Arhiva pentru categoria ‘1) Citeste si da mai departe!’

La mare si la munte avem distractii multe

Wednesday, 3 August 2011

Am fost nitel plecati in concediu, la mare – la una mult mai primitoare decit Marea Neagra, care nu-si intimpina turistii cu fesul pe cap, cu manusi, fular si tuica fiarta, pe motiv de temperaturi scazute in luna lui Cuptor. Acolo pocneam de caldura, crapam ca mitele jucindu-se la sfoara cu motocei, dar pocneam si de multumire ca n-am ales litoralul nostru, cu malul, cu valul, cu digul, cu frigul, cu una, cu aia, cu vintul si ploaia (ca ne mai uitam, din cind in cind, la televizor, pe posturile romanesti, si vedeam jalea de la Mamaia).

In fine, din cite ne amintim, cind ploua si e frig, pe litoral ai ce face: intri intr-un local si astepti sa iasa soarele. E plin de localuri, deci omul are unde astepta si tot astepta si iar astepta; pina la urma, ori iese soarele, ori se termina banii. Oare, la munte, care sa fie situatia? Ne gindim in special la turistii ajunsi la singura cabana de pe un pisc anume, care se plictisesc acolo si nici nu au alta optiune, singurele incaperi care ar putea face concurenta cabanei, pe o raza de multi kilometri, fiind eventualele birloguri de urs flamind, care de-abia ii asteapta cu masa pusa – la masa lui, de o persoana, ne referim…

Am pornit, asadar, pe carari de munte (pe mai multe, nu doar pe trei), unde nici macar vulturii n-au curajul sa se avinte (de teama sa nu-i prinda turistii hamesiti, sa-i jumuleasca si sa-i friga); ne-am oprit la jumatatea urcusului, fiindca tocmai a batut grindina – o grindina cu boabe mari, cit ouale de pasarea Paradisului, dupa cum spun batrinii locului. Cind am iesit din birlogul in care ne-am adapostit (ursii locatarii erau plecati la masa, prin tomberoanele din oras), am vazut ca, in jur, totul era alb si rece. Pe linga alb si rece, era si un localnic, acel om de la munte, despre care se spun multe; si el parea sa fi suferit de pe urma dezlantuirii naturii:

*         *         *

– Buna ziua! Cine sinteti si ce faceti aici?

– Sa traiesti, taica! Sint un om de pe-aci…

– Bastinas, nu?

– Numai simbata sintem bastinasi, ca vineri postim, mincam fasole, varza…

– Acum ce faceti?

– Acum privesc recolta…

– E greu sa faci agricultura montana, sa plantezi pe terenuri in panta?

– Noroc cu defrisarile, care le-a facut niste domni de la Bucuresti. Au fost paduri de foioase si conifere si ne-am pomenit cu arabil cos de alfa…

– Cum adica?

– La ses e teren arabil; asa, pe povirnis cu unghi alfa, e arabil cos alfa. Productia variaza cu unghiul, de la cos de alfa egal unu, ca in Baragan, la cos de alfa egal zero, cind e alfa de nouazeci de grade, ca prin partile noastre…

– Acum priviti recolta distrusa de grindina si va vine sa plingeti?

– Imi vine sa ma rid, ca nu-i recolta mea, n-am fost prost sa pun! Eu sint bucuros de grindina, ca am o initiativa particulara acum, in vreme de criza.

– Pensiune montana, nu? Dati-mi, va rog, citeva detalii.

– Deci, am facut pirtie de ski, ca dupa ce-au taiat padurea, crestea decit ciuparnita si sfredeleac. E panta mea, care am amenajat pirtie de ski pe ea…

– Cind e zapada, da, dar in restul anului?

– Cind e zapada, facem ski. Daca ploua, facem ski nautic sau pe noroi. Probe de coborire, alunecare, ca a fost si alunecare de pamint, tot de la defrisari. Cind s-a anuntat grindina la televizor, am anuntat si eu din timp si a venit lumea sa se dea pe derdelus. E singura pirtie cu zapada naturala in vreme de canicula, turistii urca cu telescaunul moale…

– Cum adica, telescaunul moale?

– Pai, cum e scaun moale, e si telescaun moale! Cu burete, tapitat… Deci turistii ajung in virf, unde e nevasta-mea care percepe taxa de pirtie, apoi isi dau drumul la vale si ajung jos sau depinde, cum le-o fi norocul…

– De ce depinde?

