Cip Ieşan

* E vineri, incepe sfirsitul. Nu al lumii, cum au asteptat fraierii, simbata trecuta, ci al saptaminii, cum se stie din batrini. Si luna mai se sfirseste, marti; odata cu ea si primavara: oricit de mult ne plac noua florile si mirosul de salcim, incepe vara, care si ea ne place. Pe linga multe grade (care sint muma pentru iubitorii de caldura si ciuma pentru cardiaci), fenomene meteo imprevizibile si emisiuni estivale stupide, vara contine vacante sau concedii (pentru cei care nu s-au pus rau cu sefii si au primit zilele libere prin noiembrie ori februarie) menite a-i face pe oamenii muncii sa-si reincarce bateriile – sau, macar, sa si le formateze…

* Pentru amatorii de turism exotic, Romania e chiar tara in care ai de unde si ce sa alegi: muntele, marea, dealul, valea, sesul, poti alege statiuni scumpe sau foarte scumpe, poti alege sa-ti pui cortul cum vrei, sa te manince lupul, ursul sau mistretul, eventual puricii sau plosnitele, poti alege camere de hotel cu mucegai sau cu gindaci, poti alege sa te intoxici cu mincarea de la prinz sau cu aia de la cina, sa te imbeti de bucurie sau de necaz, cu bere, cu vin sau tarie etc.

* Desi nu vin la comanda, ca friptura si salata, fenomenele meteo ale verii de pe la noi sint extreme, multe si variate; s-a intimplat ca omul sa plece in concediu, auzind ca “vremea va tine cu turistii si cu practicantii sporturilor de sezon”, si sa se pomeneasca la fata locului ca singurul sport practicabil e patinajul pe gheata cazuta din cer. Cu ceva vreme in urma am urmarit la televizor o prognoza meteo pe un interval mai mare, fiind anuntati ca vremea va fi frumoasa pe arii extinse: tot pe arii extinse a fost vijelie, ploaia a devenit potop, a batut grindina, iar satenii s-au bucurat nespus de primele inundatii ale anului – care, desigur, i-au lasat fara agoniseala de-o viata, vorba prezentatorilor de televiziune.

* In alta ordine de idei (desi nu e prea alta, tot de turism tine), am urmarit la PRO TV un clip promo din ciclul “Redescopera Romania!” – din ala, cu frunza verde-a brandului si cu Gradina Carpatilor. Era cu tineri de toate sexele care se dadeau cu namol, apoi faceau baie in bazine (parca pe la Baile Felix, daca am recunoscut bine peisajul – peisajul, nu personajul Felix!). Am priceput mesajele: in contextul sistemului sanitar de la noi, e mai bine sa previi decit sa vindeci, deci tratamentul cu namol trebuie inceput de la virste fragede – si, in contextul general de la noi, oamenii sint inglodati in datorii inca de tineri!

* Cu niste zile in urma am prins la Realitatea titlul “Citiva chilieni s-au dezbracat in pielea goala, ca sa perturbe un discurs al presedintelui”; pe ecran se vedeau niste cetateni imbracati doar in pete de blur, semn ca respectivii chilieni chiar au facut ceea ce si-au propus. Pesemne ca si la televiziunile de stiri din Chile se vor difuza in curind, dupa ce incep sindicatele noastre sa se miste, imagini de la noi, cu titlul “Citiva romani cu burta goala au perturbat un discurs al presedintelui”.

* Pe la inceputul saptaminii se tot discuta pe toate posturile despre anuntatul Sfirsit al Lumii, iar unii se inflacarasera, de parca ar fi fost chiar ultima emisiune din viata si cariera lor. Bine, ca nimeni nu luase in serios profetia lui Harold Camping (ce nume turistic!), dar ne miram ca s-a frecat atita menta pe un spatiu de emisie care costa. Noi le-am fi spus din prima ca la Sfirsitul Lumii, eveniment de importanta mondiala, Romania oricum nici n-ar putea participa, nefiind invitata! N-ar da bine sa vina Sfirsitul Lumii si, dupa o ora, sa lipseasca bucati din el, iar pe ce a ramas sa scrie porcarii. Dar pe noi nu ne intereseaza Sfirsitul Lumii, ca nu e o ocazie de a iesi la terasa, ci sfirsitul lunii. Al saptaminii, in cazul de fata, asadar week-end placut sa avem cu totii!

