca noi sintem obligati prin lege de Consiliul Local sa ii luam, sa ii sterilizam si sa ii aducem inapoi in strada. Nu este vina noastra. Noi am luat in jur de 400 de ciini anul acesta din zona Gradinari-Metalurgiei. Acolo unde a avut loc incidentul sint foarte multe institutii si probabil ca multi ciini se adapostesc pe spatiul privat al firmelor, in curte, acolo unde noi nu aveam acces. Vom trimite chiar astazi o echipa sa ii stringa din nou, daca sint agresivi, dar noi am fost acolo si saptamina trecuta si in fiecare luna”.

Sa o luam incet, sa nu cumva sa ametim de la atata caldura:

1. Primaria nu da legi, domnule Apostol!

Romanului ii sade bine inconjurat de caini, asta e clar. O zice si Statul. Dar eu zic, in mintea mea cea ratacita, ca romanului i-ar sta mai bine fara…Asa ca, daca Primaria ar tine la contribuabil ar scoate bani de la ciorap, poate ar mai taia putin din fondurile pentru fotbal, si ar ridica padocuri…In fine, e criza… lumea are alte probleme pe cap…

A doua chestiune interesanta:  Salubris a adunat in 7 luni circa 400 de caini. In medie, hingherii au prins, doar intr-o zona, cam 2 caini pe zi…Hmmm…Adevarul este ca poti sta patru ore dupa un caine…plus patru pentru al doilea…da…ies opt ore de munca. Problema: de cati hingheri este nevoie pentru a prinde un caine??

A treia dilema: “Vom trimite chiar astazi o echipa sa ii stringa din nou, daca sint agresivi, dar noi am fost acolo si saptamina trecuta si in fiecare luna”. Bunnn…Deci, domnii de la Salubris strang patrupedele doar daca sunt agresive…doar atat…Hmmm…si offf…Se pare ca au fost dezamagiti de animalele care nu si-au manifestat furia si fata de angajatii care le-au verificat starea saptamana trecuta….Aiaiaiaiaa

Concluzie:  Nu alergati! Cainii nu sunt suparati pe dumneavoastra ci pe Primarie. Si cum nu pot musca din ea…

P.S. Oare cine a vandut capacul canalului? Hmm. Eu zic ca e o conspiratie. Cainii au realizat ca e o capcana buna…De ce sa ii musti cand poti sa le distrugi tot trupul?!

Am vorbit zilele trecute, pe sfantul messinger, cu o prietena pe care o stiu de 13 ani. S-a mutat in ianuarie in Suedia.

Ea mi-a povestit ca…cica la suedezi alcoolismul este o boala grava. Si, pentru ca Statul nu isi doreste oamenii suparati si bolnavi si, mai mult, disperati pentru ca nu au bani sa isi cumpere medicamentul cu multe grade, a hotarat sa isi sprijine bolnavii de bacchusita cu o suma de bani….. intre 50 si 100 de coroane pe zi (cam 5-9 euro). Cu alte cuvinte, Statul da oamenilor bani sa bea….

Oare cum ar prinde aceasta directiva la romani….:))

Munteanu isi incepe articolul:

“În cartea de căpătâi a ocupaţiilor din România – Nomenclatorul de Meserii, între două profesii nobile, „zdrobitor şi uleiator textile“ (826115) şi „zidar coşuri fabrică“ (712202), s-a strecurat un job pe care vi-l citesc rar, să nu mă încurc: ziar-ist (245123). Ce e un ziarist? Nu ştiu. (Şi nici nu vreau s-o deranjez pe Mihaela Rădulescu la Monte Carlo)”….cam asa

Ce este un ziarist? Daca este sa tinem cont de felul in care pana si presendintele tarii ne descrie…atunci suntem o tagma (ceata suna mai bine) de oameni total lipsiti de capatai, fara scoala, fara scrupule, fara directie, vanduti Diavolului……care, pe deasupra,  suntem chiar mai ai dracului decat cei din SRI. Traim intr o tara libera, asa ca oricine isi poate exprima opiniile…atata timp cat sunt argumentate si asumate (nu precum comentatorii de pe site uri sau bloguri)

“Scriu textul ăsta pentru toate ţigăncile împuţite şi toţi găozarii care se aruncă în fiecare dimineaţă în apele murdare ale realităţii româneşti, pentru cei care şi-o iau pe cocoaşă la manifestaţiile de stradă, pentru cei care sprijină poarta partidelor până târziu în noapte ca să obţină o declaraţie ineptă de la vreun politician firoscos, pentru cei care, cu un covrig în mână, păzesc cârciumile de lux, aşteptând să iasă câte un Important cu scobitoarea între dinţi să le zică ce şi cum despre lume şi viaţă, scriu pentru cei care se împrumută de la o leafă la leafă”…..