– Depinde de unde ajung. Unii se opresc din drum, ca scrie pe o tabla „Atentie! Rachiu, tuica fiarta, gustari asortate, mititei!”, altii se opresc in ripa, ca unii ne tot fura anunturile cu “Atentie, prapastie mortala!”, sa-si repare cu ele acoperisul!

Turismul de dar se cauta la dinti

Wednesday, 3 August 2011

* N-am prea inteles noi cum e treaba cu explorarea Gradinii Carpatilor, ca nu se prea inghesuie nimeni. Avem frumuseti ale tarii (altele decit cele topless, de pe plaje), dar, pina ajunge la ele, pe turistul strain il ia benga prin gropile care, puse una linga alta, constituie infrastructura. Am aflat ca singurele obiective turistice pe care le mai vizitau strainii erau unele cabinete de stomatologie de prin vestul tarii: occidentalii veneau, isi tratau dintii mai ieftin decit in tarile de bastina, si toti erau multumiti. Am mai aflat si ca, in ultima vreme, nici asta nu mai merge, fiindca respectivii straini prefera sa viziteze cabinetele de prin Ungaria. Nici macar turism stomatologic nu mai sintem in stare sa avem? Nici un soare cu dinti cariati, pe brandul de tara? Nu exista nimeni care sa reinvie vechea traditie? Am descoperit, totusi, un entuziast, care inca mai crede ca reprezentam un obiectiv pentru occidentalii stirbi: patronul agentiei “Stomatur”…

– Ma cheama Dante Olaru, da’ prietenii m-au poreclit Dinte Molaru; daca m-ar fi chemat Surubel, as fi devenit lacatus, ca angajatul de la firma noastra.

– Care repara instrumentarul, turbinele, surubareste, nu?

– Da, suruburi, bate cuie, nituri, taie cu faiul… Implantologie!

– Cu agentia “Stomatur” faceti turism sau stomatologie?

– E criza: daca omul n-are dinti si nici bani, ii punem dinti de cit are.

– Aveti clienti?

– Am avut, recunosc…

– Straini?

– Straini! Daca ar fi fost cunoscuti, n-as fi indraznit! Venise un client, sa-i repar un robinet, si avea o falca umflata, de la masea: parea suspect si am zis ca-i vreun infractor, deci i-am tras eu primul, sa n-apuce el sa dea!  Si s-a dus maseaua cit colo, omul mi-a zis “Saru’mina, mestere, esti tare, mi-ai luat-o cu mina!”… A doua zi era fara umflatura – decit vinataie avea, da’ se pudrase, nu se cunostea.

– Asa ati inceput?

– Cu turismul, da! Ca omul muncea in Italia si, cind s-a intors la munca lui, a mai zis la unul si la altul, care s-a raspindit vestea, deci vin lunar…

– Nu sinteti medic!

– In acte, “Stomatur” nu vine de la stomatologie, ci de la Stomac-Turism, cum ar veni cu bucate traditionale, si nici bucatar nu-s!

– Clientii vin pentru turism sau sa-si trateze dantura?

– Vin ca turisti… da’ daca vrea, unu’, tratament la dinti, pot io sa-l impiedic?

– Cazare oferiti?

– La ce anestezie folosim, ramin toti cu impresia ca au stat la cinci stele…

– Ce anestezie? Si cine se ocupa de tratamente?

– Pufoaica de regiune indoita cu formol. Ii dam sa tina in gura si sa numere pina la o mie. Cind termina, e deja acasa, vindecat si sanatos: cei mai rezistenti ajung cu numaratul la trei… Pentru tratamente e Surubel: chiar, vreti o detartrare?

– Cu ce face detartrarea?

– Cu detartrant, normal! Curata luna si veceul, chiuveta…

– Care este, totusi, activitatea agentiei?

– Avem aprobare de turism, dar cind turistii ne vad, le clantane dintii de spaima, le sare smaltul si fac carii pe loc!

– Spuneati ca faceti implanturi…

– S-au batut doi turisti, pe fond de anestezie, se ametisera si s-au luat la pumni, de le-au sarit dintii pe jos. Noi am facut implant cu ei…

– A mers, au prins?

– Turistii? Nu s-au prins, ca erau beti. Am adunat dintii de sub masa, i-am spalat, apoi i-am implantat. Greu, ca in halul ala nu si-au recunoscut dintii, care-i al cui, si cu ADN-ul nu stim lucra, deci le-a implantat domnu’ Surubel dintii dupa ochi.

– Cum i-a fixat?

