Arhiva pentru categoria ‘1) Citeste si da mai departe!’

Dragi tovarasi!

Tuesday, 23 August 2011
* Stimati tovarasi si prieteni cititori, sub mareata indrumare a Partidelor am ajuns sa traim astazi vremuri glorioase de lupta si jertfa, vremuri pe care vrednicii nostri tovarasi inaintasi le-au visat, de-a lungul veacurilor. Tovarasii Burebista, Decebal, Gelu, Glad, Menumorut, tovarasii Stefan cel Mare si Mihai Viteazul, tovarasii tarani rasculati de la Bobilna sau 1907 si alti tovarasi de nadejde asta si-au dorit pentru noi! Prin grija atitor demni si neinfricati viteji tovarasi conducatori, am ajuns sa sarbatorim aceasta glorioasa zi de azi, 23 August 2011, sub cerul senin al patriei, slavind prin ginduri si fapte maretia epocii pe care o traim. In cinstea lor se inalta spre vazduh coloane de fum: ele nu arata ca au venit din nou tovarasii invadatori turci, tatari sau sovietici, ci ca tovarasii oameni ai muncii se simt bine la iarba verde, cu tovarasa bere si tovarasii mici, cinstind eroismul tovarasilor stramosi si importanta zilei de astazi, 23 August…* De la prima ora a diminetii, mii de tovarasi cetateni din toate colturile patriei au trimis la redactie tot atitea scrisori, telegrame, faxuri sau tovarasi porumbei calatori (multumim, au fost gustosi!), prin care au dorit sa-si exprime adeziunea si sa dedice marelui eveniment rezultatele stradaniei lor: 

* In poiana din padure (Padurea Spinzuratilor) n-aveau casa trei tovarasi pitici – ca aceia din cintecelul invatat poate si de dumneavoastra la gradinita si fredonat, in tineretea lor revolutionara, de tovarasii Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceausescu sau Ion Iliescu. In poiana din padure beau bere trei Mitici, linga un gratar cu mici. Singura asemanare cu cintecelul pomenit este ca si in poiana din padure descrisa de noi a venit tovarasul urs, spunind “Vreau sa stau si eu aici”. Cel putin asta au inteles cei trei tovarasi Mitici (Mitica Gresie, Dumitru Chelbosu si Dumitriu Mormoloc – vecini si colegi de sectie) din mormaielile animalului, care a dat patru tircoale, apoi a plecat cu micii si berile lor.

* Cu ocazia zilei de 23 August, tovarasii tarani din mai multe comune ale patriei noastre au anuntat productii-record de ingrasaminte naturale la hectar; intreaga cantitate a fost dedicata Partidelor si tovarasilor reprezentanti ai acestora in Parlament. Nenumarate alte colective de tovarasi oameni ai muncii de la diverse intreprinderi, institutii, regii, directii etc. au raportat la rindul lor obtinerea unor cantitati importante de ingrasaminte naturale. Cu acelasi prilej s-a subliniat faptul ca producerea de ingrasaminte naturale atit de necesare in activitatea politica devine datoria de baza a fiecarui om al muncii.

* Tovarasii vorbitori invitati cu prilejul seminarului “Prin sarbatorirea insurectiei antiimperialiste de la 23 August, spre un prezent european si un viitor luminos” au demonstrat ca, pe vremea regimului burghezo-mosieresc, tot terenul apartinea paturilor exploatatoare, iar tovarasii muncitori si tarani nu puteau iesi cu paturile lor neexploatatoare la iarba verde – care a devenit un bun al poporului de-abia dupa 23 August 1944, transformindu-se, astazi, in terenuri manoase de golf, locuri de parcare sau atractive proprietati private, ceea ce pe tovarasii oameni ai muncii nu-i deranjeaza, fiindca n-au bani de iesit cu patura – ba, chiar, unii n-au nici macar bani de patura.

* Desi a plouat, mai multi tovarasi gospodari s-au pregatit sa sarbatoreasca 23 August. Ei au iesit pe toloaca si au inceput veselia, care a tinut pina cind a venit viitura de la munte, luind gratar, mustar, scobitori, mici si vreo trei tovarase babe batrine care stiu rostul la piine, angajate cu ora sa-i aprovizioneze pe tovarasii petrecareti cu chifle proaspete, facute pe loc.

* Frati tovarasi romani, tocmai am primit la redactie mesaje alarmante: se pare ca tot mai multi tovarasi cetateni se pregatesc sa sarbatoreasca ziua de 23 August dupa o datina falsa, straina poporului nostru. Prin urmare, va atragem atentia: nu, dragi tovarasi cititori, de 23 August nu se beau 23 de pahare cu vin sau de halbe cu bere, cum se face anual in amintirea tovarasilor Sfinti Mucenici! Am mentionat asta, deoarece se cunosc cazurile unor compatrioti care au sarbatorit in acest regretabil mod 134 de ani de la Razboiul de Independenta, 104 ani de la eroica rascoala a tovarasilor tarani de la Flaminzi si 603 ani de la atestarea orasului Iasi.