* A fost cutremur in Spania, a fost cutremur in Turcia, au fost citeva cutremure si prin Romania, in ultimele zile, unul chiar s-a simtit nitel. Si vineri dupa-amiaza a fost cutremur de 3 grade, prin Transilvania. In plus, a mai venit si talimba ala de american, sa-si lipeasca afisele cu Sfirsitul Lumii si in orasele noastre. Unii batrini mai surzi s-au bucurat, au inteles ca e sfirsitul lunii, cind se aduce pensia. Pe cei multi i-a durut taman nici acolo, fiindca in week-end a fost vreme de terasa. Dar problema cutremurelor ramine actuala, mai ales la noi, unde s-a construit dupa ureche si s-au darimat intr-o veselie pereti de rezistenta, sa aiba doamna sala de baie mai mare, cu jacuzzi. Iar fisurile mari, periculoase, nu sperie pe nimeni, ca au avut grija mesterii sa le infunde cu glet sau sa le astupe cu gips-carton solid.* In fiecare domeniu exista specialisti si pafaristi, chiar habarnisti. Si cu seismele e la fel: Marmureanu mai stie ce vorbeste, spre deosebire de Vergil Hancu, poate-l mai tineti minte, cutremuristul de la OTV, de aceeasi teapa cu Harold Camping, cel cu sfirsitul lumii de simbata trecuta. Oricum, daca ne luam dupa ce se spune la televizor si se scrie prin presa, nu intelem nimic, ca dupa o dezbatere politica. Singura metoda sa scapam de seism e sa mergem din cind in cind pe la biserica si sa aprindem cite o luminare.

* Am citit pe net o chestie senzationala, in stare sa schimbe fata lumii: politicienii de la noi sint, dupa zodiacul chinezesc, diverse animale! Basescu e Iepure, Boc e Cal, Geoana e Ciine, Vanghelie este Maimuta, Antonescu e Mistret, Nastase e Tigru, Iliescu este Cal, EBA e Bivolita etc. Asta merge, poate, la oamenii politici din China sau din tari mai exotice, unde exista maimute si tigri; pentru cei de la noi ar trebui un zodiac neaos, cu animalele noastre, sa se poata spune despre ei ca sint Viezure, Dihor, Magar, Bou, Pupaza, Cotofana sau Gisca. Pacat ca nu-i si in Romania animalul ala ciudat, lenesul.

* Tot de pe intinsele meleaguri ale Internetului am aflat si ca elvetienii au WC-uri publice facute dintr-o sticla speciala, care, privita din exterior, pare oglinda, iar din interior pare geam transparent, ca tot geamul, astfel incit cel care se usureaza poate admira tot ce se petrece. Mmm, e ceva ciudat la faza asta: daca v-ati afla intr-o asemenea cabina, n-ati avea senzatia ca toti cei de afara va vad, asa cum ii vedeti, nu v-ar fi jena? Ei, bine, si noua! Speram din suflet sa nu le vina vreo idee asemanatoare autoritatilor de pe la noi, sa monteze asemenea cabine prin orase, ca vom avea o mare problema: n-ai cum sa-i dezveti pe mesterii romani care le vor instala si care stiu ca oglinda din baie se puna cu fata inauntru!

* Ne pasioneaza stirile despre studii ale unor cercetatori americani pe care nu-i cunosc nici mamele lor, preluate in presa tabloida din toata lumea. Am citit recent asa ceva, cum ca aia care beau zilnic jumatate de pahar de vin traiesc cu cinci ani mai mult decit abstinentii. Deja am inceput sa ne imaginam cum consumatorii de pe la noi vor face calcule pe masa din crisma, cu pixul baiatului de la bar, pe o bucata de servetel: “jum. pah. zi egal plus cinci ani, 1 pah. egal plus zece ani, 2 pah. egal plus 20 ani etc.” si tot asa, dupa care se vor apuca de baut pentru cele citeva secole suplimentare pe care le vor trai!