“Ziarist e ăla pe care îl dau jos pompierii din barcă la inundaţii, care bântuie oraşul pe caniculă, care transmite în redacţie cu stresul să prindă prima ediţie şi şefii îi schimbă titlul şi-i ciopârţesc materialul cum cred ei mai bine. Ziarist e ăla căruia, la şedinţa de sumar, eu – de pildă – care le ştiu pe toate, îi dau indicaţii preţioase, îi povestesc cum e afară, deşi n-am mai ieşit din birou de pe vremea când găina năştea pui vii”….

Ziarist e ăla care-a prins un subiect, nu ăla care i-l citeşte la televizor între două calupuri de publicitate sau ăla care uită să-l semneze când îi dă drumul pe print. Ziarist e ăla care s-a dus la o şcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaţă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Şi mi-a răspuns: „Până-n doişpe. A murit tata“. Şi l-am iertat pe piţifelnic, deşi corect era „douăsprezece“. Ziarist e ăla care n-a citit despre cele trei idei pure ale raţiunii la Kant (har Domnului că nu s-a spurcat la filozofie, asta l-ar reabilita în ochii preşedintelui). Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească. Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalţul la cadă şi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi. Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele. Ziarist e ăla care te plimbă prin wonderland când copiii lui au muci şi febră. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş.

E cinic când îţi bagă reportofonul pe gât şi te-ntreabă ce simţi „în aceste clipe grele“, fiindu-i până şi lui evident că simţi fierul rece al tărgii de pe ambulanţă? Poate că-i cinic. Vă spun însă un secret: de multe ori nu-l interesează ce simte ăla, dar milioane de oameni vor să afle răspunsul. Greşeşte de multe ori, o chiflează; de multe ori striveşte destine cu vârful pixului. Dar puteţi să mă credeţi pe cuvânt: plăteşte pentru greşelile lui mai crunt decât vă închipuiţi.

Ziarist e ăla care-ţi mestecă actualitatea ca să-ţi fie ţie mai uşor s-o înghiţi, care aleargă de chiaun după exclusivităţi, care dezleagă enigmele vieţii tuturor, dar stă prostit, fără să priceapă nimic, în pragul propriei existenţe, aflând despre viaţa lui în cel mai bun caz pe surse.

Cine-i mai ţine minte pe cei doi ziarişti de la Antene, reporteriţa şi cameramanul, care au sărit în aer odată cu subiectul lor? Mai ştiţi că avea fiecare un nume, ca NH4NO3 (azotatul de amoniu) din cisterna care a explodat? Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Dacă-şi alegeau meseria 111014 din Nomenclator, acum erau în viaţă. (În dimineaţa aia care fumega gros, cei din regie au rămas o vreme cu mâinele pe butoanele cu care le ridicaseră calea, ca în fiecare zi.)

Scriu textul ăsta pentru toţi cei pe care-i citesc, şi-i ascult, şi-i văd altfel decât îi citiţi, îi ascultaţi şi-i vedeţi voi, cu care am mâncat pe un colţ de masă, lângă care am trăit mai mult decât lângă familia mea, pentru fraierii care fac o meserie la care toată lumea zice că se pricepe. Scriu pentru smintiţii care sunt obligaţi să privească viaţa cu ochii larg deschişi, atunci când voi închideţi ochii. Scriu pentru toţi cei care simt gustul de cenuşă al deşertăciunii şi ştiu că de meseria asta trebuie să te laşi la timp. Şi, ai dracului derbedei, nu se lasă”….

Cam asa ne descrie doamna Munteanu pe noi,  ziaristii…Este un portret aproape identic cu cel pe care realitatea ni l-a oferit in clipa in care am ales sa nu ne facem profesori, ingineri, avocati ……..sau orice altceva am invatat in facultate ….da…100% dintre redactorii de aici…au facut o facultate…Unii chiar doua, altii master, doctorate….Ma rog… In final…..Suntem niste pierde-vara, dispusi sa ne vindem sufletul pentru o cana cu apa, daca e sa dam crezare celor care, in fapt, nici nu conteaza…

Multumesc d-nei Munteanu. Nu cred ca as fi putut face o descrie mai reusita a meseriei inutile pe care o am….:D

In fine, am sunat PR-ista de la ei si am primit un raspuns de-a dreptul idiot…”Ca publicatia locala partenera…nu dau nume…ar fi trebuit sa se ocupe de acest anunt”…Nu stiu ce contract a semnat ea cu publicatia respectiva…dar un parteneriat media nu implica si aceasta responsabilitate…asa ca nu e o scuza faptul ca respectivul ziar nu si-a facut “datoria”. La urma urmei ea semnase comunicatul de prezentare al turneului.

In fine, in Romania termenul de PR este prost inteles si prost aplicat. Putini sunt cei care stiu ce obligatii si responsabilitati implica aceasta meserie.

Imi cer scuze……..am semnat astazi un articol prin care anunt concertul. Ar fi trebuit sa sun ieri pentru confirmarea lui.