Romanul, cind ii este criza, cinta

Monday, 15 August 2011
* Am scris si vineri despre festivalul de la Mangalia, care s-a desfasurat chiar in Mangalia, si despre Callatis, care s-a desfasurat chiar la Roma. Am pomenit mai multe insa despre “Porcul de Aur”, desfasurat in Racnetu. Ieri dimineata am aflat ca a mai existat inca un festival, cu mult specific national. Sufletul Festivalului Intercomunal “Cirlanul de Argint”, domnul Johann Sebastian Baci, ne povesteste mai multe in cele ce urmeaza:- De unde pina unde ideea asta? 

– De unde pina unde, habar n-am, ca noi, aci, n-avem limite. Am zis ca, daca tot se cinta in cadru dezorganizat, mai bine sa punem mina si sa organizam cadrul, care era in curte la localul comunal care il detin, ca nu-s doar proprietar de oi…

– Si ce legatura are cu festivalul?

– Dupa prima consumatie, aia de la mese incepeau sa cinte. Azi asa, miine asa, pina a aparut porecla “Poiana lui Johann”. Si la mine in local se mai organizeaza ocazii fericite, nunti, cumatrii, parastase… Lumea vine sa se distreze, distractia fara muzica e ca nunta fara lautari, deci aduce fiecare formatie, taraf, fanfara…

– Asa a inceput totul, din nevoia de distractie…

– A inceput cind s-a suprapus, din lipsa de coordonare, o nunta din sat cu o taiere de mot. Nunta de simbata a tinut mai mult, nu-i puteai da afara, ca n-aveai cu cine te intelege, nu mai stiai care-i nasu’ si care-i soacra mica! Deci, nuntasii s-au amestecat cu invitatii la taierea de mot, ca erau toti la fel de beti. Problema a fost cind a inceput sa cinte formatia de la taierea de mot peste taraful de la nunta…

– De ce a fost problema?

– Imagineaza-ti si matale cum e sa iti cinte in stinga “Drumurile noastre”, iar in boxa din dreapta “Pusca si cureaua lata”! In tot satul se auzea decit “Pusca si cureaua lataaa / Se vor intilni vreodataaa?”.

– Si ce ati facut atunci?

– Atunci le-am taiat eu curentul, de la sigurante, am strigat “Gata, uai!” si i-am pus sa cinte pe rind. Asta le-a placut, ca se putea intelege de-acum om cu femeia lui. In saptamina de dupa am avut trei nunti si doua cumatrii, care le-am unit, ca satu-i mic, toti se cunoaste intre ei. Decit atit, sa cinte pe rind! O singura incurcatura a iesit, ca unii, care venise bauti la o cumatrie, a dat darul pentru copil in galeata cu darul la o nunta, si dup-aia mirele umbla sa-l bata pe ala de-a bagat pampersi in plic. Cu cintatul a iesit bine; asa am decis sa organizez aici, in Piata Statului…

– Aia de la Brasov, unde se tinea “Cerbul de Aur”, se numeste Piata Sfatului. E o coincidenta sau ati tras cu ochiul la ei?

– Nu stiu a cui o fi piata lor, poate de la Sfatul Popular; asta-i Piata Statului, eu decit platesc chirie statului pentru ea…

– Si de ce festivalul se numeste “Cirlanul de Argint”?

– Asta-i premiul! Cistigatorul vine la mine, la stina, si are dreptul sa-si aleaga un cirlan, care-i place lui. Am zis de argint, ca toti sint brumarii…

– La editia asta, aflata in plina desfasurare, dar stind sub semnul crizei, ce artisti de renume participa si cu ce repertoriu?

– Dupa cum ati zis, sint artisti de criza, cu repertoriu tot de criza, care sa prezinte necazurile de fiecare zi…

– Ne spuneti citeva?

– Da, cum nu? “In gradina casei mele tai copacul”, “Tarancuta, tarancuta, tu ai rate la bancuta!”, “Hai, vino, iar, in gara noastra mica: se-ntoarce din Italia Costica”, “Lasa-ma, Papa, la mare, ca-i reducere, se pare!”, “De-ai fi tu salcie la mal, in lemn de foc te-as transforma!”, “Fotoliul din odaie, si-o carte ce-ai lasat-o pe noptiera, in noaptea cind te-ai spinzurat de plafoniera”, “Voi cinta pentru Mileniul Trei, daca-mi dai si mie zece lei!” sau slagarul ala, guvernamental, “Prima casa a mea i-un cintec cu acorduri ample!”…