* Vinerea trecuta, oamenii muncii, bucurosi de week-end si de razele soarelui de mai, au cumparat din supermarketuri si benzinarii, au iesit la iarba (logic, verde!), au facut gratare, s-au veselit, s-au luat cu una, cu alta, si au uitat complet ca, pe linga vineri, era si data de 13 ale lunii; ori, se stie ca atunci cind 13 pica vineri, nu prea e a buna: fapturile Intunericului bintuie prin lume, chitite sa faca rau. Iata ce s-a intimplat vineri, 13 mai:Mica povestire horror de Vineri, 13

* … Primul, Gica, a murit in 1632, la Pirloaga, de ciuma; al doilea, Mitica, a murit in 1917, la Marasti, iar al treilea, Fanica, a murit prin 745, cind au trecut peste el cu caii popoarele migratoare (nu se stie exact care anume). Desi au murit din cauze diferite si la epoci diferite, scheletele lor si-au jurat prietenie pe moarte (pe viata nemaifiind cazul). Fiecare asemenea ocazie, Halloween, Vineri 13 sau Sfintul Andrei, e indelung asteptata de cele trei schelete puse pe sotii si pe nebunii. Cind se intilnesc, rid impreuna, de le clantanesc maxilarele. Isi fac si poante, din cind in cind, nu tocmai bune: de exemplu, Gica ia radiusul si cubitusul de la stinga lui Mitica si cinta cu ele ca la tambal pe coastele lui Fanica. Glume d’astea, adica, poante de cimitir, cum li se mai spune. Vineri noaptea, cei trei ciolanosi au pornit sa umble prin lume si sa bintuie, dupa datina. Bineinteles, si-ar fi dorit altceva, ar fi preferat sa stea intr-un cavou gol si sa joace barbut cu zaruri din os, ascultind cucuveaua lor favorita cum le cinta la canalele auditive din cranii cintece de of si clavicula albastra (printre care, logic, slagarul lor preferat “Deschide, gropare, mormintul!”…

* Cum bintuiau ei asa, in dorul lelii, au zarit o luminita la margine de sat. S-au indreptat intr-acolo, sa faca rautati. Lumina era de la geamul fetei de maritat Geta Rafie, care se intorsese de la discoteca ispravita cu bataie, organizata in fiecare vineri seara la Caminul Cultural, si tocmai se schimba. Tocmai isi scotea sutienul si isi cauta camasa de noapte… Gica, Mitica si Fanica si-au lipit testele de geam: daca ar fi avut ochi, i-ar fi holbat! Au ramas asa, nemiscati, privind prin perdeaua stravezie, pina cind tatal tinerei Geta s-a intors de la latrina din fundul curtii, unde petrecuse o ora incheiata, dupa o zi in care consumase abuziv lapte, mere, bere, iaurt, ciorba de burta cu multi ardei iuti. Tatal Rafie nu era singur: linga el sarea si se gudura catelul Patrocle, primul care le-a zarit pe cele trei schelete cum priveau pe geam. Scheletele, Gica, Mitica si Fanica, nu l-au vazut pe Patrocle. Chiar daca l-ar fi vazut, nu si-ar fi putut imagina ce ii trecea ciinelui prin mintea sa de ciine, in acele clipe. Din pacate pentru cei trei simpatici eroi ai nostri, ciinelui Patrocle, prin mintea lui de ciine, in acele clipe i-a trecut doar o idee: “Uau! Ce de oase! Am de mincat o luna din ele!”.

* In aceeasi zi plina de semnificatii negative am primit si un anunt publicitar: “Cu ocazia Sarbatorilor de Vineri 13, strigoii, moroii, scheletele, stafiile, vampirii, vircolacii, fantomele si celelalte fapturi ale Tenebrelor sint invitate in unitatea noastra de deservire, pentru a petrece intr-un cadru agreabil, pitoresc, clipe de neuitat, pe care sa le tina minte toata vesnicia! Clientii nostri pot servi vin de parastas de regiune superior, formol de imbalsamat, precum si traditionala coliva. Pentru domnii vampiri avem singe de toate grupele, din pivnita noastra, corespunzatoare tuturor preferintelor, gusturilor si exigentelor! Un fond muzical antrenant, asigurat de solista Venera Giulgiu, care va interpreta slagarul sau “Veniti, caci cucuveaua cinta si liliacul a zburat!” precum si cintece la fluieras de os. Tinuta obligatorie: pantofi cu talpa din carton!”.