– Cu clei de oase, nici nu se cunoaste, daca tin gura inchisa!

– Radiografii faceti?

– Colorata, miine-i gata! Si cu dinti, avem si cu maimutica, pentru copii! Din fata si profil, artistice, chiar inramam cu rama clientului!

File din jurnalul elevului Nelu

Wednesday, 20 July 2011

 

intaiea zii de scalda

Ieu ma chiama nelu care nu mai sunt ilev la scola care am terminato ca ma trecut si clasa ca mea zis domna invatatore ca brava nelule ne stim de 2oispe ani de cind erai in 1ntaea acu est a 3eea bine ca es si io la pense din caoza ta! Parinti mei inca nu lea dat concediu da mea zis mai spalate nelule finca esti transparent subrat si put. noa nea taeat apa la bloc pe motiv ca nu mai curge asa ca nu mai pot ca sa mai ma joc la cada dea innecatu mitii si nici parinti mei nu mai poate ca sa ma spele cu forta decit cin a ploat si mea inchis usea la bloc da mam intors uscat ca mam ascuns in tonberol asa ca mam dus la strandu orasenecs muncipal ptr. ca sa fac bae.

Mam bocurat ca strandu la descis din nou ca anu trecut la inchis ca loat tot rie si cioperca la degete dela eu da sa astupat gaora din gard pe une treceam si sa luat pasnicu dupe eu sa ma fugareze da a calcat pe sapunu la o tante care facea dus si nustiu daca acu se simte mai bine ca cin l-am vazut io nu misca. Bazinu era cu apa in iel cu oamini in ea sii mam sarit in cap la un nenea care nu lam vazut si nici el creca pe eu deaea mam speriat cam esit sa nu ma bata care mea ramas cilotii in apa ca se rubsese elastecu de la saritura. In apa numai ma mai puteam antoarce dinou inapoi finca era domnu cu cu cui mare in cap si tinea conpresa din ciloti mei care nu puteam ca sal rog sa mii dee noroc ca eam desprins de la spate sotenu la o tante grasa care me-am infasurat cu el deam fugit da greu ca tineam cu minile sa nu caza si deaea mam inpedicat peste frigidelu de racit berile care era in priza si deaea sa racorit si apa si lea placut de na mai esit nimenea din bazin sa ma bata ci numa topaea tot ca la discoteca si avea paru sculat ca ariciu si esea fum.

Dupaea a venit ponperi dea scos firu din priza si pe oameni din apa ea dus cu anbulanta cari mam bagat indarat sam-i caot cilotii care nam gasit decit am tras o castana in capu la un baetel mic care facea bae si iam luat slipu da numi venea find mic si nici cu sutenu num-i placea ca ma inpedicam. Mam dat linga tranpolina une sarea oameni cu capu in jos. Primu sal doilea nam apucat sai apuc da al treilia cin a sarit dea intrat in apa lam prins de ciloti care na simtit ca nui mai are ca alfel nu esea pe mal sa se laode ce frumos a sarit el. Mam bagat la fund sa nu ma vaza si meam tinut sufletul. Cin am esit lam vazut pe nenea cal batea pasnicu. Mia mea placut la strand la bae decat ca am inceput sa ma scarpen. mama ma dus la doctor care mea zis ca e de la slipu lui nenea cu fermuar de lam inbracat. Orcum din sotenu lui tanti meam facut praste noua.

Nelu ilev in vacanti

 

Ne doare in pisc!

Wednesday, 20 July 2011

Vara nu e doar mare cu sare si mal cu val, e si munte, cu piscuri carunte! Si acolo sint turisti, si acolo e veselie! La cabana “Ariciul Neted'” s-a desfasurat, alaltaieri, un atractiv si distractiv concurs de haulit, dotat cu premii in bani si obiecte diverse, imbinind utilul cu futilul. Competitia a fost cistigata de domnul Matache Mercenaru, cu strigatul sau unicat “Valeu, caaaaad!”, iar premiul ii va fi inminat dupa ce echipele de salvamontisti chemate la fata locului ii vor descoperi trupul pe fundul prapastiei in care campionul a cazut. Trei dintre cei zece turisti participanti la proba de cules mure-viteza n-au mai apucat sa urce la timp in copac, motiv pentru care ursul tomberonez carpatin Grigore (poreclit Guta), cunoscut de padurari pentru temperamentul sau violent, a beneficiat de o masa copioasa, bogata in proteine si lipide. Seara, la cabana, s-a organizat o cina festiva cu dans, antren si voie buna, in memoria celor disparuti, iar cabanierul a preparat bucate specifice vinatoresti, cum ar fi vestita ciorba de burta de pupaza, ceafa de bursuc la gratar, chiftelute de veverita sau traditionala laba de urs.