Ilustrate de la mare

Wednesday, 10 August 2011
* Espeditor: Tatiana si Gica / Destinatar: D-na. Varvara Zombie
“Venerabela mama si mamasoacra,
Cu respect it trimetem dupe litoral aceasta vedere care n-eam permiso din putini nostri bani deaia si e poza cu Lacul de acumulare Bicaz cu portile de fer. Aici la mare e rau si urit asa ca regretam ca nu esti cu noi. Preturile sint mari si incercam sa ne descurcam cum putem adica ca mincam scoici crude si salata de alge dupe plaja si nici nu indraznim a visa la un mic sau un mustar decit daca ne-ai da veste de starea sanatati matale prin mandat postal sau telegrafic sa ajunga mai iute noi find ingrijorati de reomatizmele matale mai ales ca intre timp ai primit si pensia cu care tot n-ai ce face find batrina si ai sii o conserva in dulap daca n-am luat-o noi. Marea e murdara asa ca bine ca nai venit sa faci ultraviolete la inima. Namol care ne-ai rugat sati aducem ptr. rematizm nu sa facut anul asta e decit din import si scump deci fara veste de la mata prin mandat sa spui ce model anume de nomol n-avem cum. Din putinul nostru care este pana veti trimete vesti aflati ca si noi neam gindit la dvstra asa ca tiam luat o peatra de calcie noua ptr. bataturi daca oi mai avea asa ceva cind venim ca stim ca stai prost cu tensiunea. Astea find zise te asiguram de stima noastra si asteptam din partea matale un semn ca ti-a dat pensia. Mandatu trimetel pe adresa hotelului!”

* Espeditor: Tateana si Gica / Destinatar: Asociatia de Locatari “Abnegatia”

“Dragi nostrii vecini, onorata Asociate!

Ne aflam pe Coasta de Azor unde este criza de vederi si au decit cu Eforie Sud care vam si trimiso de alfel cu timbru Posta Romana ei ne avind altele find criza. Aici e frumos si superb si nu bate nimenea covoarele intre 14.00 – 17.00 nici nu joaca copi din cartier mingea nici nu anbaleaza masina nici nu greblam gunoae ca cei care n-a plecat ca noi in concediu la mare de unde va trimetem urari si ne bucuram ca la noi in cartier e canicula ca poate pina venim de pe Coasta crapa ferea in adimistratorul Panfil ca din cauza lui nu ne-am montat glazvand. In juru hotelului nostru de lucs nu exista gunoae cea ce va dorim si voua si va salutam cu drag de aici!”

 

* Espeditor: Gica si Tatiana / Destinatar: Dl. Dir. Gen. Ponpiliu Lacrima

“Stimate Dle. Director!

Suptsemnatul angajatul dvstra. va salut cu nespus rexpect dupe litoralu mari atit de pustiu deoarece nu sinteti si dvstra. sa va bucurati de razele binefacatoare ale soarelui dupa un an de munca rodnica. Gindurle mele se indreapta inspre dvstra. care tineti in mini destinele si salarile noastre mici fata de preturile dupe litoralul romanesc si de salariul colegului nostru Chiscocea de la contabilitate caruia i lati marit iar acuma s-a cazat in aceias statiune decit ca la un hotel de opt stele unde bea decit bauturi colorate se plimba zilnic cu schigetul si banana prin statiune are sezlong si umbrela si maninca la terasa si se ride pe sub mustata de conducerea intreprinderii careo conduceti si de eu care locuesc la cort de doua persoane cu sotia patru copii minori soacra majora si bem apa de la ponpa unde facem si dus cind curge apa intre orele 12.30 – 12.40 cind nui coada. Primit alese sentimente de respect si stima si cererea anecsata dela angajatul dvs.care va transmite calde salutari dintr-un biet sat de pescari. Multe urari de prosperitate!”

La curbe, sinele sint curbe

Sunday, 7 August 2011

In tramvai a urcat o doamna cu coc. A scos din poseta un bilet si l-a rugat pe domnul din fata ei, care avea o sacosa in mina, sa i-l composteze. In tramvai a urcat si un tinar cu perciuni, care a scos un bilet din portofel si a rugat-o pe doamna cu coc din fata lui sa-i dea biletul mai departe, sa-l composteze. Doamna cu coc l-a rugat pe domnul cu sacosa din fata ei sa composteze biletul.

In tramvai a urcat si o femeie cu o gaina, care a scos din sin un bilet si l-a rugat pe tinarul cu perciuni din fata ei sa dea mai departe biletul, sa i-l composteze. Tinarul cu perciuni a rugat-o pe doamna cu coc, care l-a rugat pe domnul cu sacosa sa-l composteze.

In tramvai au urcat si doi indragostiti, care au scos un bilet si au rugat-o pe femeia cu gaina sa-l dea mai departe, sa-l composteze. Femeia cu gaina l-a dat tinarului cu perciuni, care l-a dat doamnei cu coc, care l-a dat domnului cu sacosa.

In acelasi tramvai a urcat si un plutonier-major de infanterie, care a scos un bilet din boneta si l-a dat celor doi indragostiti, rugindu-i sa-l dea mai departe, sa-l composteze. Cei doi indragostiti l-au dat femeii cu gaina, care l-a dat tinarului cu perciuni, care l-a dat doamnei cu coc, care l-a dat domnului cu sacosa.

In tramvai a urcat un chelios cu burta, care a scos un bilet din mapa si l-a dat plutonierului-major de infanterie, rugindu-l sa-l dea mai departe in fata, sa-l composteze. Plutonierul-major de infanterie l-a dat celor doi indragostiti, care l-au dat femeii cu gaina, care l-a dat tinarului cu perciuni, care l-a dat doamnei cu coc, care l-a dat domnului cu sacosa.