* Ca in fiecare an, mii de yoghini din MISA au iesit la iarba verde, prin zona Bailor Herculane, sa faca spirale, sa intre in comuniune spirituala cu Sufletul Neamului Romanesc, sa mediteze, sa participe la conferinte, sedinte de dari de seama si alegeri etc. Am primit informatia ca si pe un delut din apropiere s-ar fi strins sute de yoghini; cine ne-a dat pontul n-a spus mai multe. Am luat, pe loc, reportofonul, apoi autobuzul, si am ajuns acolo, unde am stat de vorba cu primul intilnit:

- Buna ziua! Voi sinteti yoghinii?

- Nu, uai, nu-i ghini! Ce sa hie ghini?

- Am venit sa iau, de la dumneavoastra, citeva informatii…

- Ce sa ne mai luati, uai, de unde, ca deja ne-a luat astia tot!

- De ce ziceti asa?

- Pai, ieri a venit de la o neguvernamentala, sa ne ieie pulsul si temperatura…

- Si?

- Si si-au luat-o ei, in freza! Vrei si matale la fel, pare-mi-se!

- Sinteti membrii unei secte?

- Puteti sa-i ziceti si asa: Secta Bugetarienilor de Luna a Cincea! Luna mai…

- Cum a pornit, de fapt, totul?

- Pai, de la criza, Guvern si FMI, aia rupti in talpi, bugetarii si pensionarii a inceput sa urce. Cite unul, cite doi sau mai multi, singuri sau cu familiile…

- Sa urce unde, mai exact?

- Sa urce aci, pe deal. Cum facea stramosii, cind venea turcii, tatarii sau rusii, la furat. Intii, dezorganizat; pe cit urca, se intilnea cu altii si se forma grupuri tot mai mari. A fost prima forma de organizare. Sus, echipele s-a intilnit, s-a reorganizat in cete, hoarde, triburi si ginti. Le-am trimis, care dupa apa, care dupa vreascuri si ierburi, radacini…

- De ce sinteti sef?

- Am fost primul pe delut, aci m-a gasit. Ca la Revolutie: primii intrati in sedii, la judetenele de partid, s-a facut sefi. De aia m-a ales. Eu i-am organizat.

- Ce faceati pe delut, singur?

- Le-am zis ca am fost primul fiindca am prevazut. Ei cred ca am darul profetiei…

- Si nu-i asa?

- Iesisem la cules iarba pentru iepuri…

- Cind veneau turcii sau tatarii, romanii pirjoleau holdele si otraveau fintinile; ati facut la fel?

- Pe vremea aia, tara avea agricultura; acum, de unde holde? Iar apa din fintini e otravita de mult, ca toti arunca gunoaiele acolo.

- In secta matale sinteti un fel de sef spiritual, nu?

- Sef si spiritual! Inainte le-am fost multora sef de sectie, in fabrica. Mai bine zis, sint maistru spiritual…

- Dupa ce percepte va ghidati? Sinteti vegetarieni, nu?

- Mai mult mititerieni, cirnaciorieni si berieni-dozatorieni…

- Adica?

- Adica ne tot bucuram cind primeam de la partide, la serbari electorale: acolo ne infrateam, ca si ei, care dadeau, tot carnivori, tot sectanti. Fripturistieni. Acum nu ne bucuram, ca nu-i an electoral…

- De ce v-ati retras in virful dealului?

- Am zis ca daca ne rupem de lume, n-au ce sa ne faca. Sa vad eu cum vin dupa noi, sa ne scumpeasca intretinerea, gazele, benzina, astea! Mai bine asteptam: stiti cum se spune: sa nu primesti vesti, e o veste buna.

- Cit vreti sa stati aici?

- Cit trebuie. Am zis ca pina vedem fum deasupra orasului, ca semn de relansare economica, adica economia ca incepe sa duduie. Sau ca a luat foc orasul, ceea ce iar ar fi un semn pozitiv, sa-i spun asa… Acum vreo citeva zile am vazut fum, dar era de la Festivalul Berii…

- Ce maninca si ce beau membrii sectei dumneavoastra?