Vara asta o cam scaldam!

Wednesday, 20 July 2011

In aceste zile de vara simtim tot mai aprig dorinta de a ne scufunda trupul gol in cristaline valuri racoroase, care sa ne mingiie peste tot cu atingerea lor catifelata. Nu toti romanii vor putea ajunge la mare, asta este o realitate indubitabila, dar apa de racorit in ea, de balacit in ea, exista pentru toata lumea, la preturi chiar rezonabile. Scufundarea, care pune in evidenta si existenta fortei lui Arhimede, egala cu greutatea volumului de lichid dezlocuit, este posibila chiar si pentru cei cu venituri mici, datorita initiativei unui compatriot, dl. Brotac Baltoaca, managerul primului strand particular din comuna suburbana Viitura-Noua si interlocutorul nostru de azi:

*         *         *

– De unde pina unde ideea asta, cum a aparut ea, cum ati pus-o in practica?

– Ideile vin chiar din nimic, poate ati vazut ideile parlamentarilor… Mie tot din nimic mi-a venit, din nimic palpabil, chiar din lipsa palpabilului…

– Cum adica, din lipsa palpabilului?

– Din lipsa palpabilului, adica de la o groapa, care asta reprezinta ea, lipsa a ceva, a pamintului din ea, nu? Care nu poti pune mina pe el si sa strigi ca este sau alte prostii poetice, fiindca nu este, de ce sa ne asa pe noi?

– Aveti dreptate, dar ce legatura are groapa?

– Era o groapa, de cind am sapat fundatia, sa fac casa batrineasca pentru mine, ca am imbatrinit. Casa tinereasca le-am dat-o copiilor, ca sint tineri…

– Atunci v-a venit sa renuntati la casa, pentru a face strand?

– A venit scumpirea materialelor de constructii; am numarat, am calculat si a iesit ca banii de casa mi-au ajuns numai bine pentru groapa asta, plus niste cuie. Am zis ca mai string, vind masina, casa veche, purcelul… Pina la urma s-a rezolvat.

– Ati primit fonduri europene sau cum?

– A dat o ploaie cu bulbuci, rupere de nori…

– Si atunci ati zis sa faceti strand?

– Atunci n-am zis nimic si bine am facut, ca as fi zis decit cuvinte porcoase.

– Fiindca va gindeati la banii cheltuiti de pomana?

– Fiindca a facut unul o gluma si mi-a aruncat in apa din bazin puiet de peste…

– Dar asta e rau?

– La inceput n-a fost, ca s-au inmultit, de veneau toti din oras cu unditele. Am scos si bani, ca bagasem taxa de pescuit, era singurul iaz privat din cartier…

– Si de ce n-a mers?

– Au venit unii de-au bagat in apa firele de pe stilp si s-au curentat pestii.

– Au murit?

– Nooo, da’ de la curent a dat boala-n ei: dintr-o data a inceput pestele mare sa-l inghita pe cel mic asa, ierarhic. Dintre toti a ramas unul singur, cel mai mare, care ii mincase pe toti. Un fel de esenta pestelui din iaz, care adunase toate calitatile celorlalti. Altul si mai mare, sa-l manince pe el, nu mai era, deci l-am mincat eu cu familia, bors si plachie, cu mamaliguta…

*         *         *

– Ideea cu strandul de unde a venit?

– De sus, ca iar a plouat si s-a umplut. Am ajuns la un fel de echilibru, lumea vine, plateste si face baie, ne distram ca la romani.

– Ce conditii oferiti?

– Conditia esentiala de apa! Fara sapun poti face baie, fara apa nu! La cine n-are, ofer prosop, cearsaf si saltele. Contra cost, desigur!

– Saltele pneumatice?

– Saltele de pat, de dormit la soare. Care se baga cu ele in apa, pe raspunderea lui o face! Ofer si bere, adevaratul simbol al verii. Ati vazut la televizor, “Romanii iubesc berea!”. O vind pentru acasa, n-am autorizatie, ca n-am closet. Dar n-ar fi problema, lumea stie ca balaceala, mai mult pretextul de ea, asadar vine aici sa bea pe malul apei berea pentru acasa. Daca o duce acasa, inseamna ca beau in familie, ceea ce e rau, apar conflicte, se lasa cu scandal, batai…

– Totusi, fara WC, cum rezolvati problema? Dupa trei-patru sticle, natura isi cere drepturile, exista anumite nevoi fizice, nu?