In tramvai a urcat controlorul, care a cerut biletul cheliosului cu burta, care l-a cerut plutonierului-major de infanterie, care l-a cerut celor doi indragostiti, care l-au cerut femeii cu gaina, care l-a cerut tinarului cu perciuni, care l-a cerut doamnei cu coc care nu l-a mai cerut domnului cu sacosa, fiindca acesta coborise intre timp din tramvai cu tot cu biletele doamnei cu coc, tinarului cu perciuni, femeii cu gaina, celor doi indragostiti, plutonierului-major de infanterie si cheliosului cu burta. Cea mai mare amenda a primit-o femeia cu gaina, fiindca pasarea nu purta botnita.

Dar din dar se face jar

Sunday, 7 August 2011

Fumul se ridica spre cerul auriu si linistit al toamnei, ca doua coloane la fel de groase; de la departare, oricine ar fi putut jura ca doi vulcani gemeni, adormiti de secole, de milenii, de ere geologice, se desteptasera ca doi balauri din povesti, razbunindu-se pe cei care le stricasera somnul…

*         *         *

Respectabilii domni Romeo Tilharnicu si Julian Capuseanu se dusmaneau de vreo doua decenii si ceva, de cind erau activisti, colegi de birou la judeteana de partid, si se intreceau in initiative tovarasesti. Pionierii de atunci au crescut si au ajuns cetateni cu drept de vot, dar n-au uitat anii luminosi ai copilariei; si acum unii dintre ei injura cind isi amintesc ce batai luau de la parinti dupa ce lasau camara si pivnita goale de sticle si borcane, pe care trebuia sa le duca la scoala, sa indeplineasca angajamentul economic. Ideea cu sticlele si borcanele apartinuse tov. Tilharnicu; invidios, tov. Capuseanu a plusat, propunind ca pionierii si soimii patriei din oras sa colecteze si castane, cite 100 de kilograme. Fiindca pe o raza de zece kilometri crestea un singur castan, iar directorul scolii era tot un bou, timp de o saptamina activitatea economica din municipiu a paralizat, oamenii muncii luindu-si concediu si plecind prin tara dupa castane pentru copii. Tov. Tilharnicu nu s-a lasat nici el mai prejos, iar muntele de copite si coarne de vita strinse de micuti pe parcursul urmatoarei luni s-a inaltat multa vreme pe terenul de sport, ca o forma de relief a carei putoare se simtea si in comunele invecinate. Dupa alte citeva saptamini, toata pionierimea orasului batea judetul in cautare de cirtite, pentru a se valorifica pielea acestora, la initiativa tov. Capuseanu, si nu se stie la ce s-ar mai fi ajuns daca n-ar fi venit Revolutia…

Sfirsitul lui decembrie 1989 i-a prins pe amindoi tovarasii la ei in birou, cautind idei noi, la fel de idioate; fiind primii ajunsi la fata locului, au primit, ambii, certificate de revolutionar si functii importante. Cirtitele colectate pina in acel moment (citeva sute) au fost preluate de Capuseanu, pe inventar, cu semnatura, iar copitele si coarnele au revenit lui Romeo. La inceput nu stiau ce sa faca, unde sa le puna; ideile le-au venit simultan, intr-o noapte: dupa o saptamina, orasul era mai bogat cu doua restaurante, unde clientii puteau consuma specialitatea casei: purcelusi de lapte, respectiv piftie proaspata.

Anii au trecut, iar afacerile celor doi fosti colegi s-au dezvoltat la fel ca dusmania dintre ei – mai ales dupa ce domnul Capuseanu s-a mutat la un alt partid. Intr-un an electoral, onorabilul domn Tilharnicu a decis sa candideze pentru un loc in Parlament. In aceeasi noapte, si onorabilul domn Capuseanu a decis sa candideze pentru acelasi loc din acelasi Parlament…

*         *         *

Primarul din oras era coleg de partid cu domnul Tilharnicu, in vreme ce formatiunea politica a domnului Capuseanu se afla la guvernare, iar el se lauda amicilor, la betie, ca il pusese cu mina lui in functie pe prefect. Colegiul in care candidau cei doi era maricel, populat atit de cetateni cu drept de vot care aveau pica pe Tilharnicu pentru sticlele, borcanele, coarnele si copitele din copilarie, cit si de alegatori care il urau pe Capuseanu pentru castanele si cirtitele din aceeasi perioada. Averile celor doi erau cam la fel, aveau acelasi numar de firme cu acelasi numar de angajati, ospatarii de la restaurantele celor doi inselau la socoteala cu sume identice, iar bucataresele ciupeau din portii cu exact acelasi numar de grame. Ambii erau actionari majoritari ai celor doua echipe de fotbal din localitate, situate la egalitate de puncte si golaveraj pe acelasi loc retrogradabil din clasamentul diviziei judetene (iar jucatorii aveau la fel de multe crampoane pe talpi; doar atit: ca unii purtau pe tricou sigla “TilhaGroup”, in vreme ce pe burta rivalilor lor scria cu litere identice “CapusHolding”). Baietii lor de virsta scolara invatau la fel de prost, dar la licee diferite, baietii lor mai mari se dadeau la fel de smecheri cu masinile lor care difereau doar prin numarul de inmatriculare (TLH, respectiv CPS), iar fetele lor se maritasera in exact aceeasi zi, dar la restaurante diferite – desigur, ziarele locale detinute de cei doi onorabili domni au pus ulterior, pe prima pagina, acelasi titlu stupid: “Nunta mileniului!”…