- Am fost inainte cu totii pe la magazinele de cartier, care unde avea cont, de-am luat pe caiet. Avem, pina-n toamna, cind coborim sa vedem: ori s-a iesit de tot din criza si avem de unde plati, ori au dat faliment toti si nu se mai pune!

* E lucru stiut: cind sint vremuri de restriste, oamenii se inmultesc mai abitir ca in rest, tine de supravietuirea speciei. Dupa razboaie se nasc mai multi baieti iar la vreme de criza se nasc mai multi bugetari si pensionari. Nu se poate nastere fara un sentiment infiripat in prealabil; acum, cind am iesit, teoretic din recesiune, dar nu si din criza, micul zeu Cupidon ofera romanilor ce micul premier Boc n-a reusit: erotism la taraba! Miine se deschide, la Sala Polivalenta, “Eros Show – 2011″, dar inca de ieri a inceput, la adapost de publicitate excesiva, un festival erotic de si mai mare importanta, avind mult specific local: “E ros”, organizat de primarul din Pirloaga – cu care si stam, acum, de vorba:- Domnule primar, de ce tocmai un festival erotic?

- Daca aveam recolta, organizam festival al recoltei. Hambarele si magaziile sint goale, am iesit din iarna cu dosul gol, deci altceva n-avem ce arata…

- Asa v-a venit ideea asta, cu Eros Show?

- Cind am vazut ca dulapul cu acte din birou e ros de sobolani, mi-a venit ideea cu “Eros”. Ca sa priceapa lumea, i-am pus si un nume mai ca pe la noi, Terente…

- Care e programul festivalului erotic satesc?

- A inceput cu concursul de tricouri ude…

- Cele mai frumoase fete din comuna, imbracate doar in tricouri umezite?

- S-a inscris decit babe, a crezut ca e concurs de spalat rufarie, albituri. A venit si dom’ prefect, singur, fara doamna, sa-si clateasca ochii, si, in loc de fete in tricouri ude, era decit babe suflecate, spalind flausate de corp…

- Domnul prefect ce-a zis?

- S-a jenat, de-aia am trecut la concursul de trinta in noroi…

- Ca la americani, cu tinere in bikini, care se iau la trinta in noroi si isi smulg de pe ele sutienele, chilotii, nu?

- Una dintre concurente a fost nevasta lui Ilie, iar cealalta s-a nimerit amanta. Nu va inchipuiti cita dusmanie zacea in ele!

- Ce s-a intimplat?

- S-a intimplat ca, cind a inceput bataia, nevasta a bagat-o pe amanta cu fata in namolul de la purcei, care era pe jos, sa o sufoce, iar asta s-a smucit, a gasit un latunoi, si da-i la oase!

- Iar sotia ce-a facut?

- A gasit si ea ceva. O caramida. I-a spart-o de cap.

- Si ce-a patit?

- Nu prea nimic, ca era din chirpici. Asa s-a ajuns la certificate medico-legale!

- S-a terminat festivalul?

- Batrinii sint greu de pornit, dar de-i pornesti, sint greu de-oprit…

- Ce activitati se desfasoara acum?

- Pai, la ora asta e degustare de bauturi afrodiziace si atelier de infrumusetare.

- Unde? Ce fel de afrodiziace?

- Pai, la bufet, normal! Se degusta in special vin rosu, la care i se spune “Puterea Voinicului” sau altfel. Acolo e si atelierul de infrumusetare: stiti cum se spune, nu exista femeie urita, ci bautura putina! In plus, avem atelierul lui Costel, care pune dintr-alea, piercinguri…

- Se pricepe?

- Pai, e specialist, monteaza belciuge in rit la purcei de haaat! Tot el si juganeste!