– Fizice, metafizice, poate n-ati inteles exact. Deci, eu vind berea la 5 lei, dar taxa pentru intrat in apa e mai mare, 20 de lei, ca la piscinele de lux.

– Si aveti clienti, la pretul asta?

– Nu vedeti ce galbena-i apa din bazin?

Bine am venit din concediu!

Wednesday, 20 July 2011

Si promit ca, in zilele urmatoare, voi reveni mai in forta si pe blog!

Fizica pe intelesul tuturor

Thursday, 23 June 2011
* Vremea e la fel de nebuna ca vremurile: ba e grindina, de se trag copiii, pe ulita, cu sania, ba ploua, de se trag taranii, pe ulita, cu barca, ba e canicula (cum a fost in week-end-ul trecut), de se trag cetatenii pe sub umbrelele teraselor! Inca din clasele gimnaziale se studiaza efectele caldurii, dilatarea, fierberea, schimbarea starii de agregare, se pomeneste despre coeficienti termici si despre calorimetrie; despre efectele caldurii pe care nu le-ati invatat in scoala, despre ce lipseste din manualele de fizica, in cele ce urmeaza:* SENZATIONAL! Din cauza caldurii, la Pascani, o urmasa a celebrei gaini care a efectuat, in anii de pionierat ai presei romanesti, doi pui vii, sub atenta indrumare a maestrului Ion Cristoiu, a produs, simbata, trei oua fierte, doua ochiuri taranesti cu smintina si o omleta cu ceapa! Nici colega sa de cotet nu s-a lasat mai prejos, nascind doi pui la rotisor, cu tot cu mujdei! 

* VESTI BUNE PENTRU ROMANI! Temperaturile ridicate din ultima perioada au facut ca, in urma fenomenului fizic de dilatare, sa creasca salariile. In special, ale cetatenilor defavorizati, care nu detineau bancnote, ci doar monede metalice. Tot datorita dilatarii, in orele calduroase ale prinzului a crescut si cosul zilnic al unor pensionari care ieseau de la supermarket. Doi dintre ei s-au bucurat, vazind cit a crescut, pina acasa, parizerul tinut in sacosa, la caldura. Din fericire, ambulanta a sosit la timp, asadar toti cei care consumasera mezeluri alterate au beneficiat de primele ingrijiri.

* FOTBAL! Meciul amical de fotbal dintre doua echipe din campionatul judetean a fost intrerupt, alaltaieri, din cauza caldurii si, mai ales, a efectelor sale: mingea se dilatase, ajungind cit una de plaja, portile se marisera si ele, iar pe arbitru il frigea foarte tare la buze fluierul din metal.

* EROARE! Membrii Asociatiei de Locatari “Abnegatia” au aflat de la avizier (din anuntul scris pe coala tip A4 cu creionul chimic inmuiat in gura de administratorul Septimiu Octavian) ca s-a produs o grava eroare in calcularea facturii la incalzire pe lunile decembrie, ianuarie si februarie, asadar diferenta de bani va fi restituita locatarilor sub forma de energie termica. De vineri, la prinz, in apartamentele imobilelor din cadrul asociatiei duduie caloriferele, iar repartitoarele s-au topit inca de simbata.

* ASFALTARE! Ulitele principale din mai multe comune ale patriei noastre sint asfaltate cu regularitate din patru in patru ani, cu putin inainte de alegerile pentru primarii. Fiind asfalt din categoria “mita electorala”, e de o calitate indoielnica, iar starea sa de agregare variaza cu temperatura. In week-end, din cauza caniculei, el s-a topit si a inceput sa curga (in cazul ulitelor cu panta suficient de mare) sau a ramas sa balteasca (in cazul ulitelor cu panta de unghi alfa egal zero). Astfel, cei din satul Smecheria de Sus au ramas fara pic de asfalt, acesta venind ca un riu de lava peste cei din Smecheria de Jos. Din fericire, barbatii se aflau la bufet, pe un dimb, deci au ramas sa bea, admirind ineditul fenomen. Doar o familie de oraseni, venita in vizita la rude, dupa cas si legume de tara, a cazut victima valului de asfalt. Membrii sai (sotul, sotia, cei doi copii, soacra domnului si un pechinez) se afla si acum prizonieri, infundati pina mai sus de glezne, iar micii derbedei din sat trag in ei cu prastia sau le sufla prin tevi simburi de cirese!