Din cauza ca in tot judetul exista un singur arhitect la moda, “Domeniul Tilharnicu” semana leit cu “Domeniul Capuseanu”, vilele fiind inaltate dupa aceleasi planuri. Piscinele celor doi erau identice, iar apa din ele avea exact aceeasi compozitie chimica si era la fel de murdara, fiindca scaldatorii nu faceau dus inainte. Si interioarele erau la fel, cu acelasi mobilier, aceleasi covoare si aceleasi carpete. Sotiile celor doi se ingrasasera tot cu 43 de kilograme, iar domnul Tilharnicu si domnul Capuseanu imparteau, fara sa stie unul de altul, exact aceeasi amanta; Nuti, cerea de la amindoi exact aceleasi sume pentru exact aceleasi diverse cheltuieli gospodaresti: ceapa, cartofi, silicoane, fitness, cosmetica, rochii, intretinere.

Asemanarea dintre cei doi nu se opreste aici: procurorii anticoruptie intocmisera celor doi onorabili domni dosare aproape identice, continind in acelasi numar de pagini cam aceleasi capete de acuzare; iata de ce, dupa cum am mai spus, ambii au hotarit simultan sa candideze pentru un loc in Parlament. Pentru acelasi loc in Parlament…

*         *         *

Afisele electorale erau deja tiparite, stivuite si isi asteptau lipiciul; oricine, privindu-le pe fuga, n-ar fi vazut nici o diferenta intre ele. Deasupra scria “Votati Tilharnicu, un altfel de candidat!”, respectiv “Votati Capuseanu, un altfel de candidat!”; in rest, ambii semanau leit, avind aceeasi ceafa groasa, aceeasi gusa, aceeasi privire de peste mort si cravate la fel. Programele politice ale celor doi pareau fotocopiate, continind aceleasi promisiuni de prosperitate si bunastare, cu aceleasi greseli de ortografie. Localnicii erau treziti din somn de aceleasi sloganuri (racnite din megafoane asemanatoare, montate pe autoturisme la fel, care bateau aceleasi strazi cu aceleasi gropi ale aceluiasi oras) si coborau grabiti din blocurile lor identice, semanind cu niste cuburi de beton, ca sa primeasca in dar pixuri sau brichete care functionau la fel de prost. Din exact aceleasi motive, in aceeasi clipa, ambii candidati au luat aceeasi decizie: sa se apropie mai mult de alegatori, sa intre in mijlocul lor, sa se cunoasca mai bine, sa discute ca de la om la om.

“…sa beau, sa beaaaau, pina face mita miauuu!” se auzea din difuzoarele care incadrau peluza de pe “Domeniul Tilharnicu”. Acelasi slagar rasuna si peste “Domeniul Capuseanu”. De fondul muzical beneficiau, in total, cam patru mii de alegatori fomisti si sfiosi, care, impartiti in doua tabere egale, nenoroceau gazonul de pe ambele proprietati, profitind de “Ziua Portilor Deschise”. Berea, vinul si rachiul curgeau in pahare, gratarele erau incinse, iar citiva se incinsesera si mai tare dupa consumatie. La inceput cite unul, apoi in grupuri tot mai mari, alegatorii au inceput sa caute toaletele. Erau multi, iar onorabilii domni Tilharnicu si Capuseanu, plus bodyguarzii lor, erau putini, nu-i puteau supraveghea pe toti.

*         *         *

Alegatorul Gica, mester instalator, iesise de la closet si, dintr-un imbold al meseriei, urmarea tevile de la calorifere, minunindu-se de calitate si lucrare. Teava trecea pe sub scara interioara, iar mesterul se apleca sa vada cum a fost sudat cotul: intr-un colt zari niste sticle prafuite. Fiind meserias cu experienta privi in jur, sa nu-l vada nimeni, apoi lua una si o duse la gura. Era goala, dar avea o eticheta ingalbenita de vreme, pe care scria cu pixul (un pix prost, ieftin, cu pasta care se intindea) “Gica si Sebi, frati de cruce, octombrie 1988”. Amintirile il napadira: era scrisul sau, cu pixul sau, din acea zi de demult, in care adusese la scoala ultimele sticle si borcane, fara de care tovarasul director l-ar fi lasat repetent. Si-a amintit si de prietenul Sebi, iar lacrimi i se ivira in ochi. Furia inlocui nostalgia, iar Gica iesi din casa domnului Tilharnicu, tinind in mina sticla…

Alegatorul Fanica, electrician de meserie, se usurase si profita de ocazie pentru a admira lustrele cu senzori din vila Capuseanu. Tocmai butona un intrerupator poleit cu aur, cind vazu dupa dulap, facute sul si prafuite, niste pielicele; pareau de nurca sau de nutrie, dar aveau parul mai scurt si mai aspru, ca de cirtita. Scoase una, iar ochii i se umezira, amintindu-si de tinerete, de anii de scoala, de marea sa dragoste Petronela, cea care il parasise dupa ce l-a vazut sapind dupa cirtite in fundul curtii sale… Privirea i se intuneca brusc, iar Fanica iesi tinind in mina sulul de piei…