* E foarte placut si reconfortant sa stii ca, de fapt, nu faci gratare si bei bere pur si simplu, ci faci gratare si bei bere la adapostul scutului anti-racheta. Ca, de fapt, nu tirii teava sau cornierul prin sectie, pur si simplu, ci tirii sub scutul anti-racheta. Daca n-ai bani de intretinere e rau; sa nu ai bani sub scutul anti-racheta este cu totul altceva, fiindca lipsa banilor e compensata de o calda senzatie de siguranta, care il transforma pe roman intr-un Superman cu puteri supranaturale, constient ca nici o racheta nu-i va tulbura linistea. Toate astea (si altele asemanatoare) sint valabile doar in cazul unui atac cu rachete: din pacate, in cazul unui atac cu bite, pietre, sabii ninja sau latunoaie smulse din gard, scutul e neputincios. Si, oricit de multa bunavointa ar avea, el nu poate face nimic impotriva crizei, a scumpirilor, a reducerilor de salarii si pensii etc. Pe partea economica, nici o brinza, asadar! La urma urmei, bine macar ca sintem sub scut si nu intinsi pe el…* Ca in fiecare an, dupa mindra zi de 1 Mai muncitoresc, incep sa iasa la iveala pe posturile de televiziune secvente despre petrecerile si petrecaniile care au avut loc in diverse colturi de lume si chiar de tara: am vazut, astfel, de enspe mii de ori, secvente de la Vama Veche, cu mirlanii beti care au agresat doi ziaristi, apoi secvente de la Viena, cu bataia intre grataristi, apoi secventele alea, de la mare, dintr-o statiune, unde vreo doua duzini de cetateni il bateau pe altul, cazut la pamint, apoi alte miliarde de imagini cu romani inghesuiti pe fiecare firicel de iarba, ca buburuzele, consumind bere la pet in jurul focului si asteptind sa se faca jarul pentru mici. In legatura cu aceste din urma secvente avem o nedumerire: de ce s-au difuzat ele? Pentru cine? Cei mai multi telespectatori se aflau, deja, la distrus natura in cadru organizat, si nu prea credem noi ca se uitau la televizor in momentele alea – chiar daca ar fi avut acolo vreun aparat, tot nu s-ar fi auzit nimic, la cit de tare zbierau manelele. Poate pentru cei inca nehotariti, ca un fel de chemare, “Haideti, veniti, e loc pentru toti!”, sfiriitul micilor actionind, in cazul asta, ca un cintec de sirena. “Hai, bre, e plina poienita de alti melteni care lasa resturi si distrug natura: un milion in plus sau in minus nici nu se mai simte! Veniti si cu rudele, cit mai multe: patria noastra e generoasa si accepta multe!”.

* Dupa ce ne-au aratat o zi intreaga cum se organizeaza o nunta regala (de parca romanii n-ar fi in stare sa traga una de trei zile si trei nopti, sa i se duca buhul, una gospodareasca si benefica pentru tinarul cuplu), televiziunile nu s-au lasat, in ciuda vestii cu Bin Laden. Un telespectator mai popindau, care a prins doar frinturi din evenimente, a ramas si acum cu convingerea ca, de fapt, totul este o alegorie moarte-nunta, ca in Balada Mioritei. Sau ca in vechiul refren “C-asa-i lumea, trecatoare, unii nasteee, altii moareee!”. Printre pozele trucate cu Osama raposat sau cele reale cu Aeroportul Deveselu (daca ar fi fost trucate, poate ca ar fi aratat mai bine) au mai razbatut, in ultimele zile, tot felul de comentarii despre incuscrirea Printului Charles. Am remarcat o lipsa de strategie: titlul “Printii Inimilor”! Asta, intr-un an neelectoral, in care nu da nimeni mici moca! Mai bine ar fi bagat ceva legat de mate sau de stomac: inimile, oricum, nu intereseaza pe nimeni, cind burta e goala!

* Apoi am tot auzit ca insusi Karl Lagerfeld a spus despre rochia de mireasa ca este eleganta si sic. Dar ce-ati fi vrut sa spuna? Ca hmm, ca modelul e luat de pe “miresici.ro” si ca l-a vazut prin vitrine? Ca parca-i din material de plapuma alba cu perdea de Pascani? Eventual, ca uniforma rosie a mirelui arata cam de fanfara? Bine, n-are rost sa mai batem apa in piua pe tema asta, ca s-a batut deja si a iesit unt din ea: important e ca vine un nou week-end, in care trebuie sa va simtiti bine! Nu conteaza ca poate vremea e vitrega, preturile sint mari, iar micii sint mici: esential e faptul ca toate astea se petrec sub scutul anti-racheta!

