Semne pentru 2008

» Data: 03/01/2008 » Secţiunea: Politica

Pentru cine se intreaba cum va fi 2008, putem spune ca e previzibil ca gradul de imprevizibilitate sa creasca. Dar deja e un lucru cu care incepem sa ne obisnuim.

La sfirsitul fiecarui an, presa e plina de top-uri referitoare la ultimele 12 luni si previziuni pentru celelalte 12 care urmeaza. Se fac tot felul de top-uri, cu personalitati, evenimente, gafe si multe alte lucruri care va pot trece prin minte, pentru ca oamenii adora clasamentele, pe de o parte, dar si pentru ca in aceasta perioada jurnalistii sint, de regula, in pana de subiecte. Avantajul suplimentar e ca nu prea ai cum sa dai gres cu astfel de clasamente. Riscurile sint minime. Ceea ce nu e deloc cazul atunci cind vine vorba despre previziuni. De altfel, ultimul numar din “The Economist” constata scaderea drastica a interesului pentru acest gen de prognoze pe termen scurt, mediu sau lung, o preocupare foarte la moda cu doar 15 – 20 de ani in urma.

Cunoscutul saptaminal britnic face si citeva recomandari celor care se incumeta totusi sa faca predictii. Una ar fi aceea de a te limita la cele pe termen scurt. Dupa cum la fel de nimerit ar fi sa admiti destul de des ca nu stii. Pentru ca intr-adevar incertitudinele abunda in jurul nostru. Am avut chiar zilele trecute un exemplu: asasinarea fostului premier pakistanez Benazir Bhutto, care a monopolizat mediatic atentia lumii de citeva zile incoace. Desi d-na Bhutto nu detinea nici o pozitie oficiala la Islamabad, partidul sau conducea in sondaje, asa ca ea avea toate sansele sa devina viitorul prim-ministru, dupa consumarea apropiatelor alegeri generale, care acum vor fi, dupa toate probabilitatile, aminate.

Evenimentele din Pakistan, una dintre puterile nuclare ale lumii, nu fac decit sa creasca nesiguranta la nivel international intr-o perioada in care aceasta atinsese oricum un nivel critic. Pentru ca asistam in acest moment la cea mai importanta perioada de reasezari geopolitice de la cel de-al doilea razboi mondial incoace, in paralel cu o recrudescenta a terorismului islamic. In America de Sud, presedintele venezuelean Hugo Chavez si de cel din Bolivia, Evo Morales, doi populisti de stinga pe tipar Fidel Castro, agita din plin spiritele. Iranul, controlat de fundamentalisti religiosi, are toate sansele sa intre cit de curind in rindul puterilor nucleare, Irakul ramine o rana deschisa, Afganistanul e departe de a fi stabilizat, iar criza din Orientul Mijlociu s-a cronicizat. Africa a devenit unul dintre teatrele majore, mai ales in batalia pentru resurse naturale intre China, America si Europa, iar, la nord, Rusia devine pe zi ce trece tot mai agresiva in declaratii, acum, cind controleaza o buna parte din resursele de energie si din infrastructura de transport pentru petrol si gaze care alimenteaza spatiul european. Mai mult, avem un punct fierbinte chiar linga noi, Kosovo, care nu e deloc o problema de interes regional, ci una in care se confrunta principalele puteri din Europa Ocidentala si Statele Unite, pe de o parte, si Rusia pe de alta.

Or, toate acestea se petrec intr-o perioada in care sistemul institutiilor internationale creat dupa al doilea razboi mondial pare a fi total depasit de situatie, dupa cum de altfel prezicea cu citiva ani in urma sociologul Manuel Castells. Problema e ca, daca multa lume identifica provocarile, de la mutatiile tehnologice majore, la terorismul islamic si ascensiunea Chinei, la agresivitatea crescuta a Rusiei, conflictele din Irak si Afganistan, intrarea Iranului in clubul nuclear si, mai nou, instabilitatea din Pakistan, e aproape imposibil de prezis catre ce evolutii ne vor duce toate acestea in anii urmatori.

La fel de complicat e sa te aventurezi in acest moment si in predictii pentru evolutiile din Romania. Cu atit mai mult cu cit intram intr-o perioada electorala prelungita. Dincolo, insa, de conflictele de acum binecunoscute, un lucru pare tot mai sigur. Nu vom asista defel in 2008 nici macar la inceputul reformei clasei politice, reforma fiind oricum un proces de durata. Pentru ca asta ar insemna schimbari cit de cit importante in mecamismele institutionale care guverneaza partidele politice din Romania. Ceea ce nu se intrevede deloc. Ideea, intens vehiculata, ca o noua generatie de politicieni va da o fata proaspata politicii autohtone e deja uzata. Multi dintre liderii noului val s-au dovedit a fi la fel de demagogi, de lipsiti de onoare si responsabilitate, si adesea mai incapabili sa gestioneze guvernarea, ca si garda veche. Si asa se va intimpla si in continuare, atita vreme cit nu se vor schimba mecanismele interne de functionare din interiorul partidelor politice.

Vor fi consecinte. E de asteptat ca rata de participare la vot sa scada simtitor. Fenomenul, observat deja la europarlamentare si la referendum, nu e un accident, ci un rezultat al unei decuplari accelerate dintre electorat si ceea ce indeobste numim establishment-ul politic. Pina unde se va ajunge, e greu de spus, dar astfel de evolutii nu sint sanatoase. Mai ales daca, asa cum estimeaza multi analisti, si situatia economica a tarii se va complica in anul viitor.

In concluzie, pentru cine se intreaba cum va fi 2008, putem spune ca e previzibil ca gradul de imprevizibilitate sa creasca. Dar deja e un lucru cu care incepem sa ne obisnuim.

» Citiţi şi alte articole din secţiunea: Politica

Comentariile sunt dezactivate.

© 2008 Alexandru Lăzescu | Ziarul De Iasi