– Priviti sticla asta, frati alegatori! Am multe a va spune despre ea! striga Gica, de pe scari, celor adunati pe peluza, linga gratare si butoaie. Dupa cinci minute incepu agitatia…

– Priviti pieile astea, frati alegatori! Am multe a va spune despre ele! striga simultan si Fanica, de pe scari, celor adunati pe peluza, linga gratare si butoaie. Agitatia incepu tot dupa cinci minute…

*         *         *

Ambele ziare locale – cel al domnului Tilharnicu si cel al domnului Capuseanu – au deschis editia de a doua zi cu acelasi titlu: “Incendiul Secolului: razbunare politica!”, sub care se povestea acelasi lucru: ca multimi furioase, platite de adversarii politici, au invadat proprietatile a doi respectabili si onorabili candidati din localitate si le-au dat foc cu taciunii de pe gratare. Cercetarile continua…

L-a petrecere pin vecini

Sunday, 7 August 2011

Alantaeri sa mutat la noi in bloc la noi o famile noa cu decit doa fetiti care se cheama rocsana si alice ca pe alea de la pusca care ma invitat la zioa iei de onomastica care parinti ei zicea ca nu crede ceia ce lea zis despre eu vecini din bloc la noi. Cin a aozit mama ca plec la onomasteca a zis vai saraci uameni da mea cunparat deoarece sai duc in dar un bucet de flori si o cutie cu bonboane de carton care leam mincat deam pus in locu lor petricele. Florile mea zis mama sa nu te pue dracu sa le vinzi or sa le maninci or sa faci prosti cu iele ci sa le duci lu doamna mama lu fata sai le dai si sai sarut mina. Dupa aea ma spalat in urechi cu tirbusonu mea taieat ungile de la mini ma peptanat la cap mea descueat hainile bune sii mea zis distracte placuta ca sa fi cuminte nut mai spun ca tot degeaba. Cind urcam la etaju cu fetitile nam vazut ca pe flori se asezase o vespe da a opservato doamna cind i leam dat ca mea spus vai nelule sint superbebe si lea mirosit de ia intrat vespea in nara si deatuncea nam mai vazuto ca cind a duso cu patura la anbulanta ieram la bae. Lui alice iam dat bonboanele care ma poftit in camera copilor une era masa si copi care se juca jocuri care nam mai aozit de ele ca cum ar fi gindaci fete flori baeti telefonu fara fir s-au nu te supara frate care nu era ca care le joc eu cu petrica deci leam zis sai invat jocuri noi si sa bucurat. La primu joc iam dat lui fetitei rocsana sa tie doa sirmi sam bagat smecherul in priza sa danseze si l-a tot lea placut cum a dansat da numa pina ia esit fum din par dea inceput a plinge asa ca nu leam mai aratat jocurle cu dea focu pe covor dea cibritele la perdea s-au dea voevodu Vlatepes cu papusile infipte in betele de la frigarui. Leam aratat numa jocu dea pisica fara blana da sarbatorita alice a tipat dea cazut cind sia vazut pisica ei de Cangora barberita cu lama si cind a venit tata lui fetita sa vada de ce tipa tot a lesinat si iel. Dupaia am esit pe balcon cu mta legata cu sfara sa vaz daca stie a prinde haine dupa sirmele de mai jos da de la vint sa inbalansat sfara dea intrat pisica pe geamul descis de la etaju sase care sa auzit de acolo cum niste oameni tipa si cade pe jos ca cind lesina. Nu stiu cum sa mai distrat ceilanti copi ca eu am plecat sa ma intlnesc cu pretenu petrica ca sai dau si lui din tartinele si prajiturle care leam luat de la onomasteca cu tot cu fata de masa.

 

 