* – Carevasazica, ni l-au ucis pe Osama! Asa ar incepe, actualizat, romanul “Peripetiile Bravului Soldat Svejk in Razboiul Mondial”. Svejk nu stia despre care Ferdinand era vorba; si cei care au prezentat, ieri, primele stiri, s-au incurcat: am auzit de vreo doua ori ca a fost impuscat in cap Obama si ne-am cam speriat, a propos de pacea globala. Oricum, Osama si Obama sint personaje de departe, iar maieul romanului este mai aproape de trup decit paltonul: avem probleme mai actuale si mai de pe la noi…* Sarbatoarea de 1 Mai nu e socialista; de sute de ani romanii sarbatoresc, la acea data, Armindenul, simbolul vegetatiei. I se mai spune “ziua betivilor” (asa-i, daca ne gindim la tot ce se petrece prin poienile patriei) si e inceputul verii agricole. Tot de 1 Mai, se spala cu roua, pentru a fi sanatosi. Duminica, ei au profitat la singe, au facut cumul de functii, au mincat si au baut cit pentru un 1 Mai si un week-end, impreuna. Am stat de vorba cu ei, la iarba verde:

- Buna dimineata! Petreceti de 1 Mai?

- Nu petrecem, ci ne petrecem ziua de 1 Mai!

- De ce aici?

- Iese mai ieftin. De dimineata am venit pe iarba, ne-am spalat cu roua…

- Ati respectat datina?

- Ne-am spalat cu roua, fiind debransati, iar in piriu sint gunoaie.

- Fiind 1 Mai, stati pe paturi, la iarba verde?

- Pina adineauri am stat sub paturi; acum ne-am mai incalzit…

- Aveti mici?

- Salariile si pensiile…

- Distractiile in natura care ar fi?

- Functie de buget. Aer curat, incintam ochii…

- Si sufletul?

- Am si de incintat sufletul, dar ascunse, sa nu afle nevasta-mea.

- Ce anume?

- Anume beri, logic!

- Cu mincarea v-ati descurcat?

- Am gasit o solutie mai de criza, asa…

- Care?

- Intoarcerea la universul copilariei.

- Adica?

- Adica copiii se joaca, misuna, trec neobservati si se intorc cu ce-au adunat in sin, in buzunare…

- Fragi, mure, ciupercute, nu?

- Caserole cu mici, ceafa sau ciocanele!

* In alta ordine de idei, v-ati distrat sau nu de 1 Mai muncitoresc? Daca nu va dati seama singuri, completati testul urmator:

1) Ce reprezinta ziua de 1 Mai muncitoresc?

a) Ziua Muncii, decretata la Congresul Internationalei Socialiste.

b) Cel mai bun pretext pentru a bea bere cu baietii.

c) Ziua onomastica a cumnatului Ieremia si aniversarea varului Gica.

2) Cind iesiti la iarba verde, aveti un cosulet plin cu:

a) Produsele necesare pentru un picnic la iarba verde.

b) Ala nu-i cosulet, ci bidon!

c) Daruri pentru cumnatul Ieremia si varul Gica.

3) Ce nu trebuie sa lipseasca din cosuletul dumneavoastra de picnic?

a) Plasturi pentru zgirieturi, pastile, creion pentru integrame etc.

b) Tirbusonul.

c) Felicitarile pentru cumnatul Ieremia si varul Gica.

4) Cind ajungeti la iarba verde, unde intindeti paturica?

a) Pe iarba verde, logic. Daca ploua, o intindeti deasupra dumneavoastra.

b) Aia nu-i paturica, e fata de masa!

c) Linga paturile cumnatului Ieremia si varului Gica, logic!

5) La sfirsitul unei zile la iarba verde, ce ramine dupa dumneavoastra?

a) Iarba verde, putin strivita.

b) Potopul! Daca n-ar incepe ploaia, n-ati pleca!

c) Cumnatul Ieremia si varul Gica; n-ar fi politicos sa plece ei inainte!

