Poveste cu o gaina grasa si gustoasa
La restaurant, domnul Athanasie Diesel a dorit o gaina la cuptor. Una grasa, galbena si grea, o gaina de Tatarasi, careia sa-i ramina intr-adevar gauri in piele, dupa jumulire. O gaina din alea, care lasa strat gros de grasime pe oala, o gaina adevarata, hranita cu boabe si viermisori, nu cu E-uri sau alte litere, nefiind la facultate, la Filologie.
Practic, domnul Diesel a dorit o gaina adevarata, asa cum erau cele care scurmau prin curtea unde isi petrecuse dinsul copilaria, apoi perioada de pubertate si adolescenta, prin curtea de unde a auzit pentru prima data o doina cintata din fluier de batrinul baci Helmuth, unde a sarutat pentru prima data o codana, unde i s-a spus pentru prima data “Prostalanule, se desface in fata!”, in curtea unde si-a julit pentru prima data nasul, unde s-a imbatat cleampa intiia data, unde i s-a facut rau si a spurcat motanul care dormea, curtea din jurul casei parintesti, in care a gingurit pentru prima data, in care a invatat sa mearga de-a busilea, apoi in picioare, apoi a spus pentru prima data cuvintele “Mama!” si “Pace!”, unde a facut pentru prima data caca pe el, unde a fost pleznit pentru prima data de tatal sau, un om minunat, veteran de razboi, care a luptat inclusiv pentru eliberarea ultimei brazde de pamint romanesc de sub dominatia imperialista. Ei, cam un asa un fel de gaina dorea domnul Athanasie Diesel…
Ospatarul i-a raspuns, plictist: – N-avem!