In vara asta se poarta beizadeaua pastel

Sunday, 7 August 2011
* Am remarcat, urmarind televiziunile de stiri, ca trendul verii este sa se aresteze fii de primari. N-avem nici o treaba cu ei, nu-i cunoastem, habar n-avem cit de vinovati sint, doar am constatat: e ceva la moda pentru sezonul estival 2011! In plus, am observat ca tendinta verii se suprapune (folosim termenii revistelor pentru femeile moderne) peste o alta moda, din zona celor care prezinta aceste stiri: sa pronunte de cit mai multe ori cuvintul “beizadea”! Si din cauza asta, elevii care ii asculta pica la bac, fiind ferm convinsi ca inseamna “fiu de senator, primar, prefect, baron local sau de alt politician roman, care are masina tare, sabie ninja si bate alti oameni”. Nu mai vorbim despre elevi, da’ macar prezentatorii stirilor de la Antene ori Realitatea sa invete a cauta prin dictionare. Nu mai vorbim despre alea clasice, din hirtie, da’ macar o cautare pe goagal, de unde sa afle definitia cuvintului beizadea (principe / titlu rezervat fiilor domnitorilor).* In fine, la altceva vroiam sa ajungem: cuvintul “beizadea” s-a demonetizat tare, pe motiv de folosire abuziva si obsesiva. La fel s-a intimplat cu multi alti termeni care, dupa 1990, au inlocuit vechea limba de lemn, transformind-o intr-una noua, de tranzitie. Aduceti-va aminte doar de implementare! De ce li s-a blocat in gura, tuturor, limba romana, atit de bogata? De ce doar “beizadea” (decit “beizadea”, dupa cum ar spune niste domni)? Noi, in locul lor, am alege diversitatea, folosind, de pilda, in loc de baron local, cuvintul “pircalab”, care suna mai nostim si se preteaza la jocuri de limbaj de autobaza. In loc de “presedinte interimar” (cum a fost Vacaroiu, cind cu suspendarea lui Basescu), am folosi “caimacam”: suna mai interesant si sugereaza strigatul de victorie al celui care ocupa postul: “Caimac am!”. Lista poate continua cu postelnicul, boierul care avea in grija dormitorul domnitorului (sau domnitorul dormitorului?), si scutelnicul, taranul scutit de plata birului in schimbul unor obligatii suplimentare fata de domnitor: cuvintul s-ar folosi cu succes in locul banalului “patron de firma client politic”. Etc. 

* Fiind vineri, ne gindim si la chestii mai frumoase: ne-a nimerit intimplator in mina un top al mincarurilor care, chipurile, stirnesc apetitul sexual. Frunzarind pe net meniul am remarcat ca toate sint bucsite de condimente groaznic de picante, ele fiind bucate traditionale asiatice sau mexicane ori pizza cu ardei iute si mult usturoi. Pesemne ca autorii clasamentului au uitat sa ofere detalii despre cum se impaca apetitul sexual cu damful: greu de crezut ca tinarul Pandele maninca o pizza cu usturoi, il apuca apetitul sexual, pleaca la agatat, iar duduile din club nu fug de el cu miinile la nas, din cauza rigiielilor sale cu aroma de mujdei. Si dupa o mincare arzatoare, cum sa-ti mai vina pofta de altceva decit de foarte multa bere? Asa am gasit raspunsul: de fapt, nu bucatele iti stirnesc apetitul sexual, ci bautura de dupa, care face sa nu mai existe – vorba aia – femeie urita!

* De cind am inceput sa ne alimentam rational si corect, pentru a ajunge la acea greutate (si la acea talie) din liceu / armata / facultate (chiar am reusit, pe bune!), evitam combinatiile care aduna chisca pe burta – gen carne cu piine, fasole sau cu cartofi. Multi nu le evita, altfel n-ar mai avea rost reclama la conservele SADU de fasole cu carne, pe care am vazut-o nu demult. Desi, daca ne uitam mai bine,  clipul descurajeaza consumul: e cu un nene mustacios, care leorpaie din oala cu potol pregatita pentru consumatori; asteptam prima stire despre un roman care a facut reclamatie la OPC dupa ce a gasit in conserva fire de par din mustata!

Mapamond infractional moldovenesc

Thursday, 4 August 2011

* Un om s-a impiedicat de un panou publicitar din fata unei firme GSM din Piata Unirii din Iasi; a revenit cu un topor. Nu vroia sa-i schimbe acumulatorul sau sa-i cumpere o husa estivala, cu imprimeuri vesele, de purtat la git, ci doar sa-i bata cu el pe angajati – ceea ce a si facut, de altfel. Camerele de supraveghere au imortalizat evenimentul, iar politia a cautat si gasit un om si un topor. Bine ca n-a cautat nimeni si pe Google “un om si un topor”, ca s-ar fi largit cercul suspectilor: in context mai apar “un om si un cal, un om si un brad, un om si o femeie, o femeie si un copil, o femeie si un caier de lina” – si toti se invirt in jurul aceluiasi personaj-cheie, un anume Geo Bogza!

* Pe un drumeag de acces spre plaja de pe malul Siretului, de pe raza comunei “Al. I. Cuza” (1820 – 1873), a fost gasit un brat de om. Era destul de vechi si prezenta modificari ale proprietatilor organoleptice. Mai tirziu, mai departe, sub un copac, a fost gasit si restul. Noi l-am fi gasit in clipa urmatoare, mergind pe logica bruta: ce face un om beat dupa ce isi pierde un brat? Normal ca se pune sub un copac, sa se odihneasca!

* Andrii Popa trecea cu hangerul fara teaca in Valea Seaca. Valea Mare este o comuna din Vaslui pe unde Andrii Popa n-a trecut, deci nu poate fi suspectat ca ar avea legatura cu cei doi morti, sot si sotie, gasiti acolo. Ea, capul despicat cu toporul; el, in fintina, cu o funie legata de un picior. Oamenii zic ca a fost crima la betie, urmata de sinucidere la betie; in cazul asta, stirea ar putea intra doar in rubrica de obiceiuri din zona etnografica respectiva, “Plecat-am noua din Vaslui, opt beti lemn si unul cui”.