* A SAPTEA ARTA! Aceeasi caldura care a afectat intr-un asemenea mod viata satenilor descrisi mai sus le-a adus, pe linga asfalt, si o mare bucurie: in urma fenomenului fizic de dilatare, aparatul de proiectie din cadrul Caminului Cultural s-a marit, ajungind cit unul de la Multiplex; asa se face ca toti satenii pasionati de cea de-a saptea arta au putut urmari, duminica, filmul indian “Lantul Amintirilor Contraataca”, in format panoramic, 3D! Vom reveni!

Slagare de sezon, cu formatia BABBA

Tuesday, 14 June 2011

* In fiecare an, vara, e cald, sint si vijelii, da’ nu asta conteaza! In fiecare an, vara, se scumpesc chestiile de care romanul se izbeste toamna. E avantajos, electoral vorbind, sa scumpesti gigacaloria cind e cald: lumea nu se prinde. Creationistii si evolutionistii nu s-au pus de acord asupra originii omului; adeptii tuturor teoriilor economice, impotmoliti in ipoteze, s-au pus de acord: habar n-au de ce, la noi, toate se scumpesc! Exista un cerc vicios, o hora vicioasa, in care joaca elemente fara legatura directa. Principiul cauzei si efectului poate actiona pe nenumarate si intortocheate cai, toate posibile; iata citeva:

* Varianta A: “Poveste fara de sfirsit”

1) Cresc taxele, asadar se scumpeste – sa zicem, de un exemplu – motorina;

2) Cei care transporta benzina in camioane pe motorina platesc mai mult transportul, asa ca scumpesc benzina;

3) Cei care transporta motorina in camioane pe benzina platesc, la rindul lor, mai mult transportul, asa ca mai scumpesc o data motorina;

4) Vezi punctul 2;

5) Vezi punctul 3.

Solutie pentru iesirea din criza: transportul carburantilor cu caruta, daca nu se scumpeste finul. Daca da, in circa. Poate nu se scumpeste circa.

* Varianta B: “Scumpirea scumpirii”

1) Se scumpesc gigacaloria si gigawattul, apoi benzina si motorina simultan; cei care transporta motorina in camioane pe benzina si benzina in camioane pe motorina ar trebui sa nu mai scumpeasca inca o data motorina si benzina, pentru ca de-abia au facut-o;

2) Cu toate astea si cu mult tupeu, ei scumpesc din nou benzina si motorina, motivind ca, date fiind noile preturi la benzina si motorina, s-a scumpit transportul benzinei si motorinei;

4) Cele scrise la punctul 2 vor duce la o noua crestere a preturilor, aceasta dind nastere unei noi scumpiri si tot asa;

Solutie pentru iesirea din criza: motorina sa se transporte in camioane pe motorina, iar benzina in camioane care merg pe benzina.

* Varianta C: “Lichidati baba!”

1) Se scumpesc tigarile, gigacaloria, gigawattul, benzina si motorina simultan, ca in varianta de mai sus;

2) Se scumpeste transportul in comun;

3) Baba care vine cu autobuzul la oras, sa vinda leustean, ridica pretul legaturii – dupa care se scumpesc, din acelasi motiv, rosiile, varza, hatmatuchiul etc;

4) Nevestele celor care au scumpit benzina si motorina se pling sotilor ca, pe piata, au crescut preturile;

5) Sotii se aliniaza tendintei generale, stabilind noi preturi la gigawatt, gigacalorie, carburanti, tigari etc;

6) Baba care vine cu autobuzul la oras va scumpi din nou leusteanul, de unde o noua scumpire a benzinei si motorinei.

Solutie pentru iesirea din criza: lichidarea babei. Jos baba!

* Varianta D: “Minitehnicus – 2011”

1) Se scumpesc toate, gigacaloria, gigawattul, tigarile, becurile, luminarile, chiar coliva, benzina si motorina;

2) Un inginer roman inventeaza motorul si tigarile pe baza de apa;

3) O ordonanta de Guvern anunta scumpirea apei peste noapte;

4) Baba care vine la oras, cu autobuzul functionind pe baza de apa, scumpeste leusteanul si nu se mai spala pe miini, sa faca economii;

5) Nici altii nu se mai spala; in tara izbucnesc epidemii de riie, hepatita etc.

Solutii pentru iesirea din criza: Reducerea fondurilor alocate cercetarii in domeniul surselor alternative de energie. Si, desigur, lichidarea babei.