* Frati romani, dupa cum bine stiti, Pastele este cea mai importanta sarbatoare a crestinatatii, iar saptamina de dinaintea Pastelui, Saptamina Mare, este cea mai importanta dintre cele 52 ale anului. Pare normal ca datinile populare romanesti s-au inghesuit in Saptamina Mare ca protestatarii la mitinguri, in fata spitalelor ce urmeaza sa fie desfiintate. Ne-am interesat, am cautat si am aflat ca taman asa e: exista datini multe, iar efectele lor sint si mai multe:

* La Calarasi, de pilda, credinciosii aduc la slujba de Inviere cocosi albi; cel mai norocos de-a lungul anului va fi, evident, gospodarul proprietar al cocosului care a cintat primul. Am auzit din surse sigure ca, in ultima perioada, au fost depistati mai multi cocosi dopati cu energizante, drogati cu etnobotanice sau platiti sa taca. In urma interventiei mascatilor, mafia caselor de pariuri a primit o grea lovitura.

* Ouale pentru Pasti se vopsesc doar in Joia Mare, asa se spune din stramosi. Aceiasi mosi-stramosi au mai spus si ca ouale fierte si vopsite in Joia Mare nu se strica tot anul. Realizatorii jurnalelor de stiri le poarta o vie recunostinta mosilor si stramosilor nostri; datorita lor, ei pot prezenta tot anul stiri despre diversi cetateni care ajuns la spital, intoxicati cu oua prezentind modificari grave ale proprietatilor organoleptice.

* Prin sudul tarii exista obiceiul ca, tot in Joia Mare, femeile mai in virsta sa spele picioarele copiilor din casa (asa cum Mintuitorul Isus Hristos a spalat picioarele ucenicilor sai); de multe ori, respectarea acestei datini ofera surprize, unele chiar placute. Se cunosc destule cazuri de bunicute care, dupa ce si-au spalat nepoteii in citeva ape, au descoperit, in sfirsit, pe piciorutele lor gingase, sosetele pe care le credeau de mult pierdute – ba, chiar, si tenisi sau ghetute!

* Prin partile Sibiului, de Pasti, se impodobeste un pom la fel ca pentru Craciun; singura diferenta ar fi ca, in loc de globuri, se folosesc cojile colorate ale oualor. Cel putin, asta e datina pe care o tin batrinii; am inteles ca tinerii folosesc, mai nou, seturi de coji de oua rosii chinezesti, din plastic, cu luminite si cinci melodii.

* In Tara Motilor se ia toaca de la biserica, in noaptea de Inviere, si se duce in cimitir, unde e pazita de flacaii satului. Daca acestia nu o pazesc bine, iar toaca le este furata, ei trebuie sa dea a doua zi o masa mare, cu mincare si (mai ales!) bautura. Daca o pazesc bine, cheltuiala cu masa cade in sarcina celor care n-au reusit s-o fure. Asa este in teorie; practica difera putin. Anul trecut, flacaii care duceau toaca in cimitir, sa o pazeasca, au fost opriti pe drum de seful de post; fiindca n-au putut prezenta acte de provenienta a marfii, au fost arestati pentru furt de lemne. Citiva flacai dintr-un alt sat au preferat sa lase toaca in cimitir si sa plece la culcare. Dupa miezul noptii, conform traditiei, alti flacai au organizat o misiune de commando pentru a fura toaca; ei nu stiau ca era supravegheata de patru camere video in infrarosu si conectata la un sistem de alarma ultramodern. N-au apucat sa faca trei metri cu prada in spate, ca, din doua jeep-uri sosite de urgenta la fata locului, au navalit mascatii din echipa de interventie, cu bite si sprayuri paralizante.

* Prin mai multe zone ale tarii exista obiceiul ca, in dimineata de Pasti, oamenii sa se spele pe fata cu apa de la fintina si cu un ou rosu, pentru a fi rumeni la fata tot anul. Datorita diverselor combinate chimice care au deversat substante toxice ajunse in pinza freatica, mai multi cetateni care s-au spalat cu apa de la fintina au fost rosii la fata tot anul si nici acum nu s-au vindecat. S-au vazut si cazuri de oameni care s-au spalat pe fata cu oua rosii, dar in restul anului au fost galbeni, de la ficat, dupa excesele culinare. O Saptamina Mare cit mai fericita!