* Nu e din Moldova, dar e din tara: cu citeva seri in urma, un cioban din satul dobrogean Movilita a fost injunghiat de alt cioban, motiv pentru care a decedat. Scenariul a respectat partial balada: ucigasul a reusit sa mi-l omoare la apus de soare, dar nu s-a gasit nici o miorita cu lina plavita, care sa fi avertizat victima in prealabil, astronomii spun ca in acea seara n-a cazut nici o stea, iar maicuta batrina cu briul de lina n-a aparut, sa faca vreo declaratie. Interesant de aflat, totusi, motivatia criminalului: ca a fost beat sau ca victima avea oi mai multe, mindre si cornute?

Uite-asa am vrut sa mooor!

Wednesday, 3 August 2011

Nu stim daca ati vizitat vreodata Cimitirul Vesel de la Sapinta; noi da, si nu prea putem spune cu mina pe inima ca ne-a dat pe spate de atita veselie. Pe noi, din motive personale, dar am stat de vorba si cu altii, oameni din diverse categorii, care n-au fost incintati. Poate si pentru faptul ca, pe linga cromatica, este vorba despre text, prea mult text (desi foarte naiv, in limbajul usor de priceput al ziarelor tabloide). Ceea ce autorii epitafurilor la fel de nostime ca scrisorile lui George Stanca n-au invatat de la aceste ziare tabloide este esential: ca o singura poza poate face mai mult decit o mie de cuvinte!

Altfel spus, se cazneste artistul popular sa compuna o poezie “Aice zac io Gligore / Beam la cate doa ore / Bautura ma bagat / In mormant unde mi-s beat!” – sau ceva la modul asta, cind viciul din timpul vietii se poate evidentia mult mai simplu prin imagine. Ca asta de alaturi, de exemplu, care face mai mult decit multe mii de cuvinte.

File din jurnalul elevului Nelu

Wednesday, 3 August 2011

Cum a-m fost io la cabana siam vazut un urs cu blana

Find calicula afara atide ferbinte ca sa muiat asfaltu sii betonu parint mei mea zis ca crapam de zapusala sa mergem la munte la cabana une e recoare sii bine, aier corat sii natura a patriei ca caldura il face pe nelu sa transpireze si pute de nu pot sta cu iel in casa de miros poate cacolo o fii parau sa faca bae si poate vreun urs or lup sa scapam de iel. Asa dar neam dus la munte cu trenu care a fost tare frumos finca nu meam luat belet sii can a venit controrolu ea spus mama ca mea sburat palariea cu biletu dan panblica da a platit amenda desii se oferisa tata sa ma deie garantie sa ma tie ceferelul incis pina va da iel baniii adica nici o data da controrolu sa uitat la eu sia zis ca hai treaca de la minea dat cit avet numa tinetil cu voi. In tren a fost amozant ca meam facut curea din pele de senecefere seam aruncat pe geam cotoare oase sii scuipat de lam nimerit pe un nenea de scosese capu pe geam deoarece sa fumeze in conpartementu alanturat dai vina lui cai pericoloso sporgersi ceia ce na citit se vede.

 

 

sususus l-a munte su-s

 

La gara nea zis ca cabana ie departe care decit cu telecabina ceia ce am facut care era mai sus ca pe bloc de une arunc eu mate cu unbrela ca parasutistu deci mea venit ametala si mi sa facut rau ezact peste niste escursonisti care trecea pe supt noi si cinta melodi vesele de drumetie da sa oprit brucs din cintat. La cabana nea antinpinat cabaneru care sa uitat la eu sii ia zis lu tata ca nui voe cu animale de conpanie finca ca se spere faona care mama ia zis ca astai nelu copilu nostru finca animalele de companie si le alege omu care na fost cazu la iel. Cabaneru a zis ca daca il tineti legat si nui dat drumu sal vaza alt turisti acepta deci ma bagat intro magazie. Am scaparat un cibrit sa vaz ca era intuneric deam vazut ca acolo tinea animaile salbatice anumea un ursulet niste caprioare catva borsuci si jderi sii alte vetati din flora tari noastre care am invatat despre iele la artimetica de mam spereat care am scapat cibritu jos in pae care sa aprins.

 

 

totui bine can se termina cubine

 

Cum sa aprins paelele animalele sa spereat sii iele ear cin am descis usea a esit tote iar ursuletu a inceput a sbera pina a venit din padure mamasa cu tasu si alte rude ca se adunasa vreo zece urs care mormanea. Linga cabana in poenita turisti tot era strinsi in juru la foc vinatorecs de tabara ca cabaneru cunparase pui de la marchet sii zicea cas fazani da fazani era turistiii. Nustiu de can nu le dadusese de mancare cabaneru la animai da avea o fome in iele ca sa repezit la potol care caprioarele manca varza morata jderii minca pui prajit bursuci sarisa la mici cu mujtar veveritelele la alune si siminte ear un urs minca cabaneru care ii esea din gura decit picioru da mam prins dupaea ca cabaneru era in copac peo craca ca ursu ii mincasa decit cismele. Acu am ramas decit io la cabana ca celant sta sacum in copaci ca maimutale ca nare curaj sa se dee jos. Mia nu me frica de urs ca nu mam spalat deci nu poate ca sa ma manince ca incercat citva dintre iei sa ma miroase dea cazut pe spate.