* Variantele de mai sus se refera la o banala scumpire de carburanti. Situatia este valabila si in cazul in care, de exemplu, se scumpesc doar tigarile, pe care doamna sotia lui Miron Mitrea le vrea ilegalizate. Energeticienii fumatori se vor enerva, vor injura, apoi vor scumpi gigawattul si gigacaloria, motiv pentru care se vor scumpi si bombonelele de coliva, sosetele flausate, martisoarele, gitii de pui si gumarii – asa ca, de la gumarii scumpiti, babele care poarta asa ceva vor scumpi leusteanul, patrunjelul etc. Tot la ele se ajunge. Jos mafia babelor!

Turisti? Tu risti!

Sunday, 5 June 2011

A inceput, oficial, vara. Practic, drumul catre concedii, catre vacante, este si mai deschis ca pina acum si ne asteapta sa pasim pe el. Exista ‘jde mii de variante de concedii, pentru toate gusturile: noi, de pilda, sintem mai puturosi si preferam o destinatie subtropicala, unde sa stam la soare pe marginea piscinei, insa avem prieteni care se duc ba in Tibet, ba in jungla amazoniana sau pe alte coclauri. Exista si dintre cei care prefera sporturile extreme de vacanta, ca au ei pasiunea sa-si rupa membrele cazind de pe stinci – si platesc pentru asta. Ne si miram ca Ministerul doamnei Udrea n-a promovat acest tip de concedii in care turistul strain sa petreaca aici clipe de neuitat, in care sa-si sparga capul, sa fie muscat de maidanezi sau ursi tomberonezi, sa incerce senzatii extreme prin camerele de hoteluri si pensiuni etc…

– N-a miscat ministerul de resort, dar au facut ceva niste investitori particulari: la Orastie, intr-o fosta cazarma, a fost amenajat Arsenal Park, un fel de complex turistic cu specific militar (http://www.arsenalpark.ro/), cu restaurant tip popota si masa la gamela, cu paturi suprapuse si enspe mii de activitati specifice, de la tir si calarie la parasutism. Ni se pare ceva fals ca o poseta Vouis Luitton din China: ca sa aduca macar cu ideea de armata, trebuie ca parcul sa fie inchis cu ziduri, iar turistii prinsi ca sar gardul noaptea ca sa mearga la baut sa fie tunsi zero si trimisi sa munceasca la porcii din gospodaria agro-zootehnica. Clientii parcului trebuie scosi zilnic la cules papusoi sau la scos de sfecla furajera, iar seara trebuie frecati la tirsuri prin noroaie si pusi la plantoane schimbul doi, pina se satura de turism cazon si fug in statiunile de pe Litoral – unde conditiile incep sa para dintr-o data, prin comparatie, mult mai bune!

– Dintr-un buletin de stiri primit pe mail am aflat ca, in Bucuresti, ultimul film din seria Piratilor din Caraibe ruleaza si la cinematograful Drive-In Baneasa, acolo unde spectatorii urmaresc filmele din masinile proprii, aflate intr-o parcare imensa cu ecran in fata (coloana sonora fiind ascultata pe aparatele de radio de la bord). Normal ca am inceput sa ne punem intrebari: daca, in loc de sala, e parcare, cei care se ocupa de plasare sint agenti de circulatie? Daca, in loc de bilete, iti iei abonament lunar pentru toate filmele, iti poti tine masina acolo non-stop? Iese mai ieftin decit o parcare cu plata? Spectatorii dintr-o masina joasa, un Porsche, de exemplu, mai vad ceva din film daca au in fata o Dacie cu portbagaj deasupra, plin de saci cu varza sau de fin (asa, cam ca in imaginea alaturata)? La standul cu pop-corn si sucuri se vind si piese de schimb, benzina si ulei? Iar la scenele cu pupaturi si pipaieli e voie sa claxoneze lumea, in loc sa suiere ca la strunga?

– In alta ordine de idei, poate ati auzit ca statul finanteaza cu pina la 8000 de lei persoanele fizice care isi instaleaza acasa sisteme de incalzire folosind energie regenerabila – pompe de caldura, panouri solare, centrale pe baza de peleti etc. Este programul „Casa Verde” si merge pe ideea ca tot ce misca-n tara asta, riul, ramul, nu numai ca ne e prieten numai noua, ci ne si produce energie! Stim bine persoane care au depus mai demult cererea de finantare si chiar au primit banii, deci treaba chiar e functionala. Acum ramine de vazut cit va tine programul asta: ne e teama ca, pe fondul crizei, sa nu se ajunga la un parteneriat in care omul isi cumpara scula din banii lui, iar statul pune la bataie soarele si, mai ales, vinturile!

Mici pentru cei mici

Wednesday, 1 June 2011

– Dupa cum bine stiti, astazi este marti. In plus, astazi este si ultima zi de mai, e ultima zi a primaverii 2011. Logic, miine va fi prima zi a verii calendaristice 2011 si, totodata, Ziua Copilului, cele mai fragede mladite ale neamului romanesc. Ei, copiii, reprezinta „viitorul nostru de miine”, dupa cum a spus, mai demult, un domn politician, ramas ancorat cu mintea in viitorul de ieri. Deci, miine e Ziua Copilului; spre deosebire de alte asemenea zile importante (Ziua Minerului, Ziua Sondorului, Ziua Ospatarului, Ziua Motostivuitorului etc.), sarbatoritii nu dau de baut altor categorii sociale; dimpotriva, ei se asteapta, din partea noastra, la daruri, la jucarii, la dulciuri si la distractie…

– La faza asta exista o problema, nerezolvata inca din cele mai vechi timpuri (si cind eram noi copii ne-am confruntat cu ea): oamenii mari, cei care ofera daruri micutilor, o fac dupa mintea lor de adulti nepriceputi, care habar n-au cine este Ben 10 si in ce se poate transforma el, care nu stiu pe de rost toate speciile de Bakugani, care ignora separatia puterilor in cazul luptatorilor Power Rangers, care nu si-au pus niciodata intrebarea „Daca se lupta Batman cu Spiderman sau cu Superman, cine cistiga?” si care nu se gindesc ca micii sarbatoriti poate ca isi doresc, de ziua lor, cu totul altceva decit le ofera / baga pe git ei. Ne amintim, intr-o doara, ca la o asemenea zi festiva, prin anii ‘70, am fost carati, incolonati doi cite doi, pe o caldura groaznica, avind sepcile de elev infundate pe cap, sa vizitam Muzeul Unirii, apoi am fost siliti sa vizionam un film istoric tembel, ceva cu comunisti, apoi am fost carati, tot cu cirdul, in parc, unde a trebuit sa desenam cu creta pe asfalt si sa cintam cintece pionieresti idioate, apoi, obositi si transpirati, cu gurile uscate ca Sahara, am fost tiriti inapoi la scoala, unde am primit, fiecare, cite o bomboana „Tosca” (noi le porecleam „Trosca”) si cite o sticla cu suc coclit, care fusese depozitat in soare…

– Vremurile s-au schimbat, pluralismul si-a spus cuvintul. Din cite am aflat, pentru copiii patriei noastre, ziua de 1 Iunie va fi una de vis, fiindca li se pregatesc multe activitati. Pe micutii de la Gradinita „Lacusta Voda” ii asteapta, miine, o intilnire cu citiva senatori si deputati din colegiu, care vor citi de pe foi despre combaterea efectelor crizei si necesitatea reducerii subventiilor. Dupa discursuri, micutii vor fi obligati sa participe la un program de cladit castele din nisip, folosind in acest scop galetusele primite de la respectivii politicieni.

– Copiii care invata sa devina alegatori de nadejde ai patriei in cadrul gradinitei cu program prelungit „Mos Ion Roata”, din mediul rural, vor fi scosi si ei din sali, pe la prinz, pentru a se intrece in cadrul ineditului concurs de modelaje „Din lut bine framintat / modelez un candidat!”. Lutul bine framintat reprezinta o alternativa eco la plastilina; daca, pina miine, sponsorul (firma clienta politica „Haralambie Olarul” SRL – adica, in traducere, „Harry Potter”) nu va aduce lutul promis, prescolarii vor fi scosi in spatele gradinitei, pe islazul unde se balega vacile, iar denumirea concursului se va schimba in „Din noroi si balegar, eu fac un parlamentar / Acum, modelez de zor, sa mai fac un senator!”. Aceasta actiune va purta numele generic „Pentru noi, copiii mici, viitoru-i din chirpici!”.

– In fine, am mai aflat si ca niste domni politicieni, auzind de la consilierii lor ca miine este „ziua celor mici”, au inteles gresit semnificatia evenimentului, asadar au pregatit deja cinci mii de mici si o mie de litri de bere, pentru serbarea de miine, in scop preelectoral. Pofta buna, copii! Sa ne